Desi nu prea am avut mult timp de documentare inaintea plecarii noastre in vacanta din Portugalia, ceea ce stiam cu siguranta era faptul ca imi doream tare mult sa vad plajele din Algarve, grotele din zona si farul de la capatul Europei, acolo unde se termina continentul si incepe Oceanul Atlantic: Farol do Cabo de Sao Vicente.

Intr-o dupa-amiaza, tot cautand prin Lagos (localitatea in care am fost cazati) o agentie de turism, de la care sa cumparam o excursie cu vaporasul, am avut norocul sa gasim una chiar ok, unde am fost consiliati ca la carte (o sa va povestesc despre aceasta experienta intr-un articol viitor).

Portughezul care se ocupa de vanzari a exclamat la un moment dat:

„Daca vreti sa vedeti ceva cu adevarat frumos, incercati sa ajungeti la Cabo de Sao Vicente, inainte de asfintit. Veti fi martorii unuia dintre cele mai frumoase apusuri de soare din Europa, unde nu o sa auziti decat marea si zgomotul declansatoarelor aparatelor de fotografiat!”

Vorbele lui au fost o motivatie in plus pentru noi ca sa ne mobilizam si, cateva ore mai tarziu, ne-am imbracat frumos (ca pentru un shooting foto pe malul marii ) si-am plecat spre capatul sud-vestic al Europei.

Avand in vedere ca inchiriasem masina din Lisabona, tocmai pentru astfel de deplasari, am iesit din Lagos, am facut plinul la o benzinarie de la periferia lui (unde am admirat o superba tufa de bougainvillea), dupa care am urmat drumul catre Sagres.

Pasiunea mea pentru „vanatoarea de faruri maritime” s-a declansat dintr-o joaca, in urma cu cativa ani, pe unul din forumurile de turism de pe piata interna, unde scriam cu regularitate de ceva vreme.

Pe timpul iernii, atunci cand nu erau prea multe lucruri de povestit, ne strangeam cativa pasionati de calatorii pe un topic intitulat „Recunoasteti locul/orasul/insula/tara/etc” si incercam sa descoperim destinatii, pornind de la o fotografie postata de catre unul dintre noi, castigator al etapei precedente.

La un moment dat, am avut de identificat un far, pentru care am rascolit tot internetul si am vizualizat mii de alte faruri. Astfel am descoperit cat de frumoase, misterioase, fragile la prima vedere, dar totodata atat de puternice, sunt aceste constructii care au rol calauzitor.

Pentru mine au devenit o tinta, un tel, un ideal si un alt mod de a-mi privi viata si de a-mi urma propria cale.

Prima noastra oprire a fost la Fortareata din Sagres. Nu stiam nimic legat de istoria ei sau de programul de vizitare, banuiam insa ca a fost construit acolo pentru a tine piept maurilor si altor cotropitori (ceea ce s-a dovedit a fi adevarat, pana la urma).

Amplasata pe limba unei peninsule si cocotata pe o stanca, cladirea nu impresioneaza absolut deloc prin arhitectura sa aparent banala, ci prin pozitia ei strategica si cadrul natural ametitor care o inconjoara.

Din pacate, ora tarzie la care am ajuns acolo nu ne-a mai permis si accesul in interiorul ei, insa nu ne-a parut rau ca am facut acest mic un ocol, fotografierea farului din spatele constructiei si a plajelor din apropiere, substituind acest mic inconvenient.

Ne-am intors la masina, continuandu-ne drumul (aproape paralel cu oceanul) spre Cabo de Sao Vicente.

Am trecut pe langa Praia do Beliche, a carei frumusete nu avea cum sa ne lase indiferenti.

Inca un pic si am ajuns si la far…
Acolo, parcarea era aproape plina si foarte multa lume era in asteptare, pe stanci.

Cand ne-am dat jos din masina am crezut ca paralizam de frig!
Veniti din Lagos, de la peste 35 de grade Celsius si imbracati ca pentru o zi torida, am fost nevoiti sa ne infasuram bine in prosoapele de plaja uitate la pranz in masina (wooow, ce noroc pe noi!!!), deoarece vantul puternic si extrem de rece s-a dovedit a fi foarte neprietenos. Nu eram singurii care faceam asta, inspirandu-ne de fapt de la cei care asteptau acolo de ceva vreme si care erau la fel de „infofoliti” ca si noi, fiecare cu ce apucase.

Mai intai am vizitat incinta platformei ingradite pe care se afla amplasat farul. Am facut cateva fotografii.

Acolo se afla si o terasa, la care se comercializau sucuri si inghetata, numai ca frigul ne-a determinat sa spunem pass oricarui deliciu de acest fel!

Nu acelasi lucru s-a intamplat insa cu magazinul de suveniruri, unde era cald si bine si de unde mi-am achizitionat (in afara de clasicii magneti) doua albume cu instantanee din Algarve. Superbe fotografii!!!

Soarele se pregatea sa apuna, asa ca ne-am indreptat spre locul pe care l-am considerat cel mai bun pentru a putea urmari tot ceea ce avea sa urmeze.

Se adunasera acolo sute de oameni, iar autocare pline ochi cu turisti continuau sa isi faca aparitia. Toti asteptau momentele aproape magice ale unui apus superb.

Soarele a inceput sa coboare in mare…

4 minute – doar 4 minute ne-au fost date sa fim martorii acestui minunat spectacol al naturii!!!

Sute de oameni, mii de flash-uri si o infinitate de emotii si sentimente…
Ne simteam coplesiti de moment si incercam sa pastram pe retina noastra sau a aparatelor de fotografiat, cat mai multe fatete ale lui.

Era frig si batea vantul, dar cui ii mai pasa de asta?
Eram doar doar Noi, Apusul si Oceanul involburat!

Dupa ce soarele s-a retras sub linia orizontului, pentru binemeritata odihna de peste noapte, ne-a indreptat si noi pasii spre masina…

… unde am dat drumul la calduraaaaaa!!!!

Stiu, am stricat un pic din romantismul momentului, dar ce sa fac? Trebuia sa gasesc o metoda pentru a-mi reveni un pic din amorteala si a putea sa tin (din nou) in mana aparatul de fotografiat, pentru un ultim instantaneu surprins la Cabo de Sao Vicente.

Am fost niste norocosi… sincronizarea noastra cu natura a fost perfecta!

Mi-era mila de cei sositi la Cabo de Sao Vicente dupa plecarea noastra si care alergau sa mai prinda ceva din apusul soarelui. Dezamagirea lor era vizibila.

Noi eram inca sedati si marcati de cele vazute. Abia daca am apucat, in goana masinii, sa fotografiem Fortareata de Belixe, pe drumul catre Sagres, iar in trei sferturi de ora am ajuns in Lagos.

Stiu, cuvintele sunt prea modeste si incapabile sa redea vreodata frumusetea si maretia celor traite…

Hai sa ne imaginam totul ca pe o poveste, o poveste care incepe cu „A fost o data ca niciodata, peste 7 mari si tari, un preafrumos far, scaldat in focul unui apus de soare…” si care se incheie cu binecunoscuta expresie: „Si-am incalecat pe-o stanca si-am sa va mai spun multe alte povesti inca!”

Nu, n-am disparut si nici n-am abandonat blogul!

De duminica sunt plecata impreuna cu familia si prietenii nostri intr-o binemeritata vacanta in Grecia, pe care o asteptam cu atata nerabdare inca de anul trecut, cand s-a incheiat cea petrecuta in insulele Skopelos si Skiathos.

Asa cum v-am obisnuit  deja, am sa va povestesc despre fiecare aspect al calatoriei atunci cand va sosi momentul oportun. Deocamdata sunt intr-o permanenta batalie cu timpul si oboseala, pentru ca noi nu am venit in Grecia ca sa dormim, ci ca sa o exploram!!!

Dar promisiunea este promisiune si am sa ma tin de cuvant! Din cand in cand am sa incerc sa mai dau cate un semn de viata si pe blog. Probabil ca ati remarcat deja mica mea „bijuterie”, care ma va ajuta sa fiu cu mult mai aproape de voi si sa va tin la curent cu evolutia lucrurilor.

Cei care au cont de facebook si au apreciat pagina blogulului chiar aici, au fost pusi deja la curent cu detaliile cele mai importante legate de drumul spre Grecia, destinatia vacantei, dar si fotografii din cateva locuri minunate in care am reusit sa ajungem in acest inceput de sejur.

Cei mai rasfatati insa cred ca vor fi cei care au si cont de Instagram, pentru ca acolo postez ceva mai des, fiindu-mi mult mai simplu sa-mi pastrez din fotografii ca intr-un album.

Ce am reusit sa facem in primele trei zile de vacanta???

In primul rand plaja, multa plaja!

Temperaturile nu depasesc 30 de grade, iar soarele este exact atat cat trebuie sa fie pentru un bronz frumos, lipsit de arsuri. Desi suntem cazati in zona Pargai, am ocolit plajele ei (Valtos, Krioneri si Piso Krioneri), atat de aglomerate in varf de sezon, cautand unele ceva mai greu accesibile si foarte-foarte pitoresti din apropiere.

In al doilea rand, am profitat la maxim de apa cristalina Marii Ionice, despre care auzisem ca ar fi ceva mai rece decat cea a Marii Egee. Se pare ca este doar o impresie gresita! Ne-am balacit cu totii intr-o apa extrem de calda si curata, din care nu ne mai venea sa iesim.

Pentru cei care se plictisesc citind o carte pe plaja (asa cum sunt eu, de exemplu ), exista si alte metode de a face timpul sa treaca mai repede si frumos. Eu am facut snorkeling la greu, copiii au jucat tenis in apa, au plonjat dupa frisbee si s-au plimbat cu hidrobicicleta pe mare.

Dupa atata joaca ti se face o foame de lup!

Taverne sunt la tot pasul, cu mancare foarte buna si pe toate buzunarele. Asa ca, pentru inceput, ne-am facut pofta de peste prospat si fructe de mare, dupa care tanjim aproape un an intreg!

Si cum noua nu ne place doar sa lancezim la soare, am incercat sa mai bifam si cateva din atractiile Pargai, fie ca a fost vorba de un apus de soare pe plaja, de vizita la Castelul Venetian sau la Izvoarele Raului Archeron. Experiente de neuitat!!!

Din pacate, cea mai mare dezamagire a mea este faptul ca nu am mai prins locuri disponibile la excursia cu vaporasul in insulele Paxos – Antipaxos.

Stiu… Ele sunt un must-see al zonei si daca nu ajungi acolo, degeaba ai venit in Parga!!!

Dar asta e! Cine se gandea ca va fi nevoie de rezervare cu cel putin 3-4 zile inainte? Asa ca, daca sunteti prin zona si veti dori o astfel de excursie, sa luati in calcul si acest aspect.

Gata, incepe o noua zi de explorat Grecia…

Oare cate vieti ne-ar trebui ca sa vedem toate frumusetile ei???

Neataaaa!!!

Ieri ne-am mutat „cartierul general” in insula Corfu…
Dupa 4 zile de vis, petrecute in Parga, ne-am trezit dis-de-dimineata, pregatiti pentru cea de-a doua parte a vacantei noastre, si anume cea din Kerkira.

Feribotul l-am prins „la mustata”, bucurandu-ne de o traversare extrem de linistita, sub soarele arzator al Greciei.

Din pacate, primul nostru contact cu Corfu nu a fost unul tocmai prietenos. Ne-am lovit acolo de o aglomeratie de nedescris, drumul de aprox. 60 km pana la locul cazarii noastre parcurgandu-l in aproape 2 h.

Am trecut si peste faptul ca am gasit foarte greu o taverna, unde sa putem manca de dupa-amiaza, fara a avea pretentia ca ar fi si una buna. La fel am patit si cu localizarea unui mini-market in zona…

Offff… s-a lasat cu dureri de cap, recunosc, dar si cu dorinta ca de a doua zi lucrurile sa se schimbe in bine.

Zis si facut!

Azi m-am trezit cu noaptea in cap (adica putin dupa ora 6), mi-am luat aparatul foto (a se citi „telefonul” ) si am zbughit-o pe plaja. Soarele tocmai se pregatea sa rasara, iar spectacolul naturii sa fie unul grandios, asa cum numai ea este in stare sa faca.

Aveam o plaja intreaga numai pentru mine, exact asa cum imi place!!!
Oare ce altceva mi-as fi putut dori mai mult?

Am incercat sa ma bucur la maxim de tot ceea ce imi aparea in fata ochilor si de linistea absoluta, tradata din cand in cand doar de apa marii care se lovea de tarm.

Nu am rezistat tentatiei si am testat un pic apa Marii Ioniene. Este inutil sa va spun ca era atat de calda, incat putin mi-a lipsit sa nu ma dezbrac de haine si sa ma arunc in ea.

Am ajuns si la un mic ponton, folosit se pare pentru acostarea barcilor cu motor si a altor ambarcatiuni. Ador ideea de „Way to Heaven”, pe care am incercat sa o surprind intr-una din fotografii.

Dar nici imaginea de „Stairs to Paradise” nu-mi displace, asa ca mi-a fost drag sa ma strecor prin oaza de verdeata, pana la locul cazarii noastre.

Parca incepeam sa vad insula mult mai frumoasa si mai colorata, iar pofta de a o descoperi si explora e din ce in ce mai mare. Nu-mi mai ramane decat sa ma pregatesc de drum…

Deocamdata… doar CORFU!

Pana la „I LOVE….” mai avem ceva drum de parcurs!!!

S-a mai terminat inca un concediu de vara petrecut in frumoasa si insorita Ellada!
Nici nu stiu cand a trecut timpul…
Acum 9 zile ne-am reintors in tara, dupa doua saptamani de vacanta in Grecia si, recunosc, imi este foarte greu sa nu ma gandesc la ea sau sa intru intr-un ritm normal de munca.

Nici nu am apucat bine sa vad miile de fotografii sau filmuletele facute cu GoPRO-ul nostru… Frunzarindu-le doar pe cele din „biblioteca” telefonului mobil, abia acum realizez ce vacanta minunata am avut, chiar daca lucrurile nu au stat intotdeauna asa cum eram noi obisnuiti.

1. Drumul spre Grecia

Singurele mele ingrijorari pe care le-am avut in ceea ce priveste traseul spre Grecia erau cele legate de intarzierile de la granite.
Stiam ca avem drum lung de facut si ca va deveni si mai obositor in aceste conditii!

Pana la momentul plecarii noastre, in zona Giurgiu-Russe fusesera cozi de masini intinse pe kilometri intregi, datorate lucrarilor de reparatii de la Podul Prieteniei, dar si a controalelor riguroase din vama, la care timpii de asteptare au fost uneori si de cate 3-4 h.

Din fericire, am fost norocosi: la Giurgiu am avut doar 10-15 masini in fata noastra pana la semafor, la care nu am asteptat decat 11 minute. Traversarea propriu zisa a podului a mai durat inca pe atat, iar prin vama de la Russe am trecut „ca prin branza”, de nici nu ne venea sa credem!!!
In cea de la Makaza insa, am fost nevoiti sa asteptam vreo 35 de minute, care nici n-au mai contat, pentru ca trecusem deja de bau-bau-ul de la Russe.

In rest, tot traseul a fost super ok, parcurgandu-l in 13h si 27min, incluzand toate asteptarile din vama, vigneta, alimentare cu combustibili si pauzele de masa, insumand aprox. 1h si 53 min.

Au fost 1092 km pana in Parga (din care 558 km numai pe A2 – Autostrada Egnatia Odos) si 11h si 34 min de sofat efectiv. Eu zic ca ne-am descurcat binisor, fara sa alergam de nebuni sau sa ne obosim inutil. Si, ca sa evitam discutiile in contradictoriu, am facut inclusiv calculele mediilor de viteza pe tronsoane: 140 kmph pe autostrada si 69 kmph in rest. Cand o sa consider momentul oportun, o sa va prezint intreg traseul pe timpi, asa cu v-am obisnuit, ca sa vedeti exact cum au stat lucrurile.

2. Prima parte a vacantei in Grecia: Parga (5 nopti)

Parga era un fel de Fata Morgana pentru mine, un loc minunat din Grecia, in care imi doream de ani si ani de zile sa ajung si care totusi mi se parea atat de departe. Priveam cu jiind la superbele fotografii din zona si vroiam sa vad cu ochii mei casutele frumos colorate din oras si plajele spectaculoase din apropierea lui.

Asteptarile ne-au fost rasplatite cu varf si indesat, lucru mai mult decat evident in primul articol pe care l-am dedicat acestei destinatii: „Buna dimineata din Parga!”. Cele patru zile petrecute acolo ne-au placut atat de mult, incat am declarat in unanimitate ca este un loc in care SIGUR ne dorim sa ne reintoarcem cat de curand.

De ce ne dorim asta?

Pentru ca ne-au mai ramas de explorat o multime de plaje spectaculoase (noi nu am ajuns decat pe 5-6 dintre ele), pentru ca nu am reusit sa gasim timp sa urcam la Castelul lui Ali Pasa de la Anthousa (desi am fost cazati la poalele lui ), pentru ca ne-ar trebui cel putin jumatate de zi pentru a ne racori cum trebuie la Izvoarele Archeronului (ca sa nu zic o zi intreaga), pentru ca mi-au ramas la suflet cateva taverne, unde am fost inconjurati de oameni minunati, pentru ca mi-as dori sa fac un tur al golfuletelor orasului cu barca sau hidrobicicleta, pentru ca VREAU sa fotografiez Parga la rasaritul si apusul soarelui, pentru ca am ratat la mustata croaziera din insulele Paxos si Antipaxos si, nu in ultimul rand, pentru ca am avut parte de cea mai buna cazare (ever!!!), ospitalitate si consultanta turistica din partea gazdelor noastre, lucru pentru care le vom ramane mereu recunoscatori.

Daca nu ma credeti pe cuvant, va poftesc sa va convingeti si singuri, vizitand Parga!!!

3. A II-a parte a vacantei in Grecia: insula Corfu (7 nopti)

Dupa super-experienta sejurului nostru din Parga, ne-am asteptat ca si continuarea vacantei noastre in Corfu sa fie cel putin la fel de frumoasa. Cele doua destinatii erau despartite doar de 60 km si o ora de transfer cu feribotul… Oare cat de diferite puteau fi???

Cu riscul de a-mi pune in cap toti fanii „Insulei Chiparosilor”, eu imi mentin prima parere, exprimata destul de clar (zic eu) in articolul „Rasarit de soare in Corfu”: pana la INDRAGOSTEALA de aceasta insula mai e cale lunga, cel putin pentru mine, oricat de fan No.1 al Greciei as fi eu!!!

Ce anume mi-a displacut atat de mult in Corfu, incat sa nu-mi ramana in totalitate la suflet, asa cum mi-au ramas celelalte destinatii grecesti, in care am ajuns pana acum?

Ei bine, sunt foarte multe aspecte care au condus la concluzia asta, incepand cu traficul infernal cu care ne-am confruntat in fiecare zi (aveai nevoie de cel putin o ora pentru a ajunge oriunde unde iti doreai in insula, indiferent daca era vorba de 20, 30 sau mai multi km), lipsa de ospitalitate a unora dintre cei care se ocupa de turismul din insula (pe principiul „daca nu iti convine, poti sa pleci” si „ce daca esti cazat in ograda mea? Ti-am dat cheile de la apartament, descurca-te!”) si continuand cu proasta inspiratie de a alege cazarea in partea estica a insulei (anosta si super-aglomerata) si cu faptul ca pe unde ajungeai, se incerca sa se profite de tine (vrei la Glyfada? – platesti parcare, vrei la Canal d’Amour? – bei si mananci numai la noi, caci oricum in alt loc nu ai unde sa parchezi, iar daca nu iti convine, elibereaza locul, pentru ca sunt atatia fraieri la rand samd).

Am sa va rog frumos sa nu incepeti sa aruncat cu rosii stricate in mine, fara a-mi da o sansa de a va convinge ca asa a fost. O sa va povestesc cat de curand si in detaliu despre TOATE aceste aspecte, pentru a intelege foarte clar ca nu sunt inventii, ci pure realitati, de care ne-am lovit zi de zi si care iti pot schimba impresia despre Grecia, daca nu ai nervii foarte tari sau nu stii ca de fapt ELLADA INSEAMNA CU TOTUL ALTCEVA!!!

Au fost si lucruri de care m-am indragostit in Corfu!

Dupa dezamagirile de la primul nostru contact cu insula (despre care o sa va povestesc in articolul viitor), am avut parte de o surpriza extrem de placuta atunci cand, niste OAMENI cu inima mare, pe care i-am intalnit acolo pentru prima oara, s-au comportat exact asa cum s-ar fi comportat niste PRIETENI ADEVARATI si ne-au fost alaturi timp de doua zile, aratandu-ne celalata fata a insulei Corfu.

Astfel am descoperit Paleokastritsa, cea mai frumoasa zona din insula, dupa parerea mea!

Balaceala si snorkeling „La Grotta” in apa de culoarea smaraldului, plaje cochete situate in golfuri, imagini panoramice care iti taie respiratia, surprinse de la inaltime, din zonele de belvedere special amenajate, fortul Angelokastro, manastirea din localitate si o minunata Seara Greceasca (pentru care noii nostri prieteni au facut mari eforturi sa obtina o rezervare) ne-au determinat sa consideram Paleokastritsa – statiunea ideala, in care merita sa iti cauti un loc de cazare, fara a avea teama ca ai putea sa te plictisesti chiar si un sejur intreg acolo.

Un alt lucru de care m-am indragostit in Corfu au fost fructele de kumquat si minunatele produse derivate din acestea, lichiorul devenind preferatul meu. Sunt un must-try al insulei!

Agios Gordios a primit votul unanim pentru a fi decretata plaja perfecta (dpdv al peisajului, amplasamentului si accesului, nisip fin, intrare lina in apa, taverne, raport calitate/pret super OK!!!). In Corfu Town am mancat cea mai buna inghetata homemade, in Afionas am avut parte de cel mai frumos apus de soare din insula, iar Porto Timoni este locul acela in care ajungi „once in a lifetime” si dupa care poti sa declari ca poti muri linistit. Este SUPERB!!!!!!.

Dupa cum observati, in ciuda tuturor neplacerilor de pe durata sejurului nostru, nu ne putem plange ca am avut parte de o vacanta ratata, ci doar de faptul ca insula CORFU este o destinatie fffff comerciala si obositoare, in care, pentru a ajunge in oricare din locurile descrise mai sus, am avut nevoie de multa rabdare, toleranta si nervi de otel.

Poate am fost noi mai ghinionisti, poate ca am prins varful varfului de sezon, nu stiu ce sa zic…

Cert este ca, din cauza tuturor aspectelor negative enumerate mai sus, noi am ratat la mustata cateva atractii importante ale insulei, cum ar fi: Palatul Achilleon (sau al Imparatesei Sissi, cum mai el este cunoscut), Fortareata Veche si plane spotting in Corfu Town, vizita la Mavromatis (distilerie si fabrica de dulciuri din kumquat), plimbarea cu submarinul cu fundul de sticla de la Paleokastritsa, accesul in Angelokastro (inchis cu jumatate de ora mai devreme), Muzeul Scoicilor din Benitses, balaceala in cel mai mare AquaLand din Europa, traversarea Canalului D’Amour si atingerea varfului Pantokrator.

Acum probabil c-o sa ziceti: „Woooow! Cate obiective turistice frumoase ramase pentru data viitoare, nu-i asa?”

Ei bine, eu voi zice PASS insulei Corfu pentru o perioada mai lunga!!! Slava Domnului, mai sunt multe alte insule ionice de colindat, iar daca imi vor lasa aceeasi impresie, ma voi intoarce spasita in insulele mele de suflet din Marea Egee, ceea ce am si facut dupa terminarea sejurului nostru din Corfu.

4. A III-a parte a vacantei in Grecia: insula Thassos (2 nopti)

Ne era asa de dor de Thassosul nostru drag, incat am ajuns val-vartej acolo, in aprox. 5 h dupa debarcarea noastra de pe feribotul din Corfu.

Pentru a castiga timp, prima oprire a fost la cel mai mare supermarket din insula, pentru aprovizionarea „de iarna”, cu produsele noastre preferate: masline stafidite, ulei de masline, miere, dulceturi, condimente. Dupa ce ne-am lasat bagajele in camere, am plecat la balaceala. Nu de alta, dar era si pacat sa irosim timpul pana cand friptura noastra de capra era gata (trebuind sa fie tinuta ore in sir la cuptor, dupa o reteta numai de gazdele noastre stiuta ). Festinul culinar care a urmat nu a mai apucat sa fie fotografiat, la ce viteza am avut in a degusta si manca preparatele dupa care tanjim cate un an intreg.

Plimbarea de seara in Limenaria s-a lasat indulcita cu muuuulte loukoumades si baclavale. Nicaieri, pe unde am incercat, nu am gasit gustul celor din Thassos!!! In Corfu, din pacate, am fost nevoita chiar sa le arunc, pentru ca nu erau comestibile, desi fusesera cumparate de la un magazin „cu traditie” din capitala.

A doua zi am facut plaja in golfulet, cu balaceala si snorkeling adevarat, cu dejun la „taverna lui Jamie Oliver”, o vizita la Iris Gold si o alta plimbare de seara prin Limenaria. Nici noi nu stiam ce sa facem mai intai si mai intai…

Am fost intrebata de ce ma mai duc in alte destinatii grecesti, daca in Thassos ne simtim cel mai bine?

Intrebarea mi se pare de-a dreptul puerila…

Pentru noi, Thassosul inseamna ACASA!!! Si asa cum vine un moment in viata, in care puiul se desprinde de cuib, tot asa am pornit si noi optimisti, spre alte orizonturi decat cel al Insulei de Smarald.

ACASA este locul pe care il ai in trup si in suflet si in care revii intotdeauna cu drag. ACASA e locul de care ti-e dor!!! Dar asta nu te impiedica sa te avanti in lumea mare, sa cauti, sa explorezi, sa descoperi, sa te lovesti de bune si de rele, sa te imbogatesti sufleteste, sa te calesti si sa devii mai bun!

Aceasta e esenta calatoriilor, pentru cine vrea sa inteleaga asta… Pentru cine nu, NU, si consider ca am incheiat discutia!

5. Drumul spre casa

Simplu, usor si rapid: plecat din Limenas cu ferry de ora 08:00, ajunsi la granita Makaza la ora 09:57.  In 14 minute ieseam din vama, iar in nici 5h ajungeam in cealalta, la Russe. La ora 16:15 eram deja acasa (cred ca ne-am batut propriul record ). Noutatea a fost ca am avut timp suficient pentru a incerca si varianta de drum prin Pasul NaRepublika. A fost OK, dar nu stiu daca voi ajunge fan al ei! Numai timpul va decide asta…

6. Concluzii

Cu bune, cu rele, am „recidivat” si anul acesta : am reusit sa avem o vacanta minunata, exact asa cum ne-o doream!!!

Grecia va ramane mereu in topul preferintelor noastre, fiind locul in care ne simtim cel mai bine!
Nu ne mai ramane acum decat sa incepem sa ne facem deja planuri pentru urmatoarea escapada pe taramurile elene. Oare pe unde ne-or mai purta pasii anul viitor???

Au inceput scolile, s-au terminat vacantele, iar gandul calatorului tot la plecare ii este!
Si ce-ar putea fi mai frumos intr-o astfel de toamna, daca nu un City Break intr-o metropola insorita si prietenoasa, asa cum este Barcelona?

Despre cum am ajuns in frumosul oras catalan si despre plimbarea din Port Olimpic si Barri Gotic, v-am povestit mai pe larg, cu cateva luni bune in urma. Astazi am sa va vorbesc despre o alta zona de interes din Barcelona si anume Plaça d’Espanya.

Am ajuns acolo in doua din escapadele noastre din Catalunya, pentru ca e un loc deosebit, in care am avut parte de niste trairi foarte greu de descris in cuvinte. Dupa o dimineata superba petrecuta in Barceloneta si pe Montjuic, in care reusisem sa vizitam Castelul, Gradina Botanica, Stadionul si Muzeul Olimpic, precum si Fundatia Joan Miro, a urmat un dejun pe cinste, la Restaurantul Mitsui Barcelona.

Ne-am intors apoi cu metroul in Plaça d’Espanya, am trecut de Fira Barcelona, iar in dreptul Fantanii Magice am hotarat sa vizitam mai intai Poble Espanyol si abia apoi MNAC-ul. Din pacate, aceasta nu a fost o decizie tocmai inspirata. Plimbarea prin Muzeul Satului Spaniol ne-a luat o groaza de timp, iar cand am ajuns la MNAC, am constatat cu stupoare ca programul lui fusese modificat si, desi nu era nici ora 18:00, oamenii de paza puneau lacatul pe porti!

Deci MARE ATENTIE la program daca doriti sa il vizitati si voi! Faptul ca l-am ratat la mustata, a fost o mare dezamagire pentru mine asa ca, anul urmator, nu am mai facut aceeasi greseala si am reusit sa il vedem cu totii.

Ce putem face, vedea sau vizita in zona Placa d’Espanya?

1) Plimbare prin Poble Espanyol (Muzeul Satului Spaniol)

Profitand de avantajele BCN Card-ului, pe care il detineam si care ne-a oferit un discount de 20% la achizitionarea biletelor pentru intrarea in Poble Espanyol, vizitarea acestuia a constituit un moment de relaxare pentru noi. Desi nu este un obiectiv turistic foarte popular in Barcelona, mai ales datorita faptului ca este si un pic cam scump, noi ne-am simtit acolo ca intr-o poveste.

Am ratacit indelung pe aleile lui inguste, printre casele care pareau adunate de prin toate colturile Spaniei, am admirat arhitectura lor, am colindat magazinele cu produse traditionale handmade si homemade si ne-am odihnit sub mandarini.

Din punctul meu de vedere, daca vizita voastra la Barcelona este una mai scurta (de doar 3-4 zile), cred ca ati putea sari peste vizitarea acestui obiectiv. Motivul? In Barcelona sunt multe alte locuri minunate de vizitat si lucruri interesante de facut, care ar putea inlocui cu succes plimbarea prin Poble Espanyol, care necesita ceva mai mult timp liber pentru plimbare, precum si un buget mai generos.

2) Vizita la Muzeul National de Arta Catalana (MNAC)

Dupa ratarea vizitei MNAC-ului in primavara lui 2013, in anul urmator, cand am revenit la Barcelona insotiti si de fetitele noastre, abia am asteptat sa ii trec pragul! Ardeam de nerabdare sa vad lucrari de-ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso sau Antoni Gaudi…

Din pacate, nici de data asta nu am avut noroc! Mai bine de jumatate din muzeu era in renovare, publicul avand acces numai la partea dedicata Artei Medievale, Gothice, Renascentiste si Baroce. In scurt timp, copiii nostri incepusera sa se cam plictiseasca in fata sutelor de picturi dedicate in exclusivitate temelor religioase, noi la fel, asa ca singura care a prezentat interes a fost doar expozitia numismatica.

Exact la inchiderea programului muzeului am iesit si noi pe terasa din fata intrarii acestuia. Acolo ne-am desfatat privirile cu o priveliste unica in Barcelona, in acordurile de chitara ale unui trubadur, pe care il vazusem si cu un an in urma, cam in acelasi loc .

Putin mai tarziu, cand am cumparat un CD de la el, l-am auzit spunandu-ne: „Aaaa, sunteti romani!!!” 
Ne-a vazut cu fetitele si ne-a marturisit ca de curand este si el tata si ca totul s-a schimbat in viata lui. L-am felicitat sincer pentru ceea ce face, fiind foarte talentat si apreciat de straini! Programul lui din fata MNAC-ului se desfasoara pana in momentul inceperii show-ului Fantanii Magice dupa care, intr-o alta seara, l-am vazut cantand in Barri Gotic.

3) Showul Fantanii Magice, din fata MNAC-ului (Font Magica de Montjuic)

Fantana Magica ar trebui sa fie un must-see al oricarei vizite la Barcelona!!!
Trairile si emotiile pe care le simti pe parcursul derularii show-ului ei sunt speciale, unice si greu de egalat in alte circumstante.

Avand in vedere ca mai aveam mai bine de o ora pana la inceperea programului Fantanii, ne-am asezat frumusel pe o banca si am asteptat MINUNEA! Chiar daca frigul se lasase cam brusc si incepusem sa-l simtim in oase (dupa o zi in care fusesera peste 21 grade Celsius), credeti-ma ca A MERITAT!

Cu 5 min inainte de ora 19:00 au inceput sa curga mai intai fantanile mici, apoi fantana mare, la inceput mai timid, pentru ca apoi sa devina din ce in ce mai puternice si mai colorate!

Cand s-au facut auzite si primele acorduri muzicale, ar fi trebuit sa fii din piatra ca sa nu ti se faca pielea de gaina! Pentru mine a fost un moment unic, pe care nu l-am putut compara cu nimic din ceea ce vazusem pana atunci! Acolo am uitat si de frig si de oboseala si de durerile de spate sau de picioare, am uitat de TOT!

Pentru ca eu nu am fost in stare sa ma decid care e imaginea mea preferata, am sa va las pe voi sa faceti asta…

Pont: Inainte de a va duce sa vizionati show-ul Fantanii Magice, consultati orarul sau de functionare. Recomandarea mea ar fi sa va alegeti un interval orar DUPA asfintitul soarelui. Daca prima noastra vizita acolo a fost la inceputul lui martie, cand dupa ora 19:00 incepea sa se lase seara, la sfarsitul lunii aprilie anul urmator (cam la aceeasi ora), cand am ajuns pentru a doua oara in zona, spectacolul nu ni s-a mai parut la fel de impresionant. Atata vreme cat afara nu este intuneric bezna, nici jocul de lumini nu are cum sa fie spectaculos (din contra, as zice eu).

Cu toate acestea, am asistat la show mai bine de trei sferturi de ora, dupa care ne-am retras catre Arena Mall.

4) Shopping in Arena Mall (Arenas de Barcelona)

Arenas de Barcelona este una dintre cele mai interesante cladiri cu arhitectura maura din oras. Pana in anul 1977, aceasta a fost locul unde se desfasurau coridele, iar in zilele noastre, principala sa atractie nu o constituie Shopping Center-ul din interiorul ei, ci faptul ca are un acoperis, de pe care turistii pot avea o imagine la 360 grade asupra orasului.

Daca acest lucru nu este neaparat un must-see pentru voi, nici eu nu va voi recomanda sa va pierdeti timpul cu el. In afara de branduri precum Mango si Desigual (pe care daca nu le prinzi in sezonul reducerilor, e mai greu sa-ti permiti sa te apropii de ele), nu prea ai ce shopping sa faci acolo. Noua ne-a fost util in achizitionarea unei kit cu solutie si ustensile de sters lentila aparatului foto, care fusese afectat de stropii de apa de la Fantana Magica.

5) Cina la Restaurantul TAPA TAPA (de langa Arena Mall).

Restaurantul TAPA TAPA, situat langa Arena Mall, a fost prima „carciuma” care ne-a iesit in cale, inainte de retragerea noastra catre hotel. Tot ceea ce am comandat acolo a fost de-a dreptul delicios: platou cu tapas, platou cu salate cu fructe de mare, crochete de cascaval, file de vitel cu garnitura, gin tonic, mojito cu capsuni, desert cu iaurt, mango si fructe de padure.

Cireasa de pe tort a fost insa Pecado Xocolata (Pacat de Ciocolata), cel mai bun desert mancat pana acum in Barcelona  care, din pacate, nu a mai apucat sa fie fotografiat din cauza vitezei noastre de reactie!

Dupa o zi asa plina, abia daca am mai nimerit metroul (cu tot cu conexiuni)…hotelul … apoi patul.

Asa ca nu-mi mai ramane acum decat sa va las in compania unor clipe magice, traite de noi in zona Plaça d’Espanya!

Daca ar fi sa aleg o zi „best of the best”, din cele patru City Break-uri petrecute de noi la Barcelona, cu siguranta aceasta ar fi cea dedicata obiectivelor turistice Zoo Barcelona si Parc de la Ciutadella!

Ca de fiecare data, inaintea plecarii noastre la Barcelona, mi-am facut o lista a principalelor atractii din oras si a locurilor in care vroiam sa ajung. Dupa aceea, le-am marcat pe o harta si le-am impartit pe zone de interes. Una dintre acestea a fost cea delimitata de cartierele Barceloneta, Barri Gotic si Vila Olimpica, zona careia noi i-am acordat o zi intreaga si despre care am sa va povestesc cate ceva in cele ce urmeaza.

Zoo Barcelona – Parc de la Ciutadella – Arc de Triomf

1) Gradina Zoologica din Barcelona (Zoo Barcelona)   

Avand in vedere ca Gradina Zoologica isi incepea programul mai tarziu si ca inca ne resimteam dupa turul de forta din ziua anterioara, cand luasem la picior toata zona Montjuic-ului si Placa d’Espanya, am profitat de faptul ca eram cazati la doar cateva minute distanta de aceasta si ne-am inceput plimbarea de dimineata dupa ora 10:00.

Zoo Barcelona e fascinanta inca de la intrare!!! 

Ea nu a fost conceputa ca o insiruire de custi cu animale, ci ca o modalitate de a-ti petrece o zi mai mult decat agreabila in natura! Aceasta poate fi usor confundata cu o imensa Gradina Botanica, plina de vegetatie, in care animalele convietuiesc impreuna (leii cu tigrii, strutii cu zebrele samd), iar paunii frumos colorati se plimba liberi printre vizitatori.

In afara de familiarizarea cu animalele din diverse colturi ale lumii, la Zoo Barcelona exista o multime de locuri de joaca pentru copii, terase, cafenele, restaurante, fast-food-uri, gelaterii si puncte wi-fi. Barcelonezii prefera sa vina in week-end si sa-si petreaca intreaga zi aici, impreuna cu familia. In locurile special amenajate pentru picnic, ei se aseaza la masa cu mancare, apa, sucuri, vin si caserole cu fructe aduse de acasa.

Copiii pot participa interactiv la diverse activitati, prin care sa cunoasca si sa inteleaga mai bine animalele (atat salbatice, cat si domestice), pot calari ponei si profita la maxim de locurile de joaca special amenajate pentru ei.
La intrare, odata cu biletul (care are o reducere de 20%in cazul posesorilor de BCN Card), ti se inmaneaza si o harta a locatiei, pentru usurinta in orientare, atunci cand urmaresti un anumit loc sau punct de interes.

Desi ne programasem doar vreo 2 ore acolo si am vizitat-o mai mult „pe diagonala” , ei bine, am stat aproape 4 ore si nici nu am simtit cand a trecut timpul! Am fost fascinati nu numai de varietatea de animale din incinta, care ne-au facut sa ne reintoarcem in copilarie, ca si cum ar fi fost prima noastra vizita la zoo , dar mai ales de modul in care a fost gandita distributia lor in Gradina, de vegetatia mediteraneeana extrem de bogata si de naturaletea lucrurilor intalnite in calea noastra!

Cu siguranta, cele mai atractive puncte in perioada de week-end sunt Pavilionul Delfinilor si cel al Leilor de Mare, cand au loc Show-urile cu delfini si foci. Singurul lucru de care trebuie sa tineti cont este faptul ca e musai sa va asezati la coada, cu cel putin o jumatate de ora inainte de spectacol, pentru ca altfel riscati sa nu mai prindeti loc in sala.

Un mic sfat: daca aveti in plan vizitarea acestui obiectiv turistic, nu vi-l programati in ziua de duminica, pentru ca va fi extrem de aglomerat. Inca de la deschiderea Gradinii Zoologie incep sa apara familiile de barcelonezi, cu copii si carucioare, cu catel, cu purcel , lucru care ingreuneaza accesul la unele expozitii si chiar la cele doua show-uri cu delfini si cu foci.

Gradina Zoologica a fost singurul loc din Barcelona in care nici nu stiu cand au trecut cele trei-patru ore de plimbari! Prima oara cand am vizitat-o am fost singuri, pentru ca apoi, in anul urmator, sa ne reintoarcem acolo insotiti si de fetitele noastre.

De fiecare data insa am avut aceeasi senzatie: Zoo Barcelona e un loc din care chiar nu iti mai vine sa pleci!!!

Cu toate astea, la un moment dat a trebuit sa il parasim, pentru a ajunge intr-o oaza de verdeata, printre cladirile de beton ale citadelei…

2) Parc de la Ciutadella  („parcul orasenesc„)

Parcul de la Ciutadella este o alta zona de relaxare pentru barcelonezi (si nu numai pentru ei), intinsa pe o suprafata de aproximativ 18 ha, din cele 30 ha care includ si Zoo Barcelona.

El este impartit in doua mari zone: aleea sa principala, strajuita de palmieri si multa verdeata si zona lacului si fantanii cu cascada. 

Pe aleea principala am vazut multi localnici veniti acolo la picnic sau la plaja. De asemenea, mi-a facut o deosebita placere sa admir bogatia vegetatiei mediteraneene din jurul lacului si barcutele care se plimbau pe el.

Principalele puncte de atractie ale parcului sunt insa Castelul celor Trei Dragoni, Font de la Cascada, un must-see al Barcelonei, bijuterie arhitectonica realizata de Josep Fontsére, in colaborare cu insusi Gaudi, si sculptura denumita  Mamutul, loc de facut fotografii si motiv amuzament pentru toate varstele.

3) Arcul de Triumf din Barcelona (Arc de Triomf)

Arcul de Triomf  din Barcelona este o constructie emblematica a frumosului oras catalan. Amplasat in imedia apropiere a Parcului de la Ciutadella, el impresioneaza atat prin arhitectura sa, cat si prin culoarea lui rosiatica. Este un loc in care flash-urile aparatelor de fotografiat se declanseaza mai rapid decat am gandi.

Noi nu am zabovit mult in preajma lui: l-am imortalizat, dupa care ne-am indreptat spre locul unde urma sa mancam de dupa-amiaza.

4)  Restaurantul japonez Wok – Arc de Triomf (Wok Japan Restaurant)

Este unul dintre cele mai faimoase restaurante din Barcelona. Si asta nu pentru ca ar avea vreo stea Michelin, ci pentru ca e un loc „all you can eat”, in care raportul calitatea si cantitatea mancarii/ pret este excelent!

Restaurantul Wok Japones isi merita renumele cu prisosinta, acolo avand posibilitatea de a alege la discretie dintr-o mare varietate de fruncte de mare (care ne-au fost preparate pe loc), sushi si alte specialitati japoneze, dar si locale, gen jamon sau paella. Pretul de intrare difera pe zile ale saptamanii si momente ale zilei (pentru asta e suficient sa le consultati site-ul) si include doar mancarea. Pentru cine doreste si bauturi, acestea vor trebui sa fie platite separat.

Pentru noi a fost o adevarata incantare culinara, care ne-a rasfatat toate papilele gustative! Nu trebuie ratat!

5) Muzeul de ciocolata  (Museu de la Xocolata)

Prea multe nu am de povestit despre acesta. In baza BCN Cardului pe care il posedam, noi am beneficiat de gratuitate, primind drept bilet de intrare o tableta de ciocolata.

Din pacate, nu am putut fi martorii niciunei demonstratii de fabricare a ciocolatei, insa ne-am delectat cu o istorie a ciocolatei, din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, cu cateva prese si utilaje, precum si foarte multe figurine de ciocolata: personaje din povesti, desene animate si chiar o macheta a Sagradei Familia.

In urmatorul an, cand am ajuns in zona si cu fetele noastre, am facut greseala sa nu ne uitam la ceas (si nici in notitele mele ), asa ca am ajuns la muzeu cu 20 de minute dupa ora inchiderii (care duminica e la ora 15:00). Dezamagire copiilor a fost foarte mare, asa ca a trebuit sa le promitem ca ne vom intoarce candva la Barcelona ca sa il viziteze si ele.

6) Muzeul Picasso (Museu Picasso)

Terminand rapid cu Muzeul de ciocolata si fiind in apropierea Muzeului Picasso, ne-am indreptat in mare viteza spre acesta. Noroc ca am intrebat pe cineva cum procedam cu gratuitatea Barcelona Card, pentru ca asa am aflat ca aceasta nu e valabila in week-end, ci numai de marti pana sambata, in intervalul orar 17:00-20:00. Asa ca mare atentie in caz ca va veti dori sa-l vizitati!

Nu este vorba de bani sau de gratuitate, doar ca pentru cei care nu beneficiaza de Card, coada se formeaza afara, si nu e deloc de neglijat, fiind vorba de sute de persoane, pana aprope de Piata Santa Maria del Mar. In aceste conditii, noi am preferat sa renuntam la vizitarea Muzeului Picasso, mai ales ca eu aveam probleme serioase cu oboseala si durerile de picioare si spate, de a trebuit sa renunt la incaltarile mele si sa ma reorientez rapid spre o pereche noua, mult mai usoara.

7) Catedrala Santa Maria del Mar (Basilica de Santa Maria del Mar)

Fiind duminica dupa-amiaza, noi am gasit catedrala inchisa. Tot ceea ce am putut face a fost sa ii admiram exteriorul sau impresionant si sa ne bucuram de intimitatea Pietei Santa Maria del Mar. Dupa care ne-am continuat plimbarea prin Barri Gotic si Port Olimpic.

Astfel s-a mai mai scurs inca o zi de relaxare in frumoasa si insorita Barcelona…

Se intampla uneori sa ajungem in Barcelona in pauza dintre doua avioane sau, pur si simplu, sa nu alocam decat un week-end pentru un City Break in frumoasa metropola catalana. Cu siguranta, cu totii suntem interesati sa vedem cat mai multe lucruri frumoase din zona intr-un timp cat mai scurt, iar pentru astfel de situatii exista o modalitate foarte comoda si populara de a explora orasul, folosind Bus-urile Turistice de tip Hop on – Hop off.

Sper sa nu radeti de mine, dar prima oara am intalnit acest termen cu nici doi ani in urma. Cineva a pomenit de el pe un forum de turism, iar eu am tacut chitic, pentru ca habar nu aveam ce reprezinta.

Am inceput sa ma documentez si chiar m-am amuzat dandu-mi seama ca, de fapt, nu era cine stie ce nava cosmica, ba chiar ma folosisem de cateva ori de aceasta varianta de a vizita un oras.

Explorarea unei destinatii in sistem Hop on – Hop off inseamna, de fapt, modalitatea prin care un turist isi poate concepe si realiza o calatorie dupa bunul sau plac, vizitand ce obiective turistice isi doreste, alocandu-le atat timp cat considera ca ar fi necesar, fara a alerga prin tot orasul dupa ele sau a schimba mai multe tipuri de mijloace de transport in comun. Pentru acest lucru exista autobuze speciale, care circula dupa niste trasee prestabilite, menite sa acopere cat mai multe din obiectivele turistice de mare interes. Nu se incadreaza la beneficiile BCN Cardului sau a cartelei T10.

Deoarece tot ceea ce am scris pana acum pare un pic cam… teoretic, voi incerca sa exemplific cele descrise mai sus, povestind despre experienta noastra cu Bus-urile Turistice de tip Hop on – Hop off din Barcelona, raspunzand astfel la 5 posibile intrebari ale celor care vor ajunge pentru prima oara in zona.

Barcelona Hop on – Hop off

1. Care sunt ofertele pentru transportul de tip Hop on – Hop Off in Barcelona?

Turul Barcelonei se poate face cu ajutorul a doua oferte oficiale de transport de tip Hop on – Hop off:

1. Barcelona Bus Turistic (autobuzul verde, vezi site-ul oficial) si
2. Barcelona City Tour (autobuzul rosu, vezi site-ul oficial)

Desi practica aceleasi tarife, iar duratele tururilor sunt aproximativ egale (cu exceptia rutei verzi, care este mai scurta), intre cele doua variante exista si mici diferente. Cele mai importante sunt date de numarul de statii alocate obiectivelor turistice (44 in cazul primei variante si 30 in cazul celei de-a doua), precum si de impartirea pe rute a traseelor: trei rute in cazul primei oferte (rosie, albastra verde) si doua rute in cazul celei de-a doua (verde/est – portocalie/vest).

Noi am apelat in mai multe randuri la Barcelona Bus Turistic, asa ca tot ceea ce voi povesti in continuare va fi strict legat de ceea ce cunosc legat de aceasta varianta.

2.  De unde pot fi achizitionate tichetele pentru Bus-urile Turistice?

Inca de la inceput am sa va recomand ca achizitionarea biletelor de transport sa o faceti on-line.

Avantajele sunt urmatoarele:

1. discountul de 10%, fata de pretul tichetelor achizitionate din statiile autobuzelor turistice
2. evitarea cozile de la ghisee, formate uneori in sezonul de varf.

Punctul principal de plecare pe trasee, atat pentru Barcelona Bus Turistic, cat si pentru Barcelona City Tour il constituie Plaça Catalunya.

Tot din acest loc va puteti achizitiona si tichetele de transport (in cazul in care nu le-ati rezervat on-line), va puteti valida printurile aferente rezervarilor on-line si veti primi un „discount voucher booklet” cuprinzand reducerile oferite de cele doua linii de transport (valabile la intrarile in unele muzee, restaurante, magazine etc), in valoare de aprox. 180 eur in cazul primei variante si 205 eur in cazul celei de-a doua).

3. Care sunt cele mai cautate rute ale Bus-ului Turistic si de ce?

Din punctul meu de vedere, cea mai interesanta Ruta a Bus-ului Turistic din Barcelona este cea albastra, perfecta pentru cei care vor sa vada capodoperele lui Gaudi intr-o singura zi: Casele Batllo si Mila, Sagrada Familia, Parc Guell.

Ruta rosie este recomandata celor care-si doresc sa admire de la inaltime (si in fuga calului ) zona Placa d’Espanya, Montjuic-ul si Cartierul Barceloneta.

Ruta verde este cea mai scurta dintre toate (si mai putin spectaculoasa, dupa parerea mea), pornind din zona Portului Olimpic, mergand apoi in paralel cu cateva din plajele Barcelonei, pana in zona Forumului.

4. Care sunt cele mai faimoase atractii ale Barcelonei, la care putem ajunge folosind Hop on – Hop off Buses?

Ruta Albastra

Plecand din Plaça Catalunya, turistii isi vor delecta privirile mai intai cu Casa Batllo, situata pe unul dintre cele mai importante bulevarde din Barcelona, Passeig de Gracia.

Pe trotuarul opus vor putea vedea imediat Casa Mila…

…pentru ca mai apoi, in nici 5 minute, sa intre pe Carrer del Rossello, strada care duce la cea mai importanta atractie turistica din Barcelona, Catedrala Sagrada Familia. E musai sa coboram din autobuz si sa o admiram in toata splendoarea ei, fie doar si numai exteriorul!

Calatoria poate continua tot pe aceasta ruta pana la Parc Guell, un alt must-see al Barcelonei care trebuie vizitat…

…iar oprirea de la stadionul Camp Nou va fi binevenita, fie ca esti iubitor de fotbal sau nu.

Ruta Rosie

Ruta albastra poate fi schimbata cu cea rosie in statia Francesc Macià de pe bulevardul Diagonal.

Pe noul traseu pot fi admirate din mers Plaça d’Espanya, CaixaForum, Poble Espanyol si MNAC-ul. 

Cei care-si doresc sa vada Barcelona de la inaltime se pot opri pentru o scurta plimbare cu Telefericul de Montjuic si o vizita la castelul cu acelasi nume (am povestit despre ele intr-un articol anterior).

Calatoria poate fi continuata tot pe Ruta Rosie pana la Monumentul lui Colomb si Port Vell.

Pentru ca apoi sa se traverseze cartierul Barceloneta, pana in Port Olimpic si sa inchida ruta prin Barri Gotic pana in Plaça Catalunya.

5. Care sunt avantajele si dezavantajele calatoriei cu Hop on – Hop off Buses?

Avantajele unei astfel de optiuni de a vizita o destinatie sunt multiple:

1. Cu un singur tichet, poti cobori si urca in Bus-urile Turistice de pe oricare dintre rute, ori de cate ori iti doresti pe parcursul unei zile si din orice statie a acestora (Hop on – Hop off);
2. In autobuz ti se inmaneaza un set de casti (de unica folosinta), cu ajutorul carora poti beneficia de un audio-guide, disponibil in 16 limbi de circulatie internationala, deosebit de util celor care nu cunosc detalii despre obiectivele turistice de pe traseu;
3. Poti acoperi cele mai importante atractii ale Barcelonei intr-un timp relativ scurt si asistat turistic de ghidul audio;
4. Autobuzele rosii beneficiaza (in zona inchisa) de aer conditionat si de wi-fi gratuit;
5. Discounturi atractive la o serie de obiective turistice, restaurante, magazine, show-uri etc.

Dezavantajele calatoriei cu Hop on – Hop off Buses:

1. Costul relativ ridicat al biletelor de transport;
2. Cozile formate in statiile de autobuz in sezonul de varf de vizitare a orasului;
3. Vremea nefavorabila (vant/ploaie) care ar putea stirbi din farmecul unei calatorii pe puntea superioara a autobuzului;
4. Nu se gasesc bilete de calatorie in toate statiile Bus-urilor Turistice (aviz celor care nu isi rezerva tichetele on-line).

Nu stiu daca am reusit sau nu sa va conving de frumusetea si avantajele unei calatorii Hop on – Hop off cu Bus-urile Turistice prin Barcelona! Cert este ca e o experienta interesanta, care ne scuteste de multe batai de cap si o varianta inedita (si mai putin obositoare) de a explora orasul, mai ales in cazul persoanelor comode sau mai in varsta, ba chiar si in cazul familiilor cu copii mici!

Enjoy your trip!

Sunt momente in viata in care iti doresti sa evadezi, sa-ti iei jumatatea si sa fugi in lume, intr-un loc nestiut de nimeni, in care sa ai parte de multa liniste si rasfat. De un astfel de week-end romantic am avut parte in ultimele zile ale lui septembrie, cand mai mult dintr-o intamplare am ajuns la Thracian Cliffs Golf & Beach Resort din Bulgaria.

Dupa cum stiti, toamna e sezonul nuntilor. Poate nu putini sunt aceia care isi doresc o luna de miere intr-un loc exotic, un loc mai ALTFEL decat toate cele pe care le-a vazut pana atunci. Multi nu-si permit o astfel de vacanta, altii poate ca nu au timp suficient pentru o excursie la capatul lumii. Poate unora le e teama de zborul cu avionul!

Si uite asa incep cautarile disperate dupa un loc de poveste pentru honeymoon, dar nu foarte departe de casa…

Noi eram la fix 18 ani distanta de luna noastra de miere! De la o vreme incoace, incercam sa marcam cu cate-o calatorie frumoasa aniversarile datei casatoriei, asa ca nici anul acesta nu puteam face o exceptie, in ciuda programului foarte incarcat de la serviciu. Initial am cautat o cazare pe litoralul nostru, iar Casa OK by OVE mi s-a parut o varianta romantica si la indemana. Din fericire, managerul locatiei mi-a marturisit cu toata sinceritatea ca nu dispun de servicii de masa, iar probabilitatea de a gasi in Vama Veche vreun restaurant deschis in extrasezon este foarte mica.

Am abandonat cu greu ideea, incercand apoi sa gasesc o cazare in apropierea Fermei de Scoici de la Dalboka, loc in care imi doream de foarte multa vreme sa ajung… Astfel, toate cautarile mele de pe booking s-au „impiedicat” de Thracian Cliffs Golf & Beach Resort din Bulgaria, locatie care nu numai ca avea niste note destul de bune, dar si arata intr-un mare fel . Faptul ca in acel week-end s-a nimerit sa beneficiem si de un discount substantial (lucru destul de rar intalnit in cazul locatiilor de 5*), m-a determinat sa nu mai stau mult pe ganduri si am rezervat rapid ultima camera disponibila.

A doua zi am citit toate comentariile de pe Booking si TripAdvisor… Sincera sa fiu, incepusem sa regret alegerea facuta, avand in vedere ca foarte multe dintre review-uri (in special cele ale compatriotilor nostri) erau negative. Cei mai multi se plangeau de serviciile foarte proaste din resort, de formalitatile greoaie la check-in si check-out, precum si de faptul ca nu te prea poti intelege cu nimeni acolo in limba engleza.

„OMG!” mi-am zis „atunci de ce-or mai fi investit atat in resortul asta SUPERB, daca oaspetii, in marea lor majoritate veniti de peste hotare, nu vor avea cu cine sa comunice acolo intr-o limba de circulatie internationala???”

Personal, nu am mai avut timp sa ma gandesc prea mult la plecare… Am fost atat de ocupati cu serviciul pana in ultimul moment, incat am sarit peste etapele pe care le parcurgeam de obicei atunci cand ieseam din tara: revizia masinii, imputernicirea de a folosi autoturismul firmei, asigurarile de sanatate, schimbul valutar samd. Ne-am comportat exact ca si cum am fi dat o fuga pana pe litoralul romanesc!

Traseul pana la Thracian Cliffs Golf & Beach Resort – Bulgaria

Noi am plecat spre Bulgaria in jurul orei 14:15, din orasul Calarasi, unde avusesem treaba in interes de serviciu. Peste o ora si un sfert ieseam de pe Autostrada A2 spre Agigea, durata de timp care a inclus si 10 minute de pauza de cafea si de alimentare cu combustibil la un Rompetrol, loc in care am platit si taxa de trecere a Podului de la Fetesti – Cernavoda, in valoare de 26 lei/ 2 treceri (valabila 1 an de zile).

La ora 16:09 am ajuns la Punctul de Trecere Frontiera de la Vama Veche, de unde ne-am achizitionat vigneta bulgareasca (25 lei/7 zile) si am schimbat niste bani la cursul de 2.38 lei/leva. Daca am fi fost inspirati sa facem acest lucru cu cateva zile inainte, la banca, probabil ca diferenta de curs valutar fata de cel oficial ar fi fost ceva mai mica.

De la granita si pana in resort am facut fix trei sferturi de ora, pe un drum care se strecura parca printre parcurile eoliene. Resortul nu avea trecuta la adresa strada asa ca, dupa intrarea in Bulgaria, am selectat pe GPS categoria de Cazare, gasind acolo fara probleme si locul unde trebuia sa ajungem.

La un moment dat, am zarit pe soseaua principala un indicator la stanga „Thracian Cliffs Golf – 4km”. Ajunsesem la destinatie cu muuuult mai devreme decat ne-am fi gandit noi ca o sa ajungem…

Check-in-ul in Resort

In momentul in care casele au inceput „sa dispara”, iar drumul sa coboare si sa devina serpuitor, in fata noastra ni s-a dechis un peisaj greu de descris in cuvinte: tarmuri inalte, coline inverzite, cladiri risipite printre ele si-o-ntindere de apa albastra cat vedeai cu ochii!!!

Nici nu ne venea sa credem ca suntem acolo!!! Cu nici 3h inainte inca ne zbateam pentru rezolvarea pe ultima suta de metri a unor probleme aparute la serviciu, iar acum ajunsesem intr-un loc ireal de frumos, care nu credeam ca exista la Marea Neagra! Cu zambetul pe buze si inca ametiti de socul vizual pe care il avusesem am intrat in Resort. Urmand indicatoarele din incinta am ajuns cu mare usurinta in fata cladirii in care se facea check-in-ul, lasand masina in parcarea din apropierea ei.

Cu inima stransa am intrat in Receptie…

Ma asteptam ca si mie sa mi se intample toate acele lucruri neplacute despre care citisem in review-uri.
Dar…SURPRIZA!

Am fost intampinati cu un zambet larg, de catre un receptionist care vorbea impecabil in limba lui Shakespeare. Conversatia care a urmat dupa, nu s-a rezumat numai la formalitatile de check-in, ci a fost una joviala, cu glume pe alocuri, in care angajatul resortului ne-a pus la curent cu toate facilitatile din incinta. Si-a dat seama inca de la inceput ca nu suntem jucatori de golf , asa ca a incercat sa ne recomande si alte modalitati de petrecere a timpului liber in zona. Mi-a mai revenit inima la loc, dar parca tot nu imi venea sa cred, asa ca eram curioasa sa vad ce-o sa urmeze… Am fost condusi apoi la cladirea unde urma sa fim cazati.

Facilitatile de cazare din Resort

Cazarea in Thracian Cliffs Golf & Beach Resort se face in doua locatii: Marina Village si Hillside Village, prima fiind alcatuita din 7 cladiri de suite si apartamente, iar cea de-a doua (la numai 150m distanta de prima), din 10 cladiri. Noi am avut norocul sa fim cazati chiar in mijlocul complexului, foarte aproape de Spa, restaurante, magazine si receptie.

Primul contact cu apartamentul unde urma sa stam pentru doua zile a fost si el… woooow!!! Avand o suprafata de aprox. 70 mp, am beneficiat de conditii de 5*, carora nu am ce le reprosa (decat daca as incerca sa fiu carcotasa )!

Livingul este extrem de generos, cu canapea extensibila (deci acolo pot sta lejer 4 persoane), fotolii si LCD. Bucataria este deschisa, dotata cu absolut tot ceea ce ai avea nevoie pentru un sejur prelungit, de la frigider, masina de spalat rufe, masina de spalat vase si expressor, pana la pahare de toate felurile (inclusiv de sampanie), tacamuri si vesela. Pe masa din locul de dining ne astepta un platou cu fructe din partea casei.

Desi au terasa comuna, dormitorul este separat de living. Apartamentul mai beneficiaza si de doua bai: una mare, cu acces din dormitor, dotata atat cu cada, cat si cu cabina de dus, si una mai mica, de serviciu, in care puteti gasi si un uscator de rufe. Atentie mare insa, sa nu apasati din greseala butonul de intrerupere a apei calde, pentru ca ramaneti fara ea dupa aceea (eu citisem despre lucrul acesta undeva intr-un review pe TA).

Terasa cu sea-view a apartamentului face toti banii! Este un loc ideal pentru relaxare, la un pahar de vin rosu sau de sampanie, departe de toata nebunia din viata cotidiana.

Daca ar fi sa gasesc totusi cazarii si un minus, acesta ar fi legat doar de faptul ca, a doua zi, camerista ne-a luat doar sacii cu gunoi de la bucatarie si din baie, dar nu ne-a facut patul la fel cum l-am gasit in prima zi si nici nu ne-a inlocuit tubul cu gelul de dus consumat. Personal, pe noi nu ne-au deranjat aceste aspecte, pentru ca aveam cu ce sa ne spalam, iar eu obisnuiesc sa imi las curatenie si patul facut inainte de a iesi din camera, doar ca mie nu mi s-au parut normale aceste lucruri, mai ales intr-un resort de 5*.

Alte facilitati la Thracian Cliffs Resort

Resortul a fost gandit astfel incat sa nu fie cazul sa iesi din el decat la plecare.  Acesta iti ofera tot ceea ce ai nevoie pentru un sejur reusit!!!

Unele cladiri sunt dotate cu infinity pool, unde te poti balaci in voie daca nu ai chef sa cobori pana la plaja.

Daca esti o persoana sportiva, poti profita de accesul la sala de fitness sau la terenurile de tenis din apropiere, facilitati incluse in pretul cazarii. Daca iti doresti relaxare, un masaj aromat sau un hamam vor fi intotdeauna binevenite!

Tot in incinta resortului exista si cateva magazine de imbracaminte/incaltaminte, suveniruri, un mini-market (ALDO), un loc de joaca in care iti poti lasa copii sub supraveghere, in timpt ce tu te relaxezi la Spa, o sala de festivitati si o expozitie de arta. Seara poti face rezervare la restaurantul Geti pentru o cina romantica sau poti socializa cu turisti veniti din toate colturile lumii, la Club House sau Piano Bar.

Una din atractiile principale ale resortului, in afara de practicarea golfului, o constituie Argata Beach! Aceasta a fost pentru noi punctul forte al Thracian Cliffs Resort din Bulgaria, dar asta este deja o alta poveste, despre care abia astept sa va scriu in articolul viitor!!!

So… stay tuned!

Daca mi-ar fi spus cineva acum cateva saptamani, ca am sa ajung vreodata sa fac plaja pe litoralul bulgaresc, ba chiar sa ma si cazez acolo, ei bine, cred ca as fi izbucnit in ras.
Fidela vacantelor noastre din Grecia, nici nu mi-ar fi trecut prin gand sa imi tradez destinatia mea de suflet. Cu toate astea, la sfarsitul lui septembrie, am petrecut un week-end foarte relaxant la Thracian Cliffs Golf and Beach Resort din Bulgaria.

Desi citesem cateva review-uri contradictorii cu privire la calitatea serviciilor oferite de acest resort, primul nostru contact cu acesta a fost peste asteptari, lucru despre care v-am povestit cu cateva zile in urma. Am fost deosebit de incantati atat de peisajul spectaculos in care era amplasat (de parca ne aflam undeva pe coasta Atlanticului, pe tarmurile inalte ale Irlandei sau Portugaliei), cat si de modul in care am fost primiti si tratati de catre gazde (care, apropo, se descurca foarte bine in limba engleza, nu asa cum citisem eu despre ei, ca ar fi catastrofali la acest capitol), dar mai ales de ceea ce am gasit acolo: conditii de cazare, facilitati, servicii, atmosfera.

Dupa o prima seara petrecuta acolo, in care ne-am familiarizat cu imprejurimile si ne-am delectat cu o savuroasa cina romantica (despre care am sa va povestesc intr-un articol viitor), a urmat un binemeritat si odihnitor somn. Desi ii promisesem sotului ca nu intentionez sa ne mai plimbam pe undeva, ci doar ca ne vom relaxa , recunosc sincer ca, pentru a doua zi, mi-ar fi placut sa vizitam Domeniul Reginei Maria de la Balcic sau sa ajungem macar pana la Capul Kaliakra, pentru un pranz la Ferma de Scoici de la Dalboka.

Dar, dupa cum stiti, socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ…

Sambata dimineata, parca toate lucrurile se desfasurau „cu incetinitorul”. In primul rand, ne-am gandit ca nu ne-ar strica un masaj de relaxare la Spa-ul din Resort, care se afla chiar in incinta cladirii unde eram cazati.

Inainte de a ajunge la Restaurantul Olivo, unde se servea micul dejun, ne-am facut o programare la Spa pentru ora 10:00. Mai greu a fost cu alegerea tipului de masaj dorit, pentru ca oferta lor din Thracian Cliffs Spa Menu era foarte bogata: de la masaje clasice si tratamente de corp si de fata, pana la pachete special concepute pentru practicantii golfului si nu numai. Tarifele nu sunt exagerate, fiind comparabile cu cele din centrele noastre de spa, ba chiar mai mici decat cele intalnite in resorturile de 5* din Turcia.

Sa nu va inchipuiti ca suntem niste clienti fideli ai acestui timp de relaxare. Spre rusinea noastra, era pentru a doua oara cand beneficiam de un astfel de tratament, dupa o prima experienta intr-un resort din Turcia.  Daca atunci a fost numai din curiozitate, de data asta chiar am simtit nevoia de o relaxare de genul acesta.

Sotul meu a optat pentru un „Hot Stone Massage”, in timp ce eu mi-am dorit un „Ultimate Cashmere Body Therapy with soft Mask”. La receptie le-am pomenit in treacat despre problemele mele de sanatate, pe care le am la coloana vertebrala, asa ca mi-a fost recomandat un maseur specializat in masaje de relaxare.

Timp de 80 de minute am beneficiat de mai multe tratamente… Totul a inceput cu un peeling cu sare de mare, dupa care a urmat dusul (intr-o incapere adiacenta), aplicarea unei masti pe tot corpul (cu exceptia capului ) si masajul de relaxare. Pana atunci, nu am realizat niciodata cat de placut poate fi masajul picioarelor: cred ca mai aveam putin si adormeam acolo, desi abia ma trezisem din somn!  

Daca se intampla sa ajungeti vreodata la Thracian Cliffs Golf and Beach Resort din Bulgaria, va recomand din tot sufletul sa nu ocoliti Spa-ul din incinta. In pretul cazarii este inclus atat accesul la sala de Fitness, cat si la Hammam, Sauna, Jacuzzi si aria de relaxare. Iar daca va hotarati sa va faceti un masaj (contra cost, bineinteles), intrebati de Miroslav (baiatul asta chiar are maini minunate ).

Dupa ce ne-am incheiat sedintele de masaj, am fost tratati cu cate un ceai turcesc fierbinte. Acesta a fost un prilej de a admira designul interior al incintei, conceput in stil marocan, dar si de a ne conversa cu domnisoara de la receptie, pe diverse teme.

Astfel am aflat ca Resortul este proprietatea a doi oameni de afaceri bulgari, care au calatorit mult si au incercat sa imprime resortului detalii de peste hotare, care le-au placut in mod deosebit. De asemenea, ne-au fost recomandate restaurante din Balcic si ni s-au oferit indicatii de orientare catre Ferma de Scoici de la Dalboka.

Total relaxati ne-am intors in camera… Ce sa mai plecam noi la Balcic? Daca tot eram imbracati in costumele de baie (tinuta obligatorie pentru accesul in zona de spa), ne-am luat doar aparatul de fotografiat si am plecat spre plaja, cu gandul de a surprinde cateva instantanee. Soarele ardea cu putere, chiar daca uneori se mai ascundea in nori. Prognoza meteo ne asigurase ca vor fi peste 27 de grade Celsius si ca nu va ploua.

Zis si facut!
Din dreptul receptiei am fost transferati la plaja, cu o masinuta electrica folosita de obicei de practicantii golfului. Resortul dispune de doua plaje private: Argata Beach si Bendida Beach (acesta din urma fiind deschisa numai in plin sezon estival). Eu nu am vazut o alta cale de acces pana la plaja decat aceea pe care era scris foarte clar ca este interzisa vizitatorilor si e folosita numai de catre golfers. Nevrand sa intram in conflict cu cineva sau sa ne trezim cu vreo minge de golf dupa ceafa , am apelat cu incredere la shuttle-ul de trasfer si ne-am bucurat la maxim de cateva minute de plimbare, printre terenurile de golf foarte bine intretinute.

Argata Beach a fost cea mai mare surpriza pentru noi!!!

Este exact genul acela de plaja care imi place mie, care imbina in mod armonios salbaticia peisajului cu facilitatile unei plaje amenajate in stil rustic. Desi nu eram singurii ajunsi acolo, m-am simt ca si cum ar fi fost o plaja numai pentru mine, o plaja atat de generoasa in care nu am simtit prezenta altcuiva acolo, in afara de jumatatea mea.

M-am apropiat cu sfiala de apa… Ma asteptam ca ea sa fie rece, mai ales ca erau si ceva valuri. Am ramas insa surprinsa de cat de calda era! Hai sa fim seriosi: in 26 septembrie, cu cerul destul de innorat in ultimele zile, pe malul Marii Negre, cine ar fi putut sa-si inchipuie ca apa ar fi putut fi atat de calda???

Pentru inceput, am baut un expresso la Beach-Bar-ul de pe plaja. Apoi, ne-am plimbat un pic spre capatul ei sudic. Am admirat baldachinele confectionate din lemn si stuf, mini-cascada (naturala) cu apa rece ca gheata si peretii foarte inalti ai falezei, care mi s-au parut destul de asemanatori cu cei ai Praia do Porto de Mos din Algarve.

”Căldură mare, mon cher!” ne-am zis, iar noi venisem la plaja total nepregatiti, precum un „caine surd la vanatoare”. Cu toate astea, parca nu-mi venea sa dau atatia bani pe prosoape, sezlonguri si umbrela, pentru numai cateva minute, asa ca mi-am dat jos de pe mine rochia lunga de plaja, am intins-o pe nisip si m-am asezat la soare. Si pentru ca ardea cu putere, m-am racorita cu un Mojito, cocktailul meu preferat. Se pare ca bulgarii mai au cate ceva de invatat la capitolul asta, de la vecinii lor greci.

N-am mai rezitat prea mult si am intrat in apa. Ati vazut vreodata copiii aceia mici, care se bucura atat de mult cand vad pentru prima oara marea, incat nu ii mai poti scoate din apa? Ei bine, cred ca exact asa m-am comportat si eu, de bucurie ca ma pot balaci in voie. Distractia mea insa nu a tinut decat pana in momentul in care am vazut primele meduze: vii, mari cat capul meu si cu margini violete. Au fost singurele care au reusit sa ma scoata din apa, stiind foarte bine ce ar fi insemnat sa ma intersectez cu vreuna dintre ele.

M-am lasat apoi imbratisata de soare pentru mai bine de doua ore. Ador sa stau la plaja si sa ma bronzez, asa ca am profitat din plin de aceasta surpriza neasteptata de sfarsit de septembrie! Cand ni s-a facut foame am comandat o salata si chefal prajit la Beach-Bar-ul de pe plaja (pe care nu vi l-as recomanda, dar asta e deja o alta poveste ).

Oboseala acumulata in ultimele saptamani isi cam spunea cuvantul, asa ca am fost nevoiti sa lasam in urma, cu multa parere de rau, plaja aceasta minunata si sa ne odihnim putin. Am plecat de acolo cu bateriile incarcate de soare, valuri si peisaje frumoase, dar si cu promisiunea ca vom reveni candva insotiti de fetele noastre.

Si uite asa ne-am trezit ca ziua se apropia de final, fara a simti nevoia sa parasim Thracian Cliffs Golf and Beach Resort, pentru a vizita si alte locuri interesante din apropierea lui. Stiu, am lasat mai la urma povestirile legate de experienta culinara de care am avut parte  acolo, dar promit ca nu veti regreta asteptarea!

Orice calatorie, indiferent de durata si scopul ei, daca nu este presarata si cu experiente culinare pe masura, care sa ne rasfete simturile cu preparate si arome locale, cu siguranta ar fi incompleta! Week-endul nostru petrecut la Thracian Cliffs Golf and Beach Resort din Bulgaria nu a facut exceptie, oferindu-ne un adevarat regal culinar, dar si situatii in care nu au reusit sa se ridice nici macar la nivelul unei carciumi!

Trebuie sa recunosc cu toata sinceritatea ca, oriunde m-as duce, imi place la nebunie sa experimentez gastronomia locala. Nu sunt nici pe departe adepta CANTITATII, ci mai degraba a CALITATII. Prefer ca ceea ce mananc sa fie putin, dar bun si specific zonei in care calatoresc. In felul acesta, ma bucur nu numai de locuri, peisaje, oameni, dar si de ceea ce ii reprezinta pe ei la capitolul mancare traditionala (sau nu).

De la Thracian Cliffs Golf and Beach Resort din Bulgaria nu am avut prea mari asteptari! Mi-am inchipuit ca, fiind un resort de 5*, cine stie ce mancaruri sofisticate ‘or prepara ei acolo si cu preturi care ne vor arunca in aer portofelul. Ei bine, nu a fost sa fie asa! Cele doua mic dejunuri, un pranz frugal si doua cine romantice, pe malul marii, au fost suficiente ca sa neschimbam parerea despre tot ceea ce ne-am inchipuit noi pana atunci legat de ospitalitatea bulgareasca.

Principalele locuri in care se poate lua masa in resort sunt restaurantele Geti si Olivo, beach-bar-urile de pe plajele Argata si Bendida, precum si bistroul de la Club House. Noi nu am fost decat in primele trei dintre ele, experiente despre care va voi povesti in continuare.

Restaurantul Olivo

Restaurantul Olivo este locul destinat in principal servirii micului dejun. Acolo se poate manca si pe timpul zilei, in special preparate cu specific mediteraneean, doar ca, fiind amplasat in mijlocul zonei Marina Village, nu beneficiaza de un view spectaculos.

Restaurantul este impartit in mai multe zone: cea cu bufetul cu legume, mezeluri, branzeturi si prajituri, cea in care erau preparate (la cerere) omlete, zona cu fructe, lactate, gemuri si compoturi si o zona cu sucuri naturale din fructe, ceaiuri si cafele.

Micul dejun a fost pe gustul nostru: croissante calde, branzeturi frantuzesti, dar si autohtone, somon fume cu marar, un pateu de casa delicios („piesa de rezistenta” a restaurantului, as zice eu ) si legume foarte proaspete si gustoase.

Daca doreai un expresso sau un cappuccino si nu nescafe-ul de la aparat, puteai sa-ti comanzi unul la barul restaurantului, pentru care plateai separat.

Am fost sfatuiti ca, data viitoare, sa avem cash la noi si sa mai nu punem cheltuiala in contul camerei, pentru ca sunt atatea formalitati de facut (inregistrarea in baza de date, emitere bon, chitanta, semnatura clientului etc), incat mai bine te lipsesti!!!

Argata Beach Club

Pranzul nostru de la Argata Beach a fost unul mai putin reusit. Asa cum v-am povestit in ultimul articol, incantati la maxim de apa calda si frumusetea acestei plaje, nici nu ne-am dat seama cand a zburat timpul! Soarele trecuse de multa vreme de orele amiezii, iar noua ni se cam facuse foame.

Nedorind sa irosim aceasta ultima zi de plaja a anului, am incercat sa profitam de oferta beach-bar-ului de pe plaja, ca sa nu ne mai deplasam pana in resort. Ne-am gandit ca o salata greceasca, o frigaruie si putin peste n-or fi un capat de tara si asa de greu de preparat.

Din pacate, desi nu erau decat 2-3 mese ocupate, am fost nevoiti sa asteptam comanda de ni s-au lungit urechile (noroc ca au fost inspirati sa ne aduca salata inainte). La un moment dat, au venit cu frigaruia: o singura bucata, de grosimea unui deget si care inca mai guița in farfurie…

„S’or fi grabit” mi-am zis. A trebuit sa mai asteptam inc-o jumatate de ora pana sa apara si chefalul: 4 bucatele mici, mai mult os si solzi. Ne-am uitat unul la celalalt, am bufnit in ras si-am ajuns la concluzia: „Bine c-am comandat salata!!!” care, intre noi fie vorba, chiar a fost super-gustoasa. Au bulgarii astia niste legume de nu te mai saturi de ele!!!

Am facut haz de necaz si nu am pus la inima cele intamplate. Ar fi fost chiar ciudat sa fie toate lucrurile impecabile si sa n-o dea si bulgarii in bara cu ceva.

Nu ne-am facut grija ca am fi ramas flamanzi, pentru ca stiam ca seara ne asteapta un adevarat festin…

Restaurantul Geti

Geti este restaurantul principal al Resortului Thracian Cliffs Golf and Beach. Citisem numai lucruri frumoase despre el, asa ca nerabdarea mea devenise evidenta…

Din review-urile lecturate intelesesem ca, pentru a fi siguri ca vom beneficia de o masa disponibila, este nevoie sa facem o programare pentru cina. Asa am procedat si noi, pentru ambele seri si nu ne-a parut rau! Este minunat sa iti faci aparitia la ora programata, cand soarele se pregateste sa apuna, iar gazdele sa te conduca la o masa, cu un sea-view pe care nu te mai saturi sa-l privesti!

Partea dinspre mare a restaurantului este suspendata pe o punte din lemn. La inceput, mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu trepidatiile ei! La fiecare miscare de scaun, chelneri sau oaspeti, aveam impresia ca voi ajunge pe scurtatura in mare. Norocul meu a fost ca peisajul era atat de ravasitor, iar ambienta atat de placuta, incat am uitat si de rau de inaltime si de tot!!!

Chelnerii mi s-au parut deosebit de amabili si de atenti cu toata lumea, indiferent de tara de origine a turistilor. Contrar asteptarilor si comentariilor carcotasilor, s-au descurcat foarte bine atat in limba engleza, cat si in germana (unii dintre ei). Ne-au facut recomandari si ne-au descris unele dintre preparate si vinuri, fiind extrem de joviali.

Prima seara am ajuns pe terasa restaurantului exact cand soarele era la asfintit. Nu cred ca exista cuvinte suficiente ca sa descriu maretia acestui moment si starea pe care a reusit sa ne-o induca. A fost sublim!

Am comandat o salata bulgareasca, o pulpa de rata si friptura de vita, insa preparatul care a reusit sa ne dea gata a fost cel cu rucola, smochine, branza de capra si dovleac caramelizat. Delicios!!!

La desert am preferat ceva racoros, asa ca am optat pentru crema de mascarpone, cu lamaie, biscuiti si smochine si inghetata de vanilie cu sufleu de ciocolata.

Cea de-a doua cina a fost si ea cel putin la fel de rafinata ca si prima: foie gras glazurat, lobster cu legume, porc cu sos redus de ciuperci si nelipsita salata bulgareasca.

Si pentru ca seara sa se incheie „apoteotic”, la finalul mesei ne-am rasfatat cu deserturile noastre preferate: cheesecake si tarta cu ciocolata.

Se pare ca vecinii nostri bulgari se descurca mult mai bine decat noi la capitolul turism. Fara sa ne jecmaneasca sau sa ne insele la nota de plata, ne-au oferit niste preturi corecte, in conformitate cu serviciile si numarul de stele al resortului. Daca prinzi si un pret bun la cazare, te poti descurca decent acolo pentru un sejur intreg, fie ca vii cu mancare de acasa sau iei masa in resort. Exista preparate care au preturi chiar mai mici decat la noi sau in Grecia, cum ar fi salatele, supele si deserturile.

Desi nu am stat nici doua zile la  Thracian Cliffs Golf and Beach Resort, experienta noastra acolo a fost atat de placuta, incat as putea vorbi ore in sir despre ea. Am fost placut impresionati de tot ceea ce am gasit, vazut si simtit in scurtul nostru sejur din Bulgaria, fiindu-ne ciuda intr-un fel ca, la noi in tara, nu se gasesc oameni intreprinzatori care sa valorifice la maxim potentialul litoralului Marii Negre.

Imi inchei mica mea serie de povestiri despre acest loc minunat, cu o imagine inedita si reprezentativa din complex, care mie mi-a ramas in ganduri si in suflet si care sper eu sa va convinga ca merita sa dam o fuga pana acolo, fie doar si pentru o singura zi!

Enjoy!

Nu stiu cum se face, dar exact in zilele mohorate de toamna, ne apuca un dor nebun de soarele si caldura de peste vara, de incepem sa devenim nostalgici. Un astfel de sentiment m-a napadit si pe mine astazi, cand mi-am adus aminte de un moment mult asteptat si aventuros din scurta noastra vacanta in Portugalia, si anume cel in care am facut o excursie cu vaporasul, printre stancile si grotele din Algarve – Portugalia.

Asa cum v-am povestit deja in urma cu 3 luni, chiar daca nu avusesem timp suficient de documentare pentru sejur, au fost doua lucruri importante pe care le aveam pe lista dorintelor si era musai sa le facem: sa ajungem macar pe una din minunatele plaje din Algarve si sa vedem de pe mare stancile acelea spectaculoase, pe care le admirasem dintotdeauna.

Ne-au trebuit doar 4 ore ca sa ajungem cu TAP Portugal in frumoasa si insorita Lisabona, si inca pe-atat, ca sa parcurgem cu masina inchiriata de la Avis Rent-a-Car cei 300 km pana in Algarve. Faptul ca am avut buna inspiratie sa ne alegem cazarea in orasul Lagos a constituit un mare plus, pentru ca astfel am fost aproape de unele dintre cele mai interesante atractii din Algarve.

Pentru excursia cu vaporasul printre stancile si grote, am cautat o agentie de turism aproape de centrul Lagosului. Am fi putut, foarte frumos, sa ne achizitionam biletele de la una din tonetele insirate de-a lungul raului Bensafrim, dar am preferat sa beneficiem si de consiliere turistica, asa ca i-am ales pe cei de la Discover Portugal. Norocosi cum suntem  , am dat acolo peste un domn extrem de amabil si bine informat. El nu a incercat sa ne vanda produsele lor scumpe si consumatoare de timp. Explicandu-i foarte bine ceea ce ne dorim sa facem si sa vedem, acesta ne-a recomandat excursia cu vaporasul Discover, fara pranz inclus, care avea o durata de 3 ore. Ba mai mult, ne-a oferit si niste vouchere cu discounturi importante la cateva din restaurantele si localurile din oras. Consider ca pretul de 20 eur/persoana este unul corect, mai ales ca am si folosit unul dintre voucherele primite, care practic a insemnat ca unul dintre noi a calatorit aproape gratis!

Avand in vedere ca pana la ora 11:00, cand avea loc plecarea din portul Marina de Lagos aveam timp suficient, nu ne-am mai grabit cu micul dejun si am plecat spre locul stabilit, fara a mai apela la masina inchiriata, ci intr-o frumoasa plimbare matinala, pe stradutele intortocheate ale orasului.

In port ni s-au verificat biletele de acces si ni s-au dat niste bratari din hartie. Initial, nu am inteles la ce ne trebuie, pentru ca nu platisem si pentru un barbeque pe vapor. Mai tarziu, insa, mi-am dat seama ca asa tineu ei evidenta celor care vizitau grotele cu ajutorul barcii cu motor. 

Imbarcarea s-a facut rapid si, spre uimirea mea, eram foarte multi turisti interesati de aceasta excursie.

Pentru cei care nu-si luasera cu ei apa sau ceva de mancare, exista acolo si un mic bar cu bauturi si snacksuri.

Vaporasul a plecat din port la ora programata. Dupa ce a iesit din Marina de Lagos, a intrat pe Ribeira de Bensafrim, oferindu-ne o frumoasa panorama a orasului.

Apoi s-a strecurat incetisor printre cele doua faruri de la capatul plajei Da Batata si a iesit in largul marii.

La inceput, ne-am bucurat de o plimbare in lungul coastei Algarvelor, vazand astfel si varianta de pe mare a plajelor vizitate pana atunci. Din cauza dimensiunilor ambarcatiunii, nu am intrat inca in grote, dar le-am admirat de la distanta.

In dreptul Capului Ponta de Piedade ne-am apropiat mai mult de stanci.

Fiind pasionati de vanatoarea de faruri maritime, cu o zi inainte, vizitasem deja aceasta zona, ramanand fascinati de peisajele incantatoare care o imprejmuiau.

De data aceasta, am intrat chiar in grota de la poalele stancii pe care se afla amplasata cladirea farului, avand astfel o noua perspectiva asupra frumusetii acelui loc.

Calatoria a continuat pana in largul plajei Porto de Mos, unde vaporasul nostru si-a oprit motorul. Acolo am fost impartiti in grupe de cate 10 persoane, coborand astfel intr-o barca cu motor, unde ne-am pus pe noi niste veste de salvare si am plecat catre grote.

Abia de acum incolo a inceput aventura noastra, pentru ca marea nu era linistita, mai ales in apropierea stancilor, unde valurile se spargeau zgomotos. Cu toate astea, cel care manuia barca s-a dovedit a fi extrem de dibaci, reusind sa ne redea siguranta de care aveam nevoie, pentru a putea fotografia sau filma linistiti acele minuni ale naturii.

Se pare ca toate grotele avea un nume: Catedrala, Sufragerie, Coloane, Garaj sau Inima Algarvelor, fiecare dintre ele ne-a impresionat la fel de mult si ne-a facut sa nici nu ne dam seama cat de repede trece timpul.

Am intrat prin tunele, ne-am invartit printre stanci, ne-am lasat stropiti de valuri si am tipat usor atunci cand barca se legana prea puternic si aveam impresia ca se va sfarama. Totul era insa sub control si ne-a facut sa ne simtim de parca am fi fost intr-o alta lume!!!

Ne-a parut rau cand a trebuit sa ne intoarcem la vaporasul cu care venisem in acel loc. Daca ar fi fost dupa noi, cred ca nu ne-am fi plictisit chiar daca ne-am fi plimbat o zi intreaga cu barca cu motor printre grote.

In timp ce ii asteptam si pe ceilalti sa isi termine turul, i-am admirat pe curajosii care au facut baie in ocean. Desi apa era extrem de rece, ei se aruncau in ea de pe trambulina pusa la dispozitie de gazdele noastre sau faceau snorkeling.

Vaporasul nostru se lagana intr-o veselie, asa ca incepusera sa apara primele semne ale raului de mare. Bine ca nu am fost nevoiti sa asteptam prea mult, caci sigur am fi inceput sa dam la boboci cativa dintre noi.

Pe drumul de intoarcere catre Lagos am observat cateva plaje salbatice, unde nu se putea ajunge decat pe mare.

Pasionatii de Sailing Cruises erau in elementul lor…

Noi ne-am reintors in Portul Marina de Lagos si ne-am luat la revedere de la partenerii nostri de excursie, in prezenta carora ne-am simtit extrem de bine!

Daca veti ajunge vreodata in Algarve, va recomand din tot sufletul sa nu ratati o astfel de plimbare cu vaporasul, fiind extrem de relaxanta. Amintirile cu care am ramas de pe urma ei sunt de nepretuit, iar experientele traite acolo mi se par si acum un vis!

Din toate calatoriile noastre, daca ar fi sa aleg o cazare care ne-a ramas la suflet si despre care voi vorbi intotdeauna cu mare drag, alaturi de cea din Toscana si cea din Parga, ei bine, aceasta ar fi cea de la Residence Inn Lagos, din Algarve!

Dupa o schimbare brusca de destinatie, alegand sa ne petrecem o scurta vacanta in Portugalia si nu in Tenerife (cum tot urmaream noi ), am rezervat de urgenta biletele de avion (la compania TAP Portugal), incercand apoi sa ne gasim o cazare, exact pe gustul nostru, undeva in Algarve.

Pentru inceput, am trecut in revista localitatile din zona… Am ales orasul LAGOS, atat pentru pozitionarea sa strategica, in imediata a propiere a principalelor atractii si plaje din Algarve, dar si pentru faptul ca mi s-a parut foarte pitoresc.

Ca de obicei, pentru cazare am apelat la rezervarea pe booking. Recunosc sincer ca nu ne-a fost prea greu sa alegem Residence Inn Lagos, deoarece intrunea toate dorintele noastre:

• amplasarea intr-o zona linistita, din imediata apropiere a centrului istoric al orasului,
• aproape de zona cu restaurante si magazine, dar si de promenada, in lungul raului Bensafrim,
• apartament cochet, cu mic dejun generos,
• parcare in imediata apropiere a cladirii,
• afacere de familie.

Am ajuns in Lagos venind din Lisabona, foarte multumiti de masina inchiriata din aeroport, care nu avea nici macar 1200 km la bord. Cu ajutorul GPS-ului am nimerit din prima adresa cazarii noastre, in ciuda strazilor extrem de inguste si intortocheate din oras.

Am descarcat toate bagajele, iar noi am intrat in hotel, sotul meu urmand sa duca masina in parcarea publica din oras, aflata la doar doua-trei strazi distanta.

Inca de la intrarea in Residence Inn Lagos, am fost intampinati de gazda noastra, care ne-a ajutat sa ducem bagajele in apartamentul situat la etajul 1 al cladirii. De jur imprejurul nostru domnea linistea si curatenia.

In timp ce urcam spre camere, nu aveam cum sa nu observ micuta gradina interioara a hotelului, aranjata foarte cochet, de parca isi astepta musarii dornici de relaxare sau de o lectura in liniste.

Camerele primite au fost o adevarata surpriza pentru noi! Cea mica, destinata copiilor, era foarte, foarte luminoasa, fiind la fel de primitoarea ca si dormitorul lor de acasa. Cea mare, aranjata intr-un stil mai rustic, parea suficient de spatioasa, cat sa ne gazduiasca pe toti 4.

Intre cele doua camere se afla baia, extrem de generoasa si dotata cu tot ceea ce era necesar, inclusiv cu foen. Desi afara era foarte cald (zilnic am avut parte de temperaturi peste 35 de grade Celsius), aparatele de aer conditionat au facut fata cu brio, iar obloanele de la geamuri pastrau racoarea din interior.

Apartamentul se afla pe acelasi etaj cu salonul in care ne era servit micul dejun. Aceasta beneficiaza de o terasa, care are deschidere spre oras.

Salonul de mic dejun este extrem de elegant, dar in acelasi timp intim si dotat cu mobilier de calitate si echipamente de bucatarie de ultima generatie.

Pentru generozitatea micului dejun si modul in care acesta era aranjat in fiecare dimineata, trebuie sa ii aducem multumiri speciale lui Luiz, gazda noastra!!! Cu o jumatate de ora inaintea servirii lui, proprietarul venea in bucatarie si se apuca de feliat si aranjat fiecare produs, preparat sau fruct, cu o rabdare cum rar am intalnit la vreun barbat!!!

Mezeluri locale, branzeturi rafinate, deserturi delicioase si fructe din belsug, ne-au asteptat in fiecare dimineata pe masa, alaturi de produse calde de panificatie. La dorinta fiecaruia, tot Luiz se ocupa si de preparatul cafelei sau a unui expresso, al fresh-ului de portocale sau al omletelor.

Luarea micului dejun devenise unul dintre cele mai placute momente ale zilei!!! Daca in prima dimineata am stat pe terasa hotelului, in urmatoarele am preferat o masa din interior, pentru ca afara era deja foarte, foarte cald.

Tot Luiz ne-a ajutat sa alegem cele mai frumoase plaje din Algarve. Intr-una din dimineti, am stat de vorba mai mult cu el si ne-a sfatuit (cu mare drag si rabdare) despre principalele atractii din zona: farul si grotele de la Ponta da Piedade, Cabo de Sao Vicente, excursia cu vaporasul, precum si de modul in care putem sa ajungem la ele. Un om simplu, modest, dar cu o mare dragoste fata de ceea ce face si respect fata de turistii sai. Toata stima pentru Luiz!!!

Residence Inn Lagos… daca ar fi sa-i gasesc si-un nod in papura (desi e prea mult cand spun asta) ei bine, acesta ar fi legat de zgomotul facut de pescarusii „cazati” pe acoperisul cladirilor din imprejurimi. Ei au fost „ceasul nostru desteptator” din fiecare dimineata , fiind imposibil sa nu-i auzim odata cu ivirea zorilor, indiferent de cat de obositi eram. Pareau foarte suparati pe viata, desi nu-i inteleg, deoarece coasta portugheza este locul ideal nu numai pentru ei, ci pentru oricare indragostit de mare, ocean sau lucrurile simple.

In ultima dimineata petrecuta la Residence Inn Lagos, am mai facut cateva fotografii in interiorul hotelului (care nu dispune de mai mult de 5 camere). Astfel am descoperit zona de „resting” de la mansarda: intima, cocheta si extrem de primitoare, cu vedere spre mare.

Cam ce ne-am mai fi putut dori de la cazarea noastra din Lagos??? Absolut NIMIC, din punctul nostru de vedere! A fost un loc unde ne-am simtit mai bine ca acasa, un loc in care am fost rasfatati si foarte bine primiti si tratati.

Mergeti in Algarve?
Atunci nu treceti nepasatori pe langa Residence Inn Lagos, care isi merita pe deplin si cele 5* de pe TripAdvisor si nota excelenta de pe Booking!

Inaintea plecarii noastre in Portugalia, aflasem impresii destul de contradictorii privind gastronomia locala. Desi cele mai multe voci spuneau ca se mananca fooooarte bine acolo, am auzit si pareri cum ca portughezii nu ar fi asa de straluciti in prepararea fructelor de mare. Nimic mai neadevarat!!! Iar ceea ce va voi povesti in continuare, va va convinge ca, cel putin in Algarve, surprizele culinare s-au tinut „lant”.

Am avut sansa sa am o prietena care a trait cativa ani in Portugalia. De fiecare data cand ne intalneam, faceam ce faceam si aduceam vorba despre experienta ei de acolo, despre modul de viata al localnicilor, dar mai ales despre specialitatile lor culinare. De la ea am invatat 2 cuvinte magice: BACALHAU si FRANCESINHA. Iar daca la acestea mai adaugam si CATAPLANA, PASTEIS DE BELEM si VINUL DE PORTO, eu zic ca am avut motive suficiente pentru a deveni si mai nerabdatoare sa ajung sa vizitez aceasta frumoasa tara!

Soooooo… in ordinea „numerelor de pe tricou”…  

Surpriza nr. 1 – Pastel de Nata

Dupa zborul cu avionul pana la Lisabona, nici nu am pus bine piciorul pe pamantul portughez, caci am si zarit in aeroport un snack-bar, pe rafturile caruia stateau frumos aranjate cutiile cu Pastel de Nata, desertul lor traditional. Eu, mare amatoare de prajituri, abia asteptam sa gust din acest minunat desert, ca sa-nteleg ce are el atat de special de este apreciat de toata lumea. Ei bine, nu a fost chiar atat de fin (si nici cald) ca arhicunoscutele Pasteis de Belem (pe care le-am incercat cateva zile mai tarziu, cand ne-am reintors in Lisabona), insa a fost de-li-cios!!!

Surpriza nr. 2 – Scoici de tip „Clams” si porc cu smochine la Restaurantul „Reis”

Ajunsi in Lagos putin dupa ora pranzului, am lasat masina inchiriata de la Avis Rent-a-Car intr-o parcare cu plata, ne-am cazat la Residence Inn Lagos, ne-am schimbat in lucruri adecvate celor 35 de grade care erau afara si am plecat sa cautam un loc in care sa mancam de dupa-amiaza. Oboseala acumulata dupa mai bine de 14 h de cand eram treziti si diferenta de fus orar ne cam venisera de hac, asa ca nu am mai avut puterea sa cautam prea mult un restaurant. Gazdele noastre ne recomandasera unul cu specific italienesc, situat la doua case distanta, dar dupa ce i-am citit meniul si am vazut ca nu prea se regaseau acolo si preparate portugheze, ne-am continuat cautarea. Paste, pizza si lasagna am tot mancat la viata noastra, asa ca nu pentru ele batusem noi peste trei mii de km.

Ne-am oprit pe una din stradute, unde am vazut cateva restaurante. Daca primul dintre ele era mai mult un bistro, cel de-al doilea se „lauda” cu Cozinha Regional. „Gata, aici ramanem!!!” mi-am zis.

Inca nu ne venea sa credem ca suntem in Portugalia…
Vedeam, miroseam, simteam atmosfera estivala, dar pentru noi era inca un vis!

Am comandat cate un fel de mancare pentru fiecare: supa de peste, calamar pane cu garnitura, un medalion de porc cu smochine si cartofi prajiti si carne de porc cu scoici (din acelea mici si rotunde, denumite „clams”), plus cartofi prajiti. Este inutil sa mai adaug faptul ca TOATE au fost fff bine preparate si ca au avut un gust EXCELENT!!! Servirea a fost foarte rapida (o caracteristica a tururor restaurantelor pe unde am mancat in Portugalia), iar vinul rosu comandat a confirmat valoarea vinurilor portugheze!

Surpriza nr. 3 – Fructele de mare de la Restaurant „O Cavaleiro”

Dupa un binemeritat somn de dupa-amiaza si o plimbare mai lunga de-a lungul raului Bensafrim, pana la Praia da Batata, am revenit la locatia cazarii si ne-am pregatit pentru iesirea de seara prin Centrul Istoric al Lagosului. Cand a sosit si momentul cinei, am oprit la un restaurant care mie mi s-a parut plin de turisti straini: O Cavaleiro.

Nu am regretat nici-o secunda alegerea facuta! Desi eu nu am mai putut manca nimic in afara de o salata, atat lasagna si friptura fetelor, cat si preparatul comandat de sot, cu bacalhau si fructe de mare, au fost extrem de gustoase!!!

„Ia uite dom’le, si eu care credeam ca portughezii astia nu stiu sa prepare cum trebuie fructele de mare…”

Surpriza nr. 4 – Micul dejun din Algarve

A doua zi dimineata urma sa fim surprinsi din nou, tot din punct de vedere culinar. Micul dejun pregatit cu atata pasiune de gazda noastra, Luiz, a fost plin de produse de buna calitate, multe fructe proaspete, dulceata aromata de portocale si paine calda (sub diverse forme). O adevarata incantare atat pentru ochi, cat si pentru umilele noastre papile gustative, pe care abia o asteptam in fiecare zi!

Surpriza nr. 5 – Deserturile fabuloase de la Restaurantul „O Camilo”

Jumatate din cea de-a doua zi de Algarve ne-am petrecut-o la Praia do Camilo: peisaje superbe, plaja cu nisip fin si un Atlantic rece, cu valuri inspumate! Dupa ce ne-am saturat de soare, iar stomacele noastre au inceput sa-si ceara drepturile, am urcat cele aprox. 222 de trepte, dupa care ne-am indreptat spre singurul restaurant din zona: „O Camilo”.

Din pacate, la ora aceea era fff aglomerat, asa ca am fost notati pe o lista si cred ca a trebuit sa asteptam cam jumatate de ora pana s-a eliberat o masa. A fost singurul inconvenient…

Dar asteptarea noastra a fost rasplatita pe deplin, fiind condusi la o masa care beneficia de un sea-view de exceptie!

Preparatele comandate de noi s-au axat (ca de obicei) pe fructe de mare si peste, fetele noastre preferand insa friptura de porc/ vita, care in Portugalia e acoperita (aproape intotdeauna) cu cate un ou ochi.

Toate bune si frumoase, pana la comandarea felului 3… A fost o NE-BU-NIE (vorba cantecului)!!!

Mango Surprise, Lime Mousse si Almond, Fig & Carob Tarte – trei deserturi fine, aromate, cu texturi diferite si un gust care ne-a surprins pe toti patru, desi noi suntem fani ciocolata!!! Vi le recomand din tot sufletul!

Surpriza nr. 6 – Sangria si Bacalhau

Cina de la finalul celei de-a doua zi petrecuta in Lagos am luat-o la un restaurant caruia nu i-am retinut numele. Ne plimbam prin oras si am fost invitati sa le citim meniul. Ni s-a parut ok, am intrat, am comandat si nu mica ne-a fost mirarea ca acolo sa dam peste un ospatar roman. Nu am sa insist prea mult cu descrierile, cert este ca mancarea a fost ok, sangria foarte aromata, iar bacalhau-ul in portie generoasa si foarte bine preparat.

Surpriza nr. 7 – O Cataplana senzationala la „Abrigo Snack Bar” din Lagos

Cu siguranta, cea mai calduroasa zi din Algarve a fost cea de-a treia, cand la bordul masinii noastre au fost afisate 47 de grade Celsius. Dupa plaja si balaceala de la Porto de Mos si consultarea meniurilor de la terasele din zona (care practicau preturi duble la cataplana, fata de ce vazusem noi in Lagos), ne-am reintors in oras, pentru masa de pranz. Caldura era infernala, asa ca am cautat o terasa ceva mai aerisita si plina de verdeata. Si uite asa am ajuns la Abrigo Snack Bar din Lagos.

Pentru a ne mai racori un pic, am comandat la inceput o Sangria alba…

Apoi au urmat apoi pastele si lasagna pentru fete, dar si un aperitiv cu shrimpsi pentru noi.

Ceea ce asteptam insa cu nerabdare era vestita CATAPLANA, una dintre cele mai faimoase mancaruri traditionale portugheze. Aceasta se prepara intr-un vas de aluminiu (sau cupru) si e un fel de tocanita cu legume, peste si fructe de mare, care se gateste la aburi. Combinatia de arome si gustul ei nu pot fi descrise in cuvinte…sunt SENZATIONALE!!!

Cataplana este un must-try al Portugaliei si va recomand din tot sufletul sa nu o ratati!

Surpriza nr. 8 – Dulciurile si inghetata de la cofetariile din Lagos

Greeeeeu, foarte greu e sa te plimbi prin Lagos si sa te abtii in a cumpara o inghetata buna sau ceva dulce din cofetariile din Centrul Istoric al orasului. Intr-o seara, ne-am asezat la o masa si am comandat un Sorbet de mango si o Tarta cu nuca de cocos (care-i dementiala!!!). Fiica mea cea mare si-a dorit clatite, iar sotul meu si-a comandat un desert cu roscove. Clar, Lagosul nu e locul in care ai putea sa tii vreo dieta!!!

Surpriza nr. 9 – Fracesinha de la Restaurantul „5 Sense”

Fracesinha este o alta nebunie culinara de-a portughezilor!!!

Cand v-am povestit despre excursia cu vaporasul printre grotele din Algarve, v-am spus in treacat despre voucherele primite pentru o masa la cateva restaurante din Lagos. Tot atunci, ne-a fost facuta recomandarea pentru „5 Sense”, locul unde se mananca cea mai buna Fracesinha din oras!!!

Zis si facut, dupa ce ne-am intors din plimbarea facuta pe ocean, ne-am dus glont la acel restaurant si am comandat fiecare cate ceva din meniu: inele de ceapa (pane), shrimpsi trasi la tigaie cu usturoi, friptura si burger de vita cu sos alb si… Fracesinhaaaaaa!!!

Cuvintele sunt de prisos din nou! Totul a fost foarte, foarte gustos, iar Fracesinha enorma si atat de satioasa, incat nu am putut s-o dovedim toti 4. Sosul ei minunat face toti banii!

Pentru cei interesati (mai ales asupra preturilor), aveti mai jos doar o mica parte din oferta restaurantului:

Surpriza nr. 10 – Un Mojito pe gustul meu

DA! Faptul ca portughezii mi-ai preparat un Mojito chiar pe gustul meu: foarte tare, aromat si indulcit exact cat trebuie, m-a determinat sa-i iubesc si mai mult!!!

Frumoasa modalitate de a-mi lua „Ramas bun!” de la Algarve… Sper sa ne mai revedem candva!!!

De multe ori, in calatoriile noastre, in afara obiectivelor turistice arhicunoscute si cautate de toata lumea, ne dorim sa vedem si locuri mai putin comerciale, locuri pe care LE SIMTIM un pic mai altfel decat pe toate celelalte. Un astfel de locas de suflet, care era de ani buni pe lista dorintelor mele si in care visam sa ajung, a fost Santuario de Fatima din Portugalia.

Desi s-a scurs ceva vreme de atunci, parca mai ieri finii nostri ne povesteau despre minunata lor vacanta din Portugalia in care, desi isi stabilisera „cartierul general” in Lisabona, au reusit sa vada o multime de alte locuri aflate la o distanta considerabila de frumoasa capitala portugheza. Am vazut sute de fotografii si am ascultat cu mare placere tot ceea ce-si aminteau despre calatoria lor, dar parca nimic nu m-a emotionat asa de tare ca impresiile din pelerinajul la Santuario de Fatima. 

Fatima este un mic orasel, de numai 8000 de locuitori, aflat la o distanta de 128 km nord de Lisabona. Cel mai simplu mod de a ajunge acolo este cu ajutorului unui autobuz express sau cu masina inchiriata. Nu este recomandat sa folositi trenul, deoarece statia acestuia este la vreo 20 km distanta de oras, iar transferul cu taxiul ar fi destul de costisitor.

Se spune ca, in data de 13 mai 1917, pe locul unde este amplasat acum Sanctuarul, trei copii stateau cu oile la pascut. La un moment dat, au vazut cum o lumina puternica a brazdat vazduhul, iar o „Doamna mai stralucitoare decat soarele”, a aparut in varful unui mic maslin.

Aceasta le-a spus micilor pastori ca trebuie sa se roage mult si sa revina in acelasi loc (denumit Cova da Iria), la aceeasi data si aceeasi ora, timp de 5 luni consecutive. De fiecare data, Doamna le aparea si le vorbea, iar cei prezenti erau din ce in ce mai multi, ajungand la 70.000 de persoane.

Pe acel loc, in cinstea Doamnei cea stralucitoare, in anul 1919 a fost construita o Capela a Aparitiilor (a Infatisarilor). Peste ani, Lucia, cea mai mare dintre cei trei copii, s-a calugarit, Maica Domnului aparandu-i si cu alte ocazii. Daca verii ei au murit de foarte tineri (fiind ingropati la Fatima), ea s-a stins din viata la varsta de 97 de ani, tot intr-o zi de 13.

Cam asta a fost povestea Minunii aparitiilor Maicii Domnului la Fatima. Locul a devenit unul de pelerinaj, in care ajung anual milioane de credinciosi.

Avand in vedere ca Fatima se afla la doar o aruncatura de bat distanta de Lisabona, inca de acasa mi-am pus in gand ca, in scurta noastra vacanta in Portugalia, sa gasim timp si o modalitate de a ajunge si noi acolo. Ca sa nu pierdem o zi cu transferul din Lagos in Lisabona, am hotarat sa facem un mic ocol pana in Fatima. Am plecat de la locul cazarii noastre din Algarve imediat dupa micul dejun si impachetarea bagajelor. Petrecusem acolo 4 zile de vis, in care ne-am bucurat de plaje spectaculoase, apusuri de soare fabuloase, plimbari pe apa printre grote si stanci si niste experiente culinare pe gustul nostru.

Ziua s-a dovedit a fi EXTREM de calduroasa. Aveam aprox. 400 km de parcurs. Pe bordul masinii noastre inchiriate de la Avis (Portugalia), temperatura afisata, care deseori a depasit 40 de grade Celsius, ne-a dat de inteles ca nu prea era de stat pe afara.

Drumul mi s-a parut extrem de usor, fiind parcurs mai mult pe autostrada, fapt care s-a resimtit in „buzunar”, taxele portughezilor fiind destul de mari. Oare asta sa fi fost motivul din cauza caruia zaream fff rar masini pe autostrazile lor???

Desi nu am facut decat o singura pauza, tot ne-au trebuit vreo 4h ca sa ajungem la destinatie. Se facuse deja ora 15, destul de tarziu pentru o masa de praz. Fetele noastre nu sunt prea rezistente la foame, asa ca a trebuit sa caut de urgenta pe net un restaurant in Fatima. L-am luat si eu pe primul care am vazut ca are review-urile cele bune: Taberna do Bacalhau, la care am ajuns destul de repede, cu ajutorul GPS-ului.

Ca mai peste tot in tarile vestice, mai ales in orasele mici, dupa ora 15 este o mare problema sa gasesti vreun restaurant deschis, care sa-ti ofere masa de pranz. Am fost foarte norocosi si de data asta! Am intrat cu sfiala in taverna (unde nu mai era decat o singura masa ocupata) si am intrebat daca putem manca ceva acolo.

A fost mai greu cu comunicarea, pentru ca numai o d-ra de la bucatarie stia sa vorbeasca in limba engleza. Cu toate astea, ne-am descurcat onorabil si am comandat fiecare ce si-a dorit. Am fost surprinsa sa descopar si alte feluri de mancare, avand ca ingredient principal codul (Bacalhau), reprezentativ pentru Portugalia. La fel de mult mi-a placut si garnitura lui foarte gustoasa: care era un fel de fasole scazuta, cu verdeata. Deserturile home-made, bazate pe mousse-uri si creme de iaurt cu biscuiti sau piscoturi, mi s-au parut excelente. Totul a fost fff bun!

Pregatiti sa infruntam canicula, am plecat apoi spre Santuario de Fatima. GPS-ul ne-a directionat spre una din parcarile laterale ale obiectivului, unde erau locuri suficiente unde puteai sa iti lasi masina.

Intrarea in Santuario de Fatima era in imediata apropiere a acesteia, loc in care am luat cunostinta de regulile de conduita din incinta locasului sfant.

Aveam emotii si nu intelegeam de ce… Poate pentru ca mi-am dorit atat de mult sa ajung in acel loc si eram atat de aproape de inca un vis implinit.
Inca de la intrare te simti coplesit de maretia Sanctuarului!

In fata ochilor ti se deschide o platforma imensa, care se intinde de la Crucea cea Inalta si Centrul Pastoral Paul al VI-lea si coboara pana in fata Bazilicii.

Cele doua cladiri sunt „legate” intre ele de o Cale a Pocaintei, pe care unii credinciosi o parcurg in genunchi, pentru a fi iertati de pacate.

Atunci cand nu sunt slujbe de celebrare sau procesiuni (cand intreaga Esplanada se umple de credinciosi, iar imaginile par mult mai dramatice), totul este aproape pustiu. Cu toate astea, exista un loc in care vizitatorii se aduna, se roaga si pot asculta diverse slujbe religioase: Capela Aparitiilor (sau a Infatisarilor).

Aceasta este locul care adaposteste statueta Maicii Domnului, facatoare de minuni.
In fiecare zi, acolo au loc slujbe religioase, sustinute de preoti catolici veniti din intreaga lume. Noi am asistat la una dintre ele, la care au participat prelati din Portugalia, Spania, Anglia si Argentina.

Cei care doresc sa lase un acatist la Santuario de Fatima ar trebui sa stie ca exista mai multe variante. Una dintre ele ar fi sa il strecoare intr-una din fantele deschise in stalpii/peretii de sustinere ai Capelei Aparitiilor. Dar, daca nu este o zi aglomerata, este de preferat sa il inmaneze unuia dintre tinerii imbracati in costum negru (din spatele altarului), care vegheza la buna desfasurare a lucrurilor  si care vor depune acatistul, chiar in locul special amenajat de sub statueta Maicii Domnului.

Mai circula o legenda legata de Santuario de Fatima… Se spune ca, cei care au diverse probleme (medicale, sentimentale etc), pot cumpara, de la magazinul de suveniruri din incinta, niste mulaje din ceara (inima, intestine, oase, bebelusi samd) care, odata aruncate in foc (ca niste ofrande), intr-un loc special amenajat din zona in care se depun lumanarile, vor insemna VINDECAREA!!! Din pacate, eu nu am gasit corespondentul afectiunii care ma tot macina de cativa ani, dar poate voi veti avea noroc sa gasiti ce cautati.

Nici nu stiu cand au trecut orele…

Am vizitat totul in liniste, am meditat si ne-am rugat pentru BINELE tuturor, ne-am incarcat pozitiv cu toata energia emanata de acel loc si am plecat mai departe, cu Santuario de Fatima in minte si in suflet!

Parca drumul spre Lisabona nu mi s-a mai parut atat de lung.

La intrarea in oras, trecand pe langa aeroport, am fost intampinati de foarte multe aeronave TAP Portugal, care urmau sa aterizeze. Era un sentiment placut si totodata ardeam de nerabdare sa incepem sa exploram Lisabona, un oras pe cat de aglomerat, pe atat de surprinzator si relaxant.

Cu gandul la vacanta de iarna, pe care cred ca o asteptam cu totii, mi-am adus aminte de-o seara petrecuta in Viena, la Restaurantul Nestroy Gasthaus & Biergarten, unde am avut parte de o frumoasa cina traditionala. 

In drumul nostru spre Kaprun, localitatea in care ne-am petrecut vacanta la schi din februarie anul acesta, am ales hotelul Novotel Wien City, sa ne fie cazare intermediara in Viena.

Despre traseul Bucuresti – Viena si peripetiile prin care am trecut pana sa ajungem la destinatie, v-am povestit deja cu cateva luni bune in urma. Cine a citit articolul respectiv, a aflat si faptul ca toti patru eram rapusi de o viroza puternica, de nici nu mai stiam pe ce lume suntem. Daca mai punem la socoteala si oboseala acumulata pe drum, cred ca va inchipuiti ca tot ceea ce ne-am dorit in prima seara petrecuta in Austria a fost sa gasim un loc unde sa putem manca o supa calda.

Dupa ce ne-am cazat la hotel, am solicitat la Receptie sa ne faca o recomandare de restaurant bun in zona. Asa am aflat de Nestroy Gasthaus & Biergarten, un restaurant cu specific vienez, amplasat la 5-7 min distanta de Novotel Wien City, in imediata apropiere a statiei de metrou Nestroyplatz (linia U1).

In ciuda frigului de afara, inca de la intrare am fost intampinati cu multa caldura de gazde. Ne-au condus zambitori la o masa si ne-au inmanat meniul care, ce-i drept, era in limba germana. Dupa ce le-am spus ca starea noastra de sanatate nu e prea buna si ca ne-am dori in primul rand o supa calda, ne-au ajutat sa facem comanda, traducandu-ne fiecare preparat din meniu.

Pana sa ne soseasca felurile comandate, am savurat in liniste cate un ceai. Stiu, e un „aperitiv” atipic, dar pentru febra noastra era cel mai bun!!!

Supa limpede de vitel mi s-a parut un pic prea sarata pentru gustul meu, dar am mai comandat si in alte parti, unde tot la fel era (probabil asa este reteta). Gulasul insa mi-a mers la suflet, fiind un must-try in Austria!

Felurile principale au fost si ele foarte bine si rapid pregatite. Atat gulasul traditional cu ou, carnati si galuste, cat si friptura de vita au fost delicioase!!!

Din pacate, viroza noastra isi cam facea de cap, iar noi nu ne-am putut bucura pe deplin de frumusetea acelei seri. Toti patru ne chinuiam sa mancam, fiind constienti ca era musai sa ne punem pe picioare, daca doream sa nu ratam vacanta de la Kaprun. Probabil ca atunci am fost atat de ametita, incat acum nici nu-mi mai amintesc daca am comandat si desert sau nu.

Pe durata cinei, am avut timp suficient sa studiem un pic restaurantul. Se pare ca e frecventat mai mult de localnici, care vin acolo sa bea cate o bere sau ca sa joace carti. Se pot face si rezervari (am vazut cateva mese cu cartonas).
Localul beneficiaza de o terasa generoasa, care cred ca e foarte cautata pe perioada verii. Preturile sunt rezonabile, asa ca nu vad vreun motiv pentru a ocoli acest restaurant.

Pentru atmosfera calda si prietenoasa, pentru rusticitatea si traditionalul lui, pentru mancarea buna si muzica ambientala de calitate, va voi recomanda din tot sufletul restaurantul Nestroy Gasthaus & Biergarten!
Sper sa va placa si voua!

Pentru ca se apropie vacantele de 1 Decembrie, Craciun, Revelion, intersemestriala samd, iar unii dintre voi deja ati inceput sa va planificati un sejur in Austria sau macar un City Break la Viena, m-am gandit ca poate va vor fi utile si impresiile mele legate de Novotel Wien City – o posibila varianta de cazare (intermediara sau nu), in frumoasa capitala austriaca.

Cu ceva timp in urma va povesteam ca, in ultimii ani, o vacanta la schi in Austria nu mai este privita ca un lucru iesit din comun, devenind destul de accesibila si romanilor iubitori ai acestui sport. De vreo doua ierni si noua a inceput sa ne placa sa ajungem intr-una din statiunile lor montane, fiind tare multumiti atat de conditiile de cazare, masa si practicare a schiului, cat si de calitatea serviciilor oferite.

In general, pentru cazare apelam la rezervarea pe booking. Iarna trecuta insa ne-am folosit de avantajul de a fi clienti Accor Hotels. Avand in vedere ca drumul pana la Kaprun urma sa il parcurgem din doua bucati, ne-am gandit ca cel mai bine ar fi sa facem o oprire de-o noapte in Viena, iar varianta castigatoare a fost Novotel Wien City.

Familia noastra e formata din doi adulti si doi copii. Oricat ne-am stradui noi sa reducem cheltuielile de calatorie, e foarte greu sa gasim o cazare buna (curata, spatioasa, cu mic dejun generos, amplasata central sau cu acces facil la mijloacele de transport), care sa fie si ieftina. Pentru noi, aceasta este cheltuiala cea mai mare dintr-o vacanta. Dar sa nu intelegeti ca spun asta cu regret… 

Novotel Wien City ne-a incantat in primul rand prin amplasamentul sau.

Venind cu autoturismul personal dinspre Bucuresti, via Budapesta, dupa ce se termina in Viena autostrada A4, se urmareste indicatorul catre centrul orasului (Zentrum), mergand paralel cu Donaukanal, pe Schuttelstraße. Dupa aprox. 4 km, la intersectia cu strada Aspernbrueckengasse se vireaza la dreapta, hotelul fiind amplasat tot pe partea dreapta, cateva zeci de metri mai in fata. Cat timp descarcati bagajele, masina poate fi lasata exact in fata intrarii in hotel, dupa care veti fi indrumati spre parcarea cea mai apropiata, unde o puteti lasa in siguranta, insa contra cost. Din pacate, parcarea unei masini in Viena este destul de costisitoare, ajungand si la 21 eur/24 h.

Formalitatile de check-in s-au desfasurat rapid. Am optat pentru varianta Executive Room, cu pat dublu si canapea extensibila, care oferea anumite gratuitati pentru doi copii cu varsta de pana in 16 ani, cazati in aceeasi camera cu parintii.

Am fost tare incantati sa descoperim o camera foarte spatioasa, tocmai potrivita unei familii formata din patru persoane! Gazdele noastre au incercat sa ne surprinda cu mici detalii care, de cele mai multe ori, fac diferenta.

Pe patul copiilor am gasit produse cosmetice potrivite varstei lor: sapun parfumat, sub forma de crocodil si gel de dus. Nici nu va inchipuiti cat de incantate au fost „mimozicile” noastre, primul lucru pe care l-au facut fiind sa se spele pe maini cu animalu’.

Pe noptiera erau asezate doua sticle cu apa, iar pe masa ne asteptau cateva fructe. De asemenea, camera mai era dotata cu un expressor, langa care am gasit cafea, ceai, lapte condensat si zahar.

Dar ceea ce ne-a impresionat pe noi cel mai mult a fost terasa camerei!

Chiar daca hotelul e amplasat intr-o zona rezidentiala, view-ul e unul foarte interesant: canalul Dunarii in partea stanga, dealuri inzapezite in partea dreapta, iar in fata zaream turnul cel mai inalt al Catedralei Sf. Stefan. Habar nu am avut cat de aproape eram de centru, abia ulterior afland ca am fi putut ajunge acolo mergand pe jos in max. un sfert de ora sau, ceva mai rapid, luand metroul de la statia Nestroyplatz pana la Stephanplatz (linia U1 – doua statii).

Despre posibilitati de luat masa in apropierea hotelului am scris in articolul anterior, cand v-am povestit despre cina noastra de la Nestroy Gasthaus & Biergarten.

A doua zi dimineata, am coborat in salonul de mic dejun: foarte modern si elegant, conceput de parca ar fi dorit sa asigure intimitatea fiecarei familii sau cuplu care ii trece pragul.

Ca orice hotel de 4* care se respecta, produsele oferite la micul dejun au fost variate (din bucataria internationala) si pe gustul tuturor, poate chiar un pic mai generoasa la capitolul dulciuri, comparativ cu alte experiente ale noastre de pana atunci.

La plecare, am observat si barul hotelului, locul unde poti comanda o cafea buna sau un sandwich si te poti relaxa dupa o zi de plimbari prelungite.

In lobby, in afara de zona de relaxare am descoprit si locul unde clientii au acces la internet si o imprimanta. Se pare ca hotelul e dotat si cu o sala de fitness si sauna, noi insa neavand timp si pentru acestea.

Novotel Wien City il voi recomanda in mod special familiilor cu copii mici, pentru ca este o unitate de cazare child-friendly, foarte aproape de centrul orasului. Hotelul ofera locuri de joaca si anumite facilitati pentru „pitici”, atat in ceea ce priveste tarifele de cazare, cat si posibilitatea de a opta pentru meniuri speciale pentru copii sau „late check-out” (in zilele de duminica sau Sarbatori legale). Iar daca veti avea norocul sa prindeti si vreo oferta promotionala convenabila, atunci castigul vostru va fi si unul de ordin financiar.

Just enjoy!

La inceput a fost doar curiozitatea… „Oare cum o arata un Targ de Craciun in Austria sau Germania?”
In timp a devenit un must-see pe lista dorintelor mele, pentru ca mai apoi, intr-un moment de inspiratie, tot cautand sa le fac fetelor o surpriza, care sa se apropie cat de cat de Craciunul din Laponia de anul trecut, sa imi zic in sinea mea: „Ce-ar fi sa plecam cu copiii in vacanta la Viena, sa vedem si noi pietele de Craciun din oras???”

Ideea mea a prins contur intr-o seara, nu cu foarte mult timp inaintea plecarii. Era pentru prima oara cand urma sa plecam undeva in mini-vacanta de 1 Decembrie, care anul acesta a fost extrem de generoasa, pe langa cele doua zile libere oficiale, beneficiind si de week-end-ul de dinaintea lor.

Daca ar fi sa fac si un desfasurator al pasilor urmati in planificarea rapida a mini-vacantei noastre la Viena, acesta a aratat cam asa:

Pasul 1 – Rezervarea biletelor de avion

Avand in vedere ca aveam disponibile doar 4 zile pentru acest sejur, pe care mi-am dorit sa le exploatez la maxim, am preferat ca traseul Bucuresti – Viena sa nu il mai facem cu masina personala, optand pentru zborul cu avionul. Mi-am dorit sa ajungem la destinatie si rapid si comod si odihniti, pentru a putea explora orasul inca din prima zi.

Am prins ultimele bilete la cursa de dimineata a companiei Austrian Airlines, la preturi cat de cat acceptabile, comparativ cu alte variante. Rezervarile si plata lor le-am facut on-line, check-in-ul urmand sa aiba loc doar cu 36h inainte de cea programata pentru decolare.

Pasul 2 – Rezervarea cazarii

In ceea ce priveste cazarea, in cazul nostru lucrurile au fost extrem de simple. In cautarile anterioare, atunci cand ne doream un apartament doar pentru o noapte in tranzitul nostru catre Kaprun, am descoperit hotelul – boutique Spiess & Spiess, un B&B de mici dimensiuni, exact pe gusturile noastre. O sa revin cu detalii intr-un articol special dedicat.

Ideea era ca, atunci cand plecati intr-un City Break sau intr-o vacanta cu copiii la Viena, e foarte important ca unitatea de cazare sa fie aproape de o statie de metrou, mijlocul de transport cu care ajungi cel mai rapid in orice punct important al orasului. O alta conditie (mai ales in anotimpurile reci), este ca hotelul-pensiunea-vila sa asigure caldura si tot confortul de care ar avea nevoie o familie cu copii mici. Pentru a afla cam cum stau lucrurile, nu ezitati sa cititi toate review-urile scrise pe Booking sau TripAdvisor, referitoare la alegerea voastra.

Si, nu in ultimul rand, ar fi de preferat ca unitatea de cazare sa ofere si un mic dejun decent, care sa fie pe placul tuturor, evitand astfel pierderi inutile de timp, in cautarea unui loc in care sa va savurati prima masa a zilei, extrem de importanta, dupa parerea mea (si nu numai).

Pasul 3 – Documentarea pentru buna desfasurare a sejurului

In general, timpul alocat pentru vizitarea unui oras nu va fi niciodata suficient pentru a vedea tot ce ne propunem! Iar daca suntem insotit si de copii, parca se comprima si mai tare si nu stim ce sa facem mai intai si mai intai, inainte de a li se consuma toate bateriile!!!  Acesta este unul din motivele din cauza caruia ar trebui sa ne informam si sa stim foarte, foarte bine locurile in care intentionam sa ajungem.

Eu am o colectie intreaga de ghiduri de calatorie din seria Ghiduri Turistice Vizuale – TOP 10 (de la Editura Litera). Rasfoirea unui astfel de ghid reprezinta punctul de plecare in documentarea mea pentru orice destinatie de tip City Break, in care urmeaza sa ajung. Asa reusesc sa imi fac o ideea asupra lucrurilor pe care mi-as dori sa le vad, dupa care fac o selectie a acestora si caut detalii despre ele mai ales pe blogurile de turism in care am incredere si care-mi plac sau cele care sunt dedicate calatoriilor facute cu copii. La fel am procedat si de data aceasta, printandu-mi cateva materiale bine sintetizate, pe care le-am luat cu mine la Viena.

Pasul 4 – Pregatirea bagajelor pentru Viena iarna

Wooow!!! Auzisem eu despre Viena ca e un oras destul de rece iarna si bantuit de vanturi mai tot timpul anului, dar nu mi-am putut inchipui ca poate fi un loc al extremelor.

Dupa primele doua zile de plimbari, am ajuns seara in camera de hotel, rosii in obraji si aproape inghetati, desi temperaturile nu scazusera sub 0 grade Celsius. Nici nu vreau sa stiu cum e sa vizitezi orasul cand temperaturile sunt negative… Ultimele doua seri insa vantul a batut atat de tare incat a rasturnat ghivece, copaci si a plimbat de colo-colo mobilierul de gradina confectionat din fier forjat. Daca mai punem la socoteala si faptul ca in ultima dupa-amiaza ne-a plouat de ne-a murat de tot (deh, aveam si umbrele, dar le lasasemin camera de la hotel) ei bine, poate asa reusiti sa va faceti o imagine asupra vremii destul de capricioase din Viena.

Sfatul meu ar fi sa renuntati la hainele mai subtiri, dar elegante si sa nu va fie rusine sa veniti echipati cu geci de iarna, caciuli, fulare si manusi. O incaltaminte confortabila si imblanita, 2-3 pulovere, o pereche de jeansi si un dres tricotat pentru doamne/copii, precum si o umbrela de rezerva va vor fi suficiente pentru un City Break. Separat, ar fi bine sa aveti un rucsac usor, dar incapator, folositor atat pe durata sejurului, cat si la intoarcerea in tara, cand il puteti umple cu suveniruri, fara a mai fi nevoie de un bagaj de cala suplimentar.

Pasul 5 – Achizitionarea de Vienna Card

Un card turistic combinat, cu gratuitate pe transportul in comun, dar si unele discounturi la obiectivele turistice mai importante, folosisem si cand am vizitat Barcelona (v-am vorbit despre el cu mai bine de un an in urma – BCN Card).

Pe acelasi principiu, ne-am achizitionat si de data aceasta un Vienna Card (tot din aeroport), pe care eu l-am gasit foarte util in cazul vizitarii Vienei in formula familiala completa. Cat de avantajos a fost sau nu, vom descoperi impreuna intr-un articol peste cateva zile, cand voi incerca sa trag linie si sa fac niste calcule privind raportul gratuitati (discounturi)/pret.

Pasul 6 – Ce am reusit sa facem in 5 zile de vacanta la Viena?

Ziua 1

• Cazare la Hotel Spiess & Spiess
• Pranz la restaurantul italienesc La Trattoria
• Catedrala St. Stephan (Stephansdom)
• Vizitarea casei memoriale Mozarthaus Vienna
• Cina la restaurantul unguresc Ilona Stuberl
• Concert Mozart, Strauss & Puccini
• Piata de Craciun St. Stephan

Ziua 2

• Zoom Museum
• Schonbrunn – tichet combinat cuprinzand vizitarea Palatului, Zoo, Palm House, Desert Experience House si Imperial Carriage Museum
• Pranz la Cafe – Restaurant Kaiserpavillon
• Piata de Craciun Schonbrunn
• Cina la restaurantul grecesc Irodion

Ziua 3

• Piata de Craciun Belvedere
• Palatul Belvedere (Superior si Inferior)
• Casa Fluturilor
• Pranz la Restaurantul 1516 Brewing Company
• Pauza de cafea la Cafe Sacher
• Piata de Craciun St. Stephan
• Piata de Craciun de la Rathaus

Ziua 4

• Piata de Craciun din Michaelerplatz
• Palatul Hofburg: Colectia imperiala de argintarie, Muzeul Sisi, Apartamentele Imperiale
• Haus des Meeres
• Pranz la Restaurantul Figlmuller
• Parcul Prater
• Muzeul Madame Tussauds
• Piata de Craciun de la Rathaus

Ziua 5

• Hundertwasserhaus
• Canalul Dunarii
• Pranz in Aeroport la Restaurantul Kulinariat – Taste Austria

Ma bucur enorm ca, in mare, am reusit sa vedem cam tot ceea ce ne propusesem, inclusiv sa facem turul celor mai importante Piete de Craciun din Viena, un oras child-friendly care, in ciuda vremii capricioase, ne-a impresionat in mod deosebit! Lor am sa le dedic un articol separat, care sper ca va va lamuri in ce constau acestea si ce e bine sau nu sa faci acolo.

So… stay tuned!!!

Hotararea noastra de ultim moment, de a merge cu copiii intr-o mini-vacanta la Viena, pentru a vedea pietele de Craciun din oras, a insemnat sa ne miscam foarte, foarte repede, pentru ca nu prea mai era timp de pierdut: locurile disponibile la transportul cu avionul deveneau din ce in ce mai putine, iar procentul de ocupare a spatiilor de cazare crestea vazand cu ochii. Drept urmare, n-am mai stat mult pe ganduri si am rezervat de urgenta biletele de avion la compania Austrian Airlines, care avea oferta cea mai convenabila si flexibila de zbor direct spre si dinspre Viena, pentru datele solicitate de noi.

M-am gandit ca poate printre voi vor fi si persoane care nu au mai zburat niciodata cu aceasta companie (asa cum a fost si cazul nostru) si care, in documentarea pentru un eventual City Break la Viena, ar dori sa afle cateva detalii legate de zbor. Pentru cei care vor insa sa parcurga drumul cu masina personala, am descris in amanunt Traseul Bucuresti – Viena, intr-un articol separat. 

Desi (la dus) zborul era programat pentru ora 08:10, conditiile meteo erau ok, iar avionul pregatit de imbarcare, decolarea a avut loc cu aprox. 30 min intarziere (adevarul e ca am prins si o zi cu aeroportul Otopeni EXTREM de aglomerat). Nu mi-am facut griji, pentru ca oricum diferenta de fus orar era in avantajul nostru.

Zborul a durat aprox. 1h15 min, timp in care stewardesele abia au avut timp sa ne imparta cate un foietaj cu caise si-o bautura rece sau calda. Apropos, spre deosebire de alte companii, sa stiti ca la ei am baut o cafea cat de cat buna.

Totul s-a desfasurat atat de rapid, incat chiar nu am avut timp sa-mi rasfoiesc nici macar ghidurile de calatorie pe care le aveam la mine. Palatul Schonbrunn, obiectivele turistice si restaurantele din Viena mai aveau de asteptat, cum ajungeam in aeroport avand de gand sa imi achizitionez un Vienna Card pentru vizitarea lor. 

Toate bune si frumoase pana la intoarcerea noastra in tara, cand am citit ca austriecii instituisera cod portocaliu de furtuna in Viena (care in presa locala fusese ridicata la „rang” de uragan), cu un vant atat de puternic incat, pe alocuri, depasise 100kmph si doborase numerosi copaci. Exact ce imi lipsea la teama mea de zborul cu avionul!!!

Cu o ora inaintea decolarii tot speram ca norul cel negru sa vina peste aeroportul din Viena DUPA ce plecam noi de acolo (adica dupa ora 15:15). Fetelor li se cam facuse foame asa ca, inainte de a ne indrepta spre poarta de imbarcare, am intrat la Restaurantul Kulinariat – Taste Austria, pe care vi-l recomand cu mare caldura, daca sunteti infometati si vreti sa beneficiati si de un view frumos catre piste.

Gazdele noastre s-au tinut de cuvant si, exact ca in reclama pe care si-o faceau, ne-au adus preparatele comandate in aprox. 10 min: supa limpede de vita cu galuste pentru mezina, Sandwich Club pentru d-ra cea mare, Snitzel pentru sot si Gulash Soup pentru mine asa… ca de ramas bun!!!

Ar fi fost frumos sa-mi si pot savura linistita gulasul dar, din pacate, emotiile mele erau din ce in ce mai mari. Nori negri isi faceau aparitia, iar furtuna a inceput exact cu cateva minute inaintea decolarii.

„Bucurie” mare pentru mine!

Cand aparatul s-a desprins de sol si-si facea cu greu loc printre nori, am auzit-o pe mezina noastra exclamand: „Mami, uite, am vazut fulgere!!!” Ei bine, recunosc ca acela a fost momentul in care mi s-a cam taiat filmul…

Nu-mi mai aduc aminte foarte multe, decat ca am fost serviti cu cate o napolitana si din nou bauturi, la alegere. Plus ca am colorat cu fiica-mea mai tot drumul… de nevoie! Am uitat sa precizez faptul ca, in momentul imbarcarii, fiecare copil primeste cate o carticica sau plansa de colorat, cateva culori si o punguta cu jeleuri.

Ziceati ceva cum ca teama de zbor se vindeca vreodata??? Neeee, nu mai cred in „minuni” din astea!!!

I-as da o mare bila alba pilotului avionului, care s-a descurcat admirabil in conditiile meteo destul de dificile prin care am fost nevoiti sa trecem. Da, am avut parte si de turbulente, mai ales ca, la momentul acela, era vreme urata cam pe tot traseul nostru, iar la Bucuresti am aterizat tot pe vant.

Ce fusese mai greu trecuse, dar recunosc cu mana pe inima ca m-am bucurat mai mult ca niciodata de luminitele de Craciun din orasul meu natal, chiar daca ne intorceam dintr-una dintre cele mai frumoase metropole europene.

Tot ACASA este cel mai bine!!!

In perioada Sarbatorilor de iarna, principalele puncte de atractie din Viena vor fi intotdeauna Pietele de Craciun din oras. Ele au fost si pentru noi motivul principal al deplasarii noastre in Austria de la inceputul acestei luni, asa ca voi incerca sa va prezint in continuare impresiile cu care ne-am intors de acolo.

Nu cred ca exista persoana care sa iubeasca Craciunul si pe care sa nu o incante traditiile, colindele, luminitele, decoratiunile, brazii, mirosul de cozonaci sau de vin fiert. Ei bine, Pietele de Craciun din Viena sunt un astfel de loc, in care putem gasi toate cele enumerate mai sus stranse laolalta si oferite turistilor, timp de 4-6 saptamani, inainte de Sarbatoarea Nasterii Domnului.

In momentul in care veti incepe sa va documentati despre ele, veti descoperi mai multe denumiri ale acestora, care ar putea sa va induca in eroare, mai ales daca nu sunteti vorbitori de limba germana sau nu stiti absolut nimic despre obiceiurile si traditiile locale, asa cum a fost si cazul nostru. Eu am identificat cel putin 4 termeni diferiti pentru aceste targuri si anume:

•  Christkindlmarkt sau Weihnachtsmarkt (Piete traditionale de Craciun)
• Adventmarkt (Piete de Advent)
• Weihnachtsdorf  (Sat de Craciun)

Pe parcursul celor aproape 5 zile petrecute la Viena, am vizitat fiecare din aceste tipuri de Piete de Craciun insa, in afara variatiei dimensiunilor lor, nu pot sa spun ca am observat diferente notabile intre ele, pe care probabil ca mai mult localnicii le sesizeaza, decat vizitatorii din alte tari.

In cele ce urmeaza, am sa va povestesc despre 8 Piete de Craciun din Viena, exact in ordinea in care noi am reusit sa le vedem…

1) Piata de Craciun din Stephansplatz

A fost primul nostru contact cu o piata de Craciun in Austria. Situata in imediata apropiere a statiei de metrou Stephansplatz (la intersectia liniilor U3 cu U1), chiar langa Stephansdom, cea mai impunatoare catedrala din oras, piata este una de dimensiuni reduse, care nu necesita mult timp pentru vizitare.

La fel ca si in celelalte targuri de Craciun din oras, aici gasim standuri specifice, care comercializeaza atat produse traditionale, suveniruri si podoabe pentru pomul de Craciun, cat si dulciuri, supe calde, vin fiert sau punch.

Un lucru care mie mi-a placut tare mult a fost faptul ca, fiecare dintre piete are un alt model de cana pentru lichidele fierbinti. Din cate am inteles eu, acest model se schimba in fiecare an si reprezinta o emblema a pietei respective. Cei care-si doresc sa bea ceva cald, fie ca e vorba de ceai, vin, punch sau lichior de oua, trebuie sa plateasca o garantie de 2,5 – 3 eur/cana. Acest lucru este absolut justificat, ele fiind atat de frumoase incat turistii prefera sa si le ia acasa, drept suvenir (ieftin si original).

2) Piata de Craciun de la Palatul Schonbrunn

Orice vizita in Viena ar trebui sa includa cel putin o zi de plimbari pe domeniul de la Schonbrunn. Daca Zoo, Gradinile si Fantanile arteziene sunt mult mai spectaculoase in anotimpurile calde, pe timp de iarna, punctul de atractie il reprezinta Piata de Craciun din curtea Palatului.

Una dintre cele mai frumoase imagini ale ei a fost cea pe care am surprins-o in timpul vizitei apartamentelor imperiale. Desi inca nu se lasase noaptea, forfota din piata anunta o seara foarte aglomerata (era o zi sambata).

Dupa incheierea turului Palatului Schonbrunn, am coborat in piata, am dat o raita prin fata standurilor comerciale, iar sotul meu a baut o cana de vin fiert. Recunosc, pe toata durata vizitei noastre la Viena, eu am fost destul de reticenta in ceea ce priveste consumarea de bauturi din targ, cunoscut fiind faptul ca nu intotdeauna calitatea lor este cea care ar fi trebuit sa fie.

Tot acolo, am avut placerea sa ascultam colinde in interpretarea unui cor de adulti. Atmosfera era una foarte, foarte placuta, de Sarbatoare…

Poate ca am mai fi stat mult timp prin zona, daca frigul si burnita nu ne-ar fi gonit spre hotel. Avusesem o zi plina, in care vizitasem atat un muzeu dedicat copiilor (Zoom Museum), cat si Gradina Zoologica si celelalte obiective din apropierea ei, asa ca oboseala isi cam spunea cuvantul. Am plecat spre statia de metrou Schonbrunn (linia U4), despre care va pot spune ca nu este chiar asa de aproape de Palat si ca aveti ceva de mers pe jos pana acolo (asta ca sa stiti cum va faceti calculele la timp).

3) Piata de Advent de la Statia de metrou Landstrasse/ Wien Mitte

Pe aceasta am descoperit-o intamplator, in timp ce ne intorceam de la Schonbrunn. Trebuind sa schimbam metroul (cel de la linia U4 cu cel de la linia U3) in statia in care se afla cel mai important nod feroviar din oras (Landstrasse / Wien Mitte), am iesit la suprafata.

Asa am vazut cateva standuri care comercializau produse specifice Craciunului, precum si un supermarket foarte bine aprovizionat (din lantul SPAR), de unde ne-am cumparat apa pentru in camera si multe dulciuri pentru cei de acasa.

4) Satul de Crăciun de la Palatul Belvedere

La Palatul Belvedere am ajuns cu trenul S-Bahn, linia S2, plecand din statia Landstrasse/Wiew Mitte catre Quartier Belvedere. In ciuda frigului de afara, dimineata in care am am ajuns in zona a fost superba!

Nu am rezistat tentatiei de a face foarte multe fotografii, dupa care ne-am indreptat spre casa de bilete pentru a ne achizitiona tichetele de intrare in muzeu.

Traseul nostru a trecut exact prin mijlocul Satului de Craciun Belvedere, unde am intalnit cam acelasi tip de standuri ca si in celelalte piete, in care erau comercializate dulciuri, vin fiert si suveniruri. Daca nu va opriti sa va incalziti cu o licoare fierbinte, mai mult de 10-15 minute nu cred ca aveti ce face in acel targ.

5) Piata de Craciun de la Rathausplatz

Cu siguranta, cea mai mare si cea mai impresionanta Piata de Craciun din Viena este cea din parcul din fata Primariei orasului (Rathausplatz)! Aceasta se afla in imediata apropiere a statiei de metrou Rathaus, linia U2.

In afara obisnuitelor tonete cu fel si fel de bunatati imbietoare sau produse traditionale de Craciun, aici gasim si spatii de joaca pentru copii, care par desprinse din povestile de altadat’…

Cei mici (si nu numai ei) se pot plimba cu trenuletul pe aleile din extremitatile parcului.

Piata de Craciun de la Rathaus este o explozie de lumini, culoare si arome. Fiecare stand te imbie cu decoratiuni de Sarbatori care mai de care mai atractive, dar si cu preturi pe masura.

Mirosul de waffe sau de turta dulce este de-a dreptul naucitor, eclipsandu-l pe cel al punch-ului sau al vinului fiert. Cu toate astea, sigurul lucru la care am poftit acolo au fost scovergile acelea crocante („langos”). Am stat ceva la coada pentru a le cumpara si, desi am vazut procesul lor de „fabricatie” (erau deja semipreparate si doar scufundate intr-un ulei fff fierbinte, despre care nu stiu cand fusese inlocuit ultima oara ), le-am mancat repede, pana nu ne-au inghetat in maini. Pofta mea a avut insa si un revers al medaliei: am avut niste arsuri la stomac pe timpul noptii, de-am zis ca nu mai mananc scovergi in viata mea!

Kurtos Kalacs, vata de zahar colorata, castane coapte, cartofi umpluti sau copti… tentatiile culinare sunt multe si imbietoare, insa cred ca pentru toate acestea trebuie sa ai un stomac foarte tare, un ficat beton, dar si un portofel pe masura. Dar cine se mai gandeste la toate astea, cand te afli intr-unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa, nu-i asa?

Daca vreti sa evitati aglomeratia din Pietele de Craciun din Viena, ar fi de preferat sa le vizitati in orice alta zi din saptamana, dar nu in week-end, cand acolo nu mai ai loc sa arunci un ac. Noi am prins ambele variante si va pot spune cu mana pe inima ca abia in ziua de luni, aerul a devenit respirabil, iar plimbarea noastra nu a mai fost „ca la manifestatie”.

6) Sat de Craciun din Michaelerplatz

In drumul nostru spre Muzeul Sisi am trecut printr-o alta Piata de Craciun si anume cea de la Michaelerplatz. Aceasta este localizata la 2-3 minute de mers pe jos de la statia de metrou Herrengasse, linia U3. Nimic senzational si foarte redusa ca dimensiuni, dar este bine de stiut ca ea exista acolo, langa complexul muzeal Hofburg.

7) Piata de Craciun de pe Mariahilfer Strasse

O noua zi a inseamnat si un nou obiectiv turistic de vizitat: Haus des Meeres. Am mers cu metroul pana la statia Neubaugasse, linia U3. Cand am iesit la suprafata, am fost placut impresionati ca, in fata Bisericii Mariahilf, sa descoperim o noua piata de Craciun si anume cea de pe Mariahilfer Strasse. Dulciuri, produse traditionale si decoratiuni… Oare ce poate fi mai placut, decat sa faci o pauza pentru a bea un vin fiert, in timp ce-ti faci cumparaturile in magazinele de pe vestitul bulevard destinat shoppingului, Mariahilfer Strasse?

8) Satul de Craciun de la Maria-Theresien-Platz

Din dorinta de a valorifica la maximum si ultima seara petrecuta la Viena, ne-am propus sa vizitam si o alta Piata de Craciun din centrul orasului si anume pe cea de la Maria-Theresien-Platz.

Acolo am ajuns tot cu metroul, linia U2, coborand la statia Museumsquartier si mergand pe jos aproximativ 3-4 minute, pana la intrarea ei. Din punctul nostru de vedere, cred ca a fost piata in care ne-am simtit cel mai bine. De ce? Pentru ca a fost un loc neaglomerat si foarte bine organizat, in care nu am fost nevoiti sa stam la nici-o coada pentru nimic!

Astfel, am avut posibilitatea sa vedem pe indelete toate produsele expuse pentru vanzare, sa ne savuram in liniste licorile fierbinti, sa cumparam 2-3 suveniruri pentru cei dragi de acasa si sa admiram produsele handmade specifice targurilor de Craciun.

Comerciantii au avut grija sa ambaleze totul cu mare atentie, pentru ca noi sa ajungem cu toate cele cumparate de la ei intregi acasa. Mi-a placut tare mult atmosfera de la Maria-Theresien-Platz si chiar recomand aceasta Piata de Craciun, tuturor celor care-si doresc sa-si savureze in mod linistit una din serile vieneze.

Impresii la final?

Experienta vizitarii pietelor de Craciun din Viena este una unica, pe care merita sa o traiesti o data in viata. Nu pot spune insa ca m-as mai duce vreodata la Viena DOAR pentru a le vizita si-atat!!!

Nu am intalnit Mosi Craciuni, oameni de zapada si nici spiridusi, fetele mele nu am participat la ateliere de copt sau decorat prajituri (pentru ca noi nu le-am gasit pe nicaieri), nu am avut parte de zapada, dar nici de o vreme prea prietenoasa… Cu toate acestea, noi ne-am indragostit iremediabil de VIENA, cu tot ceea ce inseamna ea! E un oras care te fascineaza si te face sa-ti doresti sa-l vizitezi over and over again!

Cat despre Pietele lui de Craciun… sunt tare curioasa oare cum ‘or arata cele din Praga, Bruges, Frankfurt sau Strasbourg. Abia apoi ma voi incumeta sa-mi exprim o parere pertinenta sau sa fac comparatii.  

Acum zambesc cand imi amintesc cate batai de cap mi-a dat acest subiect, inaintea plecarii in mini-vacanta noastra cu copiii la Viena. Am fost tare necajita, pentru ca nu gasisem pe nicaieri un material complet, care sa ma lamureasca asupra diferentelor dintre ‘jdemiile de trenuri care fac legatura dintre Aeroportul din Viena si centrul orasului. 

Noroc cu discutia de pe TripAdvisor dintre doi „neni englezoi” , care au stiut sa puna punctul pe „i” si sa explice, exact ca la scoala, care ar fi varianta optima de a ajunge rapid si economic la unitatile noastre de cazare, din frumoasa capitala vieneza. Am descoperit-o in al doisprezecelea ceas, ce-i drept, exact in seara de dinaintea plecarii, dar mai bine mai tarziu decat niciodata! Si chiar mi-a parut bine ca nu m-am dat batuta si ca am insistat cu cautarile, o sa vedeti imediat de ce… 

Aeroportul International din Viena este situat la o distanta de aproximativ 16 km de centrul orasului. Clar, nu este cazul sa ne gandim ca am putea parcurge acest drum pe jos, interesul nostru fiind sa gasim varianta care sa ne duca cat mai aproape de hotelul-pensiunea-vila unde ne-am facut rezervarile si care sa nici nu ne coste prea mult.

Iata cele 6 modalitati de transfer de la Aeroportul din Viena in centrul orasului, pe care le-am identificat eu:

1. City Airport Train (CAT)

Este cea mai rapida si eleganta varianta de a ajunge de la Aeroport in centrul orasului Viena, dar si o MARE CAPCANA pentru cei neinformati!!!

Trenuri de tip CAT versus trenuri de tip S-Bahn… Oare exista vreo diferenta intre ele? Si daca DA, care???
Aceasta a fost cea mai mare dilema a mea, pe care am elucidat-o abia DUPA ce am ajuns la Viena si despre care e bine sa aveti cunostinta, daca nu vreti sa aruncati cu banii pe geam.

Asemanarile dintre cele doua tipuri de trenuri sunt urmatoarele:

• circula catre Viena pe aceeasi linie
• amandoua ajung in aceeasi statie de tren/ metrou din centrul orasului (Landstrasse / Wien Mitte)
• frecventa plecarilor/ sosirilor este de 2 trenuri/ ora

Deosebirile principale dintre cele doua tipuri de trenuri sunt:

• pretul biletelor de transport (muuuuult mai mare al celor de la CAT)
• durata transferului, cea de la CAT fiind de doar 16 minute, cu 10 minute mai scurta decat cea de la S-Bahn (explicatia: din cate imi amintesc, CAT nu opreste in nici-o statie pana la Landstrasse / Wien Mitte )
• traseul CAT se termina in statia Landstrasse / Wien Mitte, pe cand trenurile S-Bahn isi continua drumul pe directia Prater – Floridsdorf
• CAT ofera turistilor posibilitatea ca, la plecare din Viena, sa-si faca check-in-ul bagajelor in statia de tren / metrou Landstrasse / Wien Mitte.

NU VA LASATI PACALITI de catre vanzatorii ambulanti, imbracati in costume nationale austriece, pe care ii veti intalni in Aeroport, in sala de unde trebuie sa va ridicati bagajele si care va vor imbia sa cumparati tichete de transport pentru CAT. Am vazut persoane care platisera 11 eur pe o calatorie cu acesta pe un singur sens (macar n-au avut inspiratia sa cumpere un bilet dus-intors in valoare de 17 eur ). Pai cu banii dati pe o astfel de cursa cu CAT, ar fi putut foarte simplu si usor sa-si achizitioneze un Abonament de Transport Public in Viena, pe o perioada de o saptamana, durata pe parcursul careia s-ar fi plimbat cu toate mijloacele de transport in comun din oras, ori de cate ori ar fi vrut sufletelul lor!!!

Daca inca nu v-am convins ca transferul cu CAT nu este chiar o varianta economica de a ajunge in Viena, aveti aici site-ul lor oficial, pentru noutati, rezervari sau orar de functionare.

Daca vreti insa sa aflati care este modalitatea ideala de transfer (cel putin pentru noi ), de la Aeroport pana in centrul orasului, continuati lecturarea articolului cu cea de-a doua varianta de transport…

2. Trenul urban rapid S7 (Schnellbahn / Vienna S-Bahn)

Inca de la inceput, vreau sa va precizez faptul ca, pentru a nu avea „dureri de cap” in aceasta vacanta, in care ne-am dorit sa facem mai mult decat un simplu tur al Pietelor de Craciun din oras, ne-am achizitionat doua Vienna Card, chiar de la Oficiul de Turism din Aeroportul din Viena. Nu suntem vorbitori de limba germana, asa ca SIGUR ne-am fi prins urechile in Automatele de bilete de transport public, care au meniul NUMAI in aceasta limba. Despre avantajele acestui card, am sa va povestesc in urmatoarele doua zile, intr-un articol separat.

Chiar si fara acesta sau fara vreau alt Abonament de Transport Public in Viena, transferul de la aeroport catre centrul orasului cu S7 este cel mai avantajos:

• cel mai ieftin: doar 4,40 eur/ adult/ sens (incluzand conexiunile cu liniile de metrou U3 si U4 de la statia Landstrasse / Wien Mitte, dar si cu autobuzele sau tramvaiele din zona centrala,  catre unitatea de cazare) sau 2,20 eur/ adult/ sens in cazul celor care si-au achizitionat  Vienna Card sau Abonament de transport (copiii pana in 6 ani calatoresc gratis, iar cei peste aceasta varsta, dar nu mai mult de 15 ani, platesc doar jumatate din pretul biletului unui adult).
• foarte rapid (26 min/ sens)
• sigur (pleaca din Aeroport cu precizia unui ceas nemtesc, in fiecare ora, la si 17 minute si la si 42 de minute, iar din Wien Mitte la si 15 minute si la si 45 de minute)
• confortabil (lipsit de aglomeratie, banuiesc eu ca din cauza faptului ca grosul turistilor pleaca folosindu-se de CAT).

NU UITATI sa va validati tichetele de transport inainte de a ajunge pe peron!!! Nu faceti ca noi, care nu ne-am dat seama cand am ajuns din aeroport in statia de plecare a trenurilor si care am cautat cu disperare aparatele de validare (inclusiv in tren ). Noroc ca nu ne-a controlat nimeni pana la Viena, ca ne faceam „de cacao”, chiar daca aveam toate biletele strans tinute in mana, la vedere. Pe display-urile de pe peroane, va trebui sa urmariti drept destinatii finale: „Floridsdorf” pentru Viena si „Flughafen Wien” pentru intoarcerea la Aeroport.

3. Autobuzul  Vienna Airport Lines

Din punctul nostru de vedere, noi am scos din start din ecuatie transferul cu autobuzul, asa ca tot ceea ce am sa va scriu in continuare va fi strict din notitele mele de documentare, pe care mi le-am facut inainte de plecare.

De ce am am exclus aceasta modalitate de a ajunge in oras?
In primul rand, pentru ca nu stiam cat o sa dureze transferul, cunoscut fiind faptul ca traficul din, spre si in jurul Vienei este destul de aglomerat si ca e suficient sa avem parte de vreun STAU pe autostrada, ca sa ne dea tot programul peste cap (vezi articolul despre Traseul Bucuresti – Viena). E adevarat, si autobuzele pleca din aeroport tot de 2 ori pe ora, la intervale de 30 de minute intre ele, insa si pretul este diferit (8 eur/ sens), aproape dublu fata de calatoria cu trenul. Daca mai punem la socoteala si faptul ca ne-ar fi lasat in oras foarte departe de locul nostru de cazare, ei bine, noi am spus PASS!!!

4. Taxi

Este o varianta de transfer pentru turistii cu bagaje multe si voluminoase, pentru familiile mai numeroase sau pentru cei care prefera intimitatea si comoditatea unui autoturism, decat sa stea in picioare intr-un tren.

Daca nu-ti doresti sa ai batai de cap in ceea ce priveste transportul si esti dispus sa cheltuiesti 35-40 de eur pe aceasta modalitate de a ajunge la hotelul tau din centrul Vienei, ei bine, poti apela cu incredere la serviciile de taxi extrem de serioase din Aeroport.

Cei care isi rezerva in avans un transfer de acest tip, platesc cam in jur de 30 eur/ calatorie si sunt intampinati in Aeroport de catre soferi, care ii asteapta la Sosiri cu pacarte cu numele lor scris pe ele.

5. Masina inchiriata

Daca ati optat pentru inchirierea unei masini in aeroport, atunci lucrurile vor fi extrem de simple, tot ceea ce veti avea de facut fiind sa incheiati formalitatile necesare la ghiseele firmelor rent-a-car si sa va luati in primire autovehiculele contractate.

Atentie insa la PARCAREA lor in oras, fiind o problema deosebit de delicata in Viena (si nu numai)!!!

6. Express Intercity (ICE)

Ar fi o ultima varianta de transfer de la Aeroport in Viena, pe care eu am identificat-o.  Este vorba despre trenurile Căilor Ferate Federale Austriece (ÖBB), care fac legatura dintre Viena si orasele Wels, Linz şi St. Pölten si care se opresc şi în capitala, in statiile Meidling şi Hauptbahnhof (Gara Centrală din Viena). Ele pleaca/ sosesc la un interval de aprox. 2h, pretul unei astfel de calatorii fiind acelasi ca si in cazul S7-lui, iar durata ei de 29 minute, respectiv 18 minute.

Cam aceasta a fost experienta noastra in ceea ce priveste transferul de la Aeroportul International din Viena catre centrul ei, unde aveam locul de cazare. Daca printre cititori se numara si rezidenti ai orasului sau persoane care au calatorit de mai multe ori in frumoasa capitala vieneza si sesizeaza vreo inadvertenta sau lucru care nu corespunde cu realitatea, v-as ruga respectuos sa ma corectati.

Imi doresc din tot sufletul ca acest articol sa fie un material care sa ii ajute pe novicii in de-ale Vienei si nu sa ii incurce si mai rau. Mie, una, mi-ar fi prins bine sa aflu toate aceste lucruri INAINTE de calatoria noastra acolo si nu DUPA finalizarea ei!

Vacante minunate va doresc si Sarbatori frumoase la Viena!