Cand te hotarasti sa mergi intr-un City Break in formula familiala completa (2 adulti + 2 copii), incepi sa-ti faci niste calcule, incercand sa-ti optimizezi cat de cat cheltuielile. Avand in vedere ca nu aveam de gand sa facem numai un tur al Pietelor de Craciun din Viena, ci sa si vizitam o parte din principalele sale atractii, ne-am gandit ca ne-ar ajuta foarte mult un card turistic, cu gratuitati pe mijloacele de transport in comun, dar si diverse discount-uri la biletele de intrare in muzee sau alte obiective turistice. Am ales „Vienna Card”! 

Noi nu eram la prima experienta de acest gen. Cand v-am povestit despre vizitele noastre la Barcelona, v-am explicat in detaliu ce inseamna un BCN Card si Cartela T10. Economia pe care am facut-o atunci, folosind acest tip de card turistic, a fost aproximativ egala cu valoarea unei cine (pentru doua persoane) la un restaurant bunicel, asa ca m-am invatat „cu narav” si am vrut sa repet experienta si la Viena.

1. Ce reprezinta un „Vienna Card”?

„Vienna Card” este un fel de Abonament care, pe langa gratuitatea calatoriilor pe mijloacele de transport in comun din Viena, include aproximativ 210 de discount-uri, atat la muzeele si obiectivele turistice din oras, cat si la anumite servicii din aeroport, transporturi speciale, City Tour-uri, restaurante, magazine, concerte samd. Este un card care, in primul si in primul rand, salveaza toti turistii nevorbitori de limba germana de la chinul folosirii unui automat de bilete de transport, care are meniul DOAR in aceasta limba si care poate deveni o adevarata piatra de incercare, fara ajutorul localnicilor.

2. „Vienna Card” sau „Vienna Pass”?

A fost prima intrebare care a aparut in momentul in care am aflat ca in Viena exista mai multe variante de carduri turistice. Si iata si rationamentul pe baza caruia am ales „Vienna Card”:

„Vienna Card” inseamna:

• 2 variante de prezentare: pentru 48h si 72 h
• gratuitate pe transportul in comun
• 210 discount-uri la obiective turistice
• poate fi achizitionat din Aeroport, gari, birouri de informare turistica din oras sau de la Receptiile unora dintre hoteluri samd

„Vienna Pass” inseamna:

• 6 variante de prezentare: de 2 zile, 3 zile si 6 zile, cu si fara varianta Travel, care inseamna gratuitate pe mijloacele de transport pentru un adult si un copil pana in 15 ani
• intrari gratuite la aprox. 60 de muzee si obiective turistice, incluzand Palatul Schonbrunn, Zoo si Muzeul de Istorie Naturala etc, dar fara Palatul Belvedere
• calatorii nelimitate cu HOP ON – HOP OFF Vienna Sightseeing Tours
• poate fi achizitionat DOAR din 2 puncte info-turistice, aflate in vecinatatea Operei din Viena

Facand o mica simulare a ceea ce ne doream sa vedem, au reiesit urmatoarele:

132 eur –    (costul unui „Vienna Pass” + Travel / 6 days / adult)
83,4 eur      (cheltuieli intrari la Schonbrunn, Zoo, Madam)
16, 2 eur     (Abonament pe o saptamana la transportul in comun)
32, 4 eur     (suma neacoperita)

Din punctul meu de vedere, „Vienna Pass” cred ca este o varianta mai avantajoasa pentru turistii care intentioneaza sa stea mai multe zile in Viena, care vor sa viziteze mai multe obiective turistice din lista sa cu gratuitati si care-si doresc sa faca plimbari cu  HOP ON – HOP OFF – ul. In cazul nostru, cheltuiala facuta cu acesta nu s-ar fi justificat!!!

3. De unde poate fi achizitionat „Vienna Card”?

Imediat dupa aterizarea noastra la Viena, ne-am ridicat bagajele si am cautat Oficiul de informare turistica din Aeroport. Acesta se afla amplasat in partea stanga a iesirii pe poarta de la Sosiri.

Dupa cum observati, era ceva lume la coada, foarte multi fiind romani, dornici sa-si achizitioneze cate un card (nu conta de care, card sa fie ), unii dintre ei chiar dupa ce fusesera pacaliti sa cumpere un bilet de calatorie la Viena cu CAT-ul (am povestit aici in ce consta „inselatoria”). Eu le-am explicat cat am putut de bine cam cum sta treaba cu acest trasfer, dupa care mi-a venit randul la ghiseu, locul in care m-am mai lamurit si eu cu privire la anumite detalii…

Unul dintre acestea a fost faptul ca functionarul de acolo ne-a sfatuit sa nu ne achizitionam decat 2 „Vienna Card”, deoarece copiii pana in 15 ani beneficiaza de transport gratuit (daca sunt insotiti de un parinte), iar pentru intrarile la diversele obiective turistice din oras, existau oferte speciale pentru familii cu doi copii.

Apoi ne-au fost inmanate:

• cele patru Vienna Card: am cumparat 2 x (48 h + 48 h), care sa acopere cele 4 zile de vacanta/ 2 adulti
• Brosura cu toate explicatiile necesare si cupoanele cu reduceri,
• 4 bilete de tren suplimentare (calatorie unica), in valoare de 2.20 eur/ adult/ sens si 2 bilete de tren suplimentare pentru copii, in valoare tot de 2,2 eur, dar pentru ambele sensuri. Explicatia: Aeroportul din Viena este amplasat in afara orasului, adica in alta zona decat cea acoperita de gratuitatea Transportului in comun orasenesc, pentru care trebuie platit un supliment de transport.

4. Cum validam un „Vienna Card”?

Pentru ca un „Vienna Card” sa fie valabil, in primul si in primul rand trebuie sa ne completam singuri datele pe fata acestuia: nume si prenume, ziua in care vrem sa il validam, luna si anul. Ce-mi place mie la acest card e faptul ca, spre deosebire de BCN Card, el este valabil 24 h cronologice si nu pana la ora 23:59 a celei de a doua sau a treia zi de la validare.

Apoi, urmatorul pas va fi sa validam tichetele de transport, prin introducerea lor in aparatele albastre care imprima data si ora pe ele, aflate la intrarea in oricare statie de metrou. Din acel moment, ele vor fi valabile pentru 48 sau 72 de ore.

5. Care sunt Avantajele unui „Vienna Card”?

1. Primul si cel mai important avantaj al unui „Vienna Card’ este gratuitatea pe transportul in comun din oras. Am urcat si am coborat din metrou sau tren, ori de cate ori a fost nevoie, am schimbat chiar si cate 2-3 linii subterane/ zi, fara a purta grija achizitionarii de tichete de transport sau a validarii lor.
2. Al doilea avantaj il constituie discount-urile si special gift-urile primite la diverse obiective turistice din Viena. Acestea nu sunt extraordinar de mari, variind intre 1 – 4 eur/ adult, dar daca o sa facem un mic calcul, o sa observam ca nu sunt deloc de neglijat.
3. Al treilea avantaj il constituie faptul ca aceste carduri sunt valabile 24 de ore cronologice. Chiar daca la dus aveti zborul cu avionul de dimineata, iar la intors dupa-amiaza (asa cum a fost cazul nostru), cel de al doilea „Viena Card” l-am validat abia in cea de-a treia seara dupa ce am ajuns in Viena, deoarece in timpul zilei ne-am plimbat mai mult pe jos.
4. Cel de-al patrulea avantaj a fost ca noi ne-am putut folosi de acest card din prima clipa in care am pasit in afara Aeroportului din Viena, fiind acoperiti de beneficiile lui pana in momentul in care am parasit orasul (si inca nu l-am folosit la maxim, asa cum ar fi trebuit ).

6. Cum ne facem calculul eficientei unui Vienna Card?

Pretul unui „Vienna Card” pentru 48 h este 18,90 eur, iar cel al unuia pentru 72 h este 21,90 eur. 

Avand in vedere ca o calatorie cu un mijloc de transport in comun costa 2,20 eur (2,30 eur daca iti achizitionezi biletul de la soferul unui autobuz sau tramvai), daca ne-am fi procurat cate un bilet unic, de fiecare data cand am avut nevoie, transportul in Viena ne-ar fi costat 35,20 eur/ persoana/5 zile.

Daca nu ne-am fi achizitionat un „”Vienna Card”, cel mai avantajos Abonament de transport in comun ar fi fost cel pentru o saptamana, in valoare de 16, 20 eur, celelalte fiind valabile pentru 24 h (7,60 eur), 48h (13,30 eur) si 72 h (16,50 eur).

Noi am achizitionat cate 2 carduri a 48 h/ adult, in valoare totala de 4 x 18,90 eur = 75,6 eur.
Cu acestea am calatorit toti patru, contravaloarea Abonamentelor de transport, daca am, fi cumparat pentru toata familia, fiind de 64,80 eur.

Ne-au mai ramas 10,80 eur de acoperit cu discount-urile de la intrarile diverselor obiective turistice:

3 eur +  (Mozart House)
2 eur     (Zoom Museum)
2 eur     (Casa Fluturilor)
2 eur      (Sisi Museum)
2,5 eur  (Palatul Belvedere)
11,5 eur

Deja suntem pe plus!
Iar daca la toate acestea mai adaugam si reducerea de 20% de la Madame Tussauds, CD-urile de la Haus des Meeres si toate reducerile de la obiectivele turistice de pe domeniul de la Schonbrunn (daca le-am fi vizitat individual), eu zic ca cifrele vorbesc de la sine despre eficienta „Vienna Card”!!!

7. Are „Vienna Card” si dezavantaje?

Oricat m-as chinui, eu chiar nu gasesc un dezavantaj al acestui tip de card…

Ce sa invoc? Coada de la Oficiul de Turism din Aeroportul din Viena?
Sau poate faptul ca unele reduceri au fost prea mici comparativ cu pretul biletelor de acces la obiectivele turistice respective?

Hai sa fim seriosi!

Atata vreme cat odata cu achizitionarea de „Vienna Card”, cheltuielile noastre au fost mai mici decat daca am fi vizitat atractiile orasului fara acest card, ei bine, eu consider ca MERITA sa stim totul despre el si sa ne facem calculele astfel incat sa nu lasam in Viena mai multi bani decat e necesar!!!

Cine mai e ca mine sa va ureze „Bine v-am regasit in 2016!” abia in cea de-a unsprezecea zi a anului???
Ei bine, nu am intentionat sa bat nici-un record la capitolul asta, lipsa mea de pe blog fiind pe deplin justificata: abia aseara ne-am intors din vacanta noastra de la Kaprun, loc in care nu am beneficiat de free wi-fi in camera de la hotel (in care oricum stateam foarte putin). Habar n-aveti cat de bine mi-a prins asta!

De vreo doi ani incoace ne-am facut obiceiul ca, in luna februarie, sa dam o fuga cu copii in vacanta la schi in Austria. Nu e o fita si nici macar un moft, pur si simplu raportul calitate/ pret fiind unul care sa merite sa bati atata drum pana acolo. De ce am ales Kaprunul ca destinatie finala, v-am mai povestit eu si anul trecut, asa ca n-o sa mai intru in detalii. Cert este ca noua ne-a placut atat de mult, incat iata-ne recidivand…

Structura anului scolar 2015-2016 ne-a schimbat un pic planurile de vacanta, trebuind sa gasim o alta solutie pentru a beneficia de aceeasi oferta de sejur „Family Snow-Okay-Package”. Si uite asa ne-am trezit ca trebuie sa facem Revelionul mai pe scurtatura si aproape de casa, deoarece in prima zi a lui 2016 urma sa purcedem la drum, cu destinatia Kaprun. Daca as fi stiut ca pe 1 Ianuarie drumurile nationale sunt atat de libere, cred ca as fi ales mai demult aceasta varianta de plecare. Nici nu cred ca va puteti inchipuiti cum e sa circuli intr-o Romanie fara tiruri, fara bizoni in trafic si fara siruri nesfarsite de masini pe Dealul Negru sau Valea Oltului!

Traseul Bucuresti – Viena, pe care il mai parcursesem de cateva ori si pe care vi l-am prezentat in detaliu acum aproape un an, l-am modificat putin de data aceasta. Noi am optat pentru circulatia pe lotul doi din tronsonul de autostrada Timisoara – Lugoj. A fost o alegere inspirata, asa ca am sa revin cat de curand cu un update la articolul respectiv.

Avand in vedere ca distanta dintre Bucuresti si Kaprun este de aprox. 1500 km si ca nu ne aflam intr-o cursa contra-cronometru, prima noastra seara de vacanta ne-am petrecut-o la Szeged: un oras frumos si linistit, al contrastelor intre vechi si nou, plin de surprize si care ne-a ramas la suflet. O sa-i vina si lui randul la review!

Tot drumul pana la Kaprun a fost uscat si insorit. Oricat de mult am fi cautat noi un petic de zapada, nu vedeam asa ceva decat pe crestele muntilor si cam atat. Nu ne faceam probleme, pentru ca stiam ca la destinatie sigur gaseam toate conditiile pentru schiat, dar totusi…

Am ajuns cu bine la hotelul nostru din Kaprun, am inchiriat schiurile de la un centru din oras, am facut cateva cumparaturi si ne-am delectat cu o cina pe gustul nostru, acompaniata de un pahar cu vin rosu. Nu mica insa ne-a fost surpriza cand, a doua zi dimineta, deschizand geamul, am observat ca ninsese suficient de bine incat sa acopere carosabilul si sa sa transforme totul intr-un decor de poveste!

Ninsoarea a continuat si a doua zi si trebuie sa recunosc ca, in comparatie cu sejurul trecut, de data aceasta putine au fost datile in care sa fie soare si senin. De aceea, nici fotografiile de anul asta nu mai sunt la fel de stralucitoare ca cele de anul trecut. Ma bazez insa pe faptul ca ele nu fac altceva decat sa scoata in evidenta si cealalata fata a Kaprunului: innorata, incetosata si, uneori, chiar mohorata. Am tratat-o insa cu multa voie buna, ceai aromat, ciocolata calda sau gulas fierbinte!!!

Schiorii familiei au avut un program ca la armata: trezit devreme, mic dejun, echiparea pentru schiat, incalzirea pe partii, apoi alegerea celor mai avantajoase dintre ele, fiecare pentru nivelul sau de pregatire. Intr-una din zile i-am insotit si eu pe ghetarul Kitzsteinhorn, chiar daca nici acum nu m-am vindecat de teama mea de a circula cu un mijloc de transport suspendat. Efortul meu insa a fost rasplatit pe deplin, imaginile surprinse de la aprox. 2450 m inaltime (si nu numai) fiind unele de vis!

Ziua ne-am incheiat-o la Tauern Spa Kaprun, unde am avut parte de unul dintre cele mai senzationale apusuri de soare, in care crestele muntilor pareau ca ar fi luat foc. Afara era frig si temperatura negativa, in apa erau 36-38 de grade Celsius si foarte placut… asta DA relaxare!!!

Nici nu stiu cand a trecut o saptamana de vacanta si ne-am trezit in ultima zi ca trebuie sa ne luam „Ramas bun!” de la semetul Kitzsteinhorn. Toata lumea era multumita: schiorii ca si-au depasit limitele si au ajuns in locuri la care nici nu se gandeau cu un an in urma, iar eu ca ii vedeam pe ei fericiti.

Drumul spre casa l-am parcurs tot in doua etape, doar ca ultima noapte de vacanta am petrecut-o de data aceasta la Budapesta. In Austria, GPS-ul s-a incapatanat sa ne duca pe alt traseu decat cel cu care eram noi obisnuiti. „Baiat” destept Garminul nostru , deoarece am castigat nu numai o jumatate de ora de sofat, ci si aprox. 50 km de traseu.

De la Budapesta si pana la Bucuresti insa ne-a plouat de ne-a rupt!!! Norocul nostru a fost ca circulatia tirurilor era partial restrictionata (nu ma intrebati care, cum si de ce, ca n-as sti sa va spun), asa ca drumul nu a fost chiar foarte aglomerat. La un moment dat chiar a devenit extrem de distractiv, deoarece am instalat pe telefon aplicatia WAZE, asa ca aveam informatii despre trafic in timp real. Vi-o recomand cu mare caldura!

Si uite asa s-a mai dus inc-o vacanta…

Sper din tot sufletul sa imi iertati absenta! Desi imi luasem laptopul cu mine, nu am reusit nici macar sa il deschid, daramite sa mai si scriu ceva. Am incercat sa profit din plin de vacanta, de aer curat, de familie si de prieteni. Ma bucur din toata inima ca mi-a si reusit!

Cei care ma urmaresc pe Facebook sau Instagram au fost mai norocosi, primind in fiecare zi cate un semn din vacanta noastra (traiasca abonamentul meu de la Vodafone!!!).  Chiar daca nu aveti cont la vreuna dintre aceste doua retele de socializare, e suficient sa intrati in Meniul blogului (casuta din dreapta sus a paginii) si sa alegeti ALINUTA PE INSTAGRAM sau ALINUTA PE FACEBOOK si asa va veti lamuri (atunci cand lipsesc mai mult) daca sunt plecata pe undeva sau absenta mea are motive de sanatate.

Avand in vedere ca pana la vacanta intersemestriala a elevilor mai sunt doar 4 saptamani, daca va intereseaza un anumit subiect legat de un viitor sejur la Kaprun, v-as ruga frumos sa imi spuneti, ca sa reusesc sa va scriu despre el pe indelete, pana in momentul plecarii voastre. Daca nu, am sa va povestesc aleator despre aspectele care mi s-au parut mie mai importante in aceasta calatorie.

Sa auzim numai de bine!
Ma bucur din tot sufletul ca suntem din noi aici!!! 

S-a mai dus inc-o vacanta de iarna, chiar daca n-am avut parte de nameti cat casa, asa cum avem acum!
Si pentru ca din cand in cand mai e buna si cate-o schimbare, astazi am sa va povestesc despre Tiszavirag – Szeged, un loc nou pe care l-am ales pentru cazare intermediara in drumul nostru spre vacanta de la Kaprun.

Dupa cum stiti, am plecat spre Austria chiar in prima zi a anului, cateva ore de somn fiindu-ne de ajuns dupa Noaptea de Revelion. Traseul Bucuresti Viena l-am gasit neasteptat de aerisit si atat de gol, incat nici nu ne-am dat seama cand ne-am apropiat de Arad, cu gandul de a trece granita pe la Nadlac 2.

In vama nu am asteptat prea mult, in vreo 20 de minute ajungand in partea maghiara. Vigneta o aveam achizitionata din tara, asa ca ne-am dus glont spre primul nostru loc de popas: Tiszavirag Hotel – Restaurant (Szeged). Am lasat Autostrada in urma si ne-am aventurat in oras. Dupa cateva balbe prin Centrul Vechi, unde sunt mai multe strazi cu sens unic si unde nu va recomand sa va luati dupa 3 sisteme de orientare diferite deodata (GPS si 2 telefoane mobile   ), ci dupa unul si bun, am ajuns cu bine la destinatie, parcand pentru moment chiar in fata hotelului.

Conceput ca un Boutique Hotel, nu aveai cum sa nu fii impresionat de designul locatiei inca de la intrare… Desi la exterior aspectul de cladire istorica era foarte bine conservat, la interior descopeream atat elemente de modernism (picturi, finisaje, facilitati), cat si elemente care te duceau cu gandul la vechile case boieresti (inaltimea camerelor, a usilor, elemente de decor etc).

La receptie ne-a intampinat o domnisoara si frumoasa si desteapta si foarte rapida cu formalitatile de check-in. Desi camera rezervata nu era inca gata, abia am avut timp sa ne aducem in lobby bagajul pregatit special pentru o singura noapte si sa ducem masina la locul de parcare acoperita (pentru care am platit separat), aflat pe o straduta laterala. Apoi am fost condusi la Apartament chiar de unguroaica „noastra”, care ne-a predat camera…

Recunosc sincer ca nu ne-am putut masca uimirea in momentul in care am vazut-o: inalta, spatioasa, decorata modern si plina de detalii care te faceau sa te simti confortabil si bine primit! Paturile mari, pernele moi si lenjeria de calitate ne imbiau la odihna. Pentru ca rezervarea a fost facut on-line, direct pe site-ul hotelului, am fost intampinati cu un bilet de  Bun Venit!, cu o sticla de vin din partea casei, o jucarie de baie pentru copii si bomboane pentru toata lumea. Interesant si frumos mod de a-ti fideliza clientii!!!

Surpriza cea mare a fost insa faptul ca, mai bine de un sfert din camera a fost conceput ca zona de rasfat si relaxare, in mijloc tronand o imensa cada de baie retro, dotata cu toate cele necesare pentru a te face sa te simti bine: sare de baie aromata si colorata, prosoape si halate pufoase, papuci si covoras de baie… si-o oglinda cat toate zilele! A fost pentru prima oara in viata mea cand, inainte de culcare, mi-am permis luxul de a ma relaxa intr-o baie fierbinte cu saruri, rulandu-mi un prosop pe care mi l-am pus sub cap si lasandu-ma prada simturilor, care se impotriveau sa ma mai lase sa ies din apa. Super experienta, pe care abia astept sa o mai repet cu prima ocazie!!!

Restaurantul hotelului, cotat foarte bine pe TripAdvisor, isi deschidea portile abia la ora 18. Pentru noi a fost timp suficient pana atunci pentru a atipi un pic, dupa care am coborat la cina. Astfel, am ramas impresionati sa descoperim in holul de la etajul 1 al cladirii o camera de relaxare, atat pentru adulti, cat si pentru cei mici, care includea pana si o masa de sah.

A fost foarte bine ca am venit la masa inca de la deschiderea restaurantului deoarece, cu cat trecea timpul, cu atat devenea mai aglomerat, iar mesele disponibile dispareau cu repeziciune.

Meniul era usor diferit fata de cel afisat pe site-ul oficial al hotelului. Din cate am inteles, ei obisnuiesc sa il schimbe periodic, ceea ce este o idee foarte buna, deoarece acolo nu vin numai turisti, ci si localnici. Preparatele au fost delicioase, pe gustul nostru si au avut un plating demn de concursurile culinare. Pretul lor era exprimat atat in forinti cat si in eur si nu mi s-au parut foarte mari, comparativ cu cele din restaurantele autohtone. Daca ar fi sa le reprosez ceva, ar fi doar… marimea portiilor. Costitele de miel, de exemplu, aveau un gust demential, dar nu mi-au ajuns nici pe-o masea! Iar piureul de ardei capia cred ca l-as fi mancat cu lingura daca ar fi fost mai mult!!!

Nici cu deserturile nu s-au lasat mai prejos. Fie c-a fost vorba de prajitura cu ciocolata, creme brulee sau inghetata de casa, toate au fost la mare inaltime, iar alegerea vinului rose a fost foarte inspirata.

Singura mea enigma a fost simbolul hotelului si traducerea denumirii lui: Tiszavirag! In unele dictionare am gasit termenul de „efemer(a)„. Ideea era ca am intrebat pe cineva de acolo si mi-a spus ca ar fi vorba de o insecta, dar nu am inteles care… Sa fie oare vorba de vreo libelula? Sau molie? Poate aflati voi…

Dupa cina am iesit la plimbare prin oras. Nu eram noi foarte odihniti pentru treaba asta, dar putina miscare cred ca n-a omorat pe nimeni pana acum… De-abia dormeam si noi mai bine dupa! 

Plimbarea noastra nu a durat mai mult de-o ora, dar a fost timp suficient ca sa ajungem la concluzia ca ne-a placut tare mult ceea ce am vazut. Era prima seara a anului, iar orasul era pustiu. Cu toate astea, era foarte frumos luminat si decorat de sarbatoare.

Tinta noastra era sa ajungem in Piata Catedralei, unde se afla Domul din Szeged (sau Biserica Votiva), probabil cea mai impresionanta cladire din oras. Am fost atrasi de ea ca pilitura de fier de un magnet si nu ne mai saturam sa o fotografiem din cat mai multe unghiuri. Din cate am inteles, turnurile ei depasesc 90 de metri inaltime, iar cladirea poate adaposti la nevoie pana la 5000 de persoane. Numai frigul a reusit sa ne faca sa nu mai intarziem prea mult prin zona, ci sa ne punem sangele in miscare.

Plimbarea noastra a continuat pe malul Tisei. Apa raului era atat de linistita, incat podul se reflecta in ea ca intr-o oglinda. Frumos peisaj!

Dupa o seara atat de plina, somnul nostru nu putea fi decat unul foarte odihnitor. Dimineta am avut de ales intre un mic dejun sarat si unul dulce, deoarece hotelul nu oferea unul sub forma de bufet. Am optat pentru trei sarate si unul dulce, insotite de cate un fresh de portocale (proaspat stoarse in fata noastra) si o bautura calda la alegere (ceai sau cafea). A fost suficient pentru toata lumea si chiar nu am simtit nevoia de a manca mai mult.

Dupa micul dejun, am urcat in camera pentru a ne lua bagajele si „La revedere!” de la micul orasel care ne gazduise peste noapte. Noi am ramas cu o impresie foarte buna despre Szeged si il recomandam cu mare caldura mai departe, asa cum ne-a fost recomandat si noua de alti vizitatori de-ai lui. Multumim mult, @elena si @valentin!

Speram sa ne revedem cat mai curand!!!

Interesul deosebit pe care l-ati acordat subiectului Traseul Bucuresti – Viena, al treilea cel mai citit articol de pe Jurnalul Alinutei, m-a determinat ca anul acesta sa revin cu ultimele noutati in ceea ce-l priveste care, sper eu, va vor ajuta sa ajungeti si mai rapid la destinatie.

Daca in februarie anul trecut v-am prezentat numai drumul parcurs de noi pana in frumoasa capitala austriaca, anul acesta voi incerca sa va descriu in detaliu intregul traseu pana in statiunea montana Kaprun, inclusiv varianta de retur.

In prima zi a lui 2016, ne-a trezit dis de dimineata, ne-am umplut termosul cu cafea fierbinte si-am plecat la drum. Eram veseli si increzatori pentru ca, desi stiam ca este lung si obositor, la capatul lui ne asteapta o binemeritata vacanta cu copiii in Austria, in micuta statiune de schi Kaprun. De ce am ales sa batem atata cale pana acolo si care sunt motivele care ne-au determinat sa revenim in acelasi loc, v-am povestit deja intr-un articol special dedicat acestui subiect.

Traseul Bucuresti – Viena – Kaprun l-am facut aproape intotdeauna din doua bucati. Daca pana anul trecut am preferat sa poposim la Viena pentru o cazare intermediara, anul acesta am optat pentru Szeged la dus si Budapesta la intors.

Inca de la inceput as vrea sa va avertizez asupra unui lucru… Haideti sa lasam la o parte carcotelile si discutiile in contradictoriu referitoare la timpii obtinuti pe drum de X sau de Y, pentru ca datele „de intrare” difera de la o situatie la alta! Exceptand faptul ca unii dintre „comentatori” ori nu cunosc formula vitezei ori nu catadicsesc sa faca niste calcule elementare pe diversele tronsoane de drum, as vrea ca in cazul de fata sa aveti in vedere data la care a avut loc plecarea noastra. Se pare ca 1 Ianuarie este cea mai buna zi din an in care ai putea purcede la drum: soselele sunt atat de libere incat vei incepe sa te intrebi daca esti cu adevarat in Romania sau poate ca ai gresit tara!!!

Ca sa nu ne mai lungim cu vorba, iata asadar cam cum au decurs lucrurile pe drum si ultimele sale noutati:

Traseul Bucuresti – Szeged (01.01.2016)

09:16 Iesirea din Bucuresti (Soseaua de Centura) – 10:05 Iesirea de pe Autostrada A1 = 108 km
10:05 Iesirea de pe Autostrada A1 – 10:45 Rm. Valcea = 54 km
10:45 Rm. Valcea – 11:07 Benzinaria OMV (din Cozia) = 26 km
Pauza la Benzinaria OMV (din Cozia) = 7 min

11:14 Benzinaria OMV (din Cozia) – 11:56 Rondul cu benzinarii de dinainte de intrare pe Autostrada A1 (Sibiu-Deva) = 61 km
Pauza la Benzinaria Mol = 4 min (achizitionare vigneta Ungaria)
12:00 Rondul cu benzinarii – 12:04 Intrare pe Autostrada A1 (Sibiu-Deva) = 7 km

Avand in vedere ca intre km 270 si km 292 autostrada este inca in reparatii, am fost nevoiti sa facem un ocol, dupa cum urmeaza:

12:04 Intrarea pe Autostrada A1 (Sibiu-Deva) – 12:18 Iesirea de pe Autostrada A1 (spre Saliste) = 31 km
12:18 Iesirea de pe A1 (spre Saliste) – 12:37 Reintrarea pe A1 (spre Deva) = 24 km
RADAR in Apoldu de Sus!
12:37 Reintrarea pe A1 (spre Deva) – 13:11 Iesire de pe Autostrada A1 (spre Arad) = 76 km

Din acest punct al traseului am sporit atentia, deoarece intentia noastra a fost de a nu mai urma traseul clasic spre vama, pe E68, ci sa circulam pe lotul doi din tronsonul de autostrada Timisoara – Lugoj, dat in folosinta la sfarsitul lui decembrie 2015. Astfel, ne-am continuat drumul pe DN7, urmarind indicatorul de Arad, iar in localitatea Sacamas am virat stanga, urmand indicatorul de Lugoj.

13:11 Iesire de pe A1 (spre Arad) – 13:25 Sacamas (iesirea de pe E68 pe E673 spre Lugoj) = 19 km
13:25 Sacamas – 13:32 Dobra (cu RADAR in curba din centru localitatii) = 8 km

Portiunea de drum care mie mi s-a parut cea mai dificila si care poate pune in dificultate soferii in conditii mai grele de drum (ploaie, inghet, ceata, polei) este cea dintre localitatile Ohaba si Cosava.

Este vorba despre aproximativ 15 km de urcus-coboras, pe un drum de munte, foarte viranjat, pe care l-am putea compara cu cel de pe Dealul Negru sau chiar Pasul Rucar Bran. Deci… MARE ATENTIE!!!

13:32 Dobra – 13.53 Cosava = 25 km

13.53 Cosava – 14:08 Sens giratoriu pentru intrarea pe A1, spre Timisoara = 22 km

Aici urmeaza ultimul tronson de Autostrada dat in folosinta in Romania, asa ca sa nu va speriati daca GPS-ul vostru nu va recunoaste aceasta portiune de drum.

14:08 Intrare pe A1 – 14:32 Timisoara (iesirea spre Aeroport) = 53 km
14:32 Timisoara (iesirea spre Aeroport) – 14:52 Arad/ Sanicolaul Mare = 44 km
14:52 Arad/ Sanicolaul Mare – 15:16 Vama Nadlac 2 = 46 km

Pauza de asteptare la coada in vama = 18 min

15:34 Plecarea din Nadlac 2 si intrarea pe Autostrada M43 (E68) – 15:59 Iesirea de pe M43 spre Szeged = 47 km
15:59 Iesirea de pe M43 spre Szeged (cazare intermediara) – 16:12 Parcare la Hotel Szeged = 7 km (ora locala 15:12)

Rezumat traseu Bucuresti – Szeged:

1) Lungime traseu Bucuresti – Szeged = 651 km + 7 km (de la M43 in centrul orasului) = 658 km, din care 405 km NUMAI PE AUTOSTRADA!!!
2) Sofat efectiv = 6 h 14 min + 13 min (de la M43 in centrul orasului) = 6h 27 min
3) Pauze = 29 min

Traseul Szeged – Kaprun (02.01.2016)

08:03 Plecarea de la hotelul din Szeged – 08:12 Intrarea pe Autostrada M43 = 6 km
08:12 Intrarea pe Autostrada M43 – 08:16 Iesire de pe M43 si intrare pe Autostrada M5 (E75), catre Budapesta = 8 km
08:16 Intrarea pe Autostrada M5 (E75) – 09:27 Iesirea de pe M5 si intrarea pe M0, spre Budapesta = 136 km
Pauza la o Benzinarie Mol = 7 min (alimentare cu combustibil)
09:27 Intrarea pe Autostrada M0 – 09:45 Intrarea pe Autostrada M1, spre Gyor =  32 km
09:45 Intrarea pe M1 – 10:55 Ultima benzinarie Mol din Ungaria (cu 9 km inainte de granita cu Austria) = 147 km
De la aceasta Benzinarie se poate achizitiona si vigneta pentru Austria.
10:55 Benzinaria Mol – 11:01 Granita austro-ungara = 9 km
11:01 Granita austro-ungara (intrare pe Autostrada A4) – 11:02 Benzinarie Shell = 1 km
Pauza la Benzinaria Shell = 13 minute (pentru alimentare combustibil, plata vigneta Austria, iar cine doreste o vizita la toaleta trebuie sa aiba pregatiti 0,50 eur ).
11:15  Benzinarie Shell – 11:25 Outletul de la Pandorf = 22 km

11:25 Outletul de la Pandorf – 11:44 Iesirea de pe A4 si intrarea pe S1, spre Linz = 36 km
11:44 Intrarea pe S1 – 11:55 Iesirea de pe S1 si intrarea pe Autostrada A21, spre Linz = 16 km
11:55 Intrarea pe A21 – 12:06 Parcarea intr-o zona Rastplatz = 18 km
Pauza intr-o zona Rastplatz = 7 minute
12:13 Plecarea din Rastplatz – 13:53 Benzinarie OMV pe A1 = 201 km
Pauza la Benzinaria OMV = 11 min

Dupa ce am plecat de la benzinarie, GPS-ul nostru ne-a avertizat ca este un „STAU” (blocaj in trafic) serios in zona Salzburgului, lucru confirmat si de postul de radio de tip „Info Trafic„, care din cand in cand ne mai „bruia” cu cate o avertizare. Desi nu prea intelegeam noi mare lucru in limba germana, au fost suficiente numele de orase, denumirea de STAU si durata lui de timp, ca sa ne reconfiguram traseul.

Nu stiu cum sunt GPS-urile voastre, dar al nostru ne-a oferit o ruta ocolitoare (pe Thalgau) care, nu numai ca a fost mai scurta cu aprox. 12 km, dar a fost si destul de lejera si foarte buna dpdv al calitatii drumului, ocolind astfel cu eleganta blocajul din zona Salzburgului.

14:04 Plecare de la OMV – 14:33 Iesirea de pe A1 spre Thalgau (datorata STAU-ului de la Salzburg) = 62 km
14:33 Scurtatura prin Thalgau (de-a lungul lacului Wiestalstausee) – 14:58 Reintrare pe Autostrada (A10) = 28 km

14:58 Reintrare pe Autostrada (A10) – 15:59 Destinatie finala Kaprun = 79 km

Din pacate, nu am reusit sa-mi mai notez si momentul in care, in dreptul localitatii Bischofshofen, am iesit de pe autostrada (A10) si am intrat pe ultima bucata de drum spre Kaprun (B311). Probabil ca oboseala si nerabdarea de a ajunge la destinatie sunt de vina!!! Cert este faptul ca nu e vorba de un drum de mare viteza, ci unul presarat cu multe tuneluri si localitati, avand o lungime de aprox. 46 km si care necesita reducerea turatiei motorului.

Rezumat traseu Szeged – Kaprun:

1) Lungime traseu Szeged – Kaprun = 6 km (de la Szeged la autostrada) + 795 km = 801 km
2) Sofat efectiv = 9 min (de la Szeged la autostrada) + 7 h 09 min = 7 h 18 min
3) Pauze = 38 min

Traseul de retur Kaprun – Budapesta (09.01.2016)

08:00 Plecarea de la hotelul Kaprun – 08:05 Sens giratoriu spre Salzburg = 5 km
08:05 Sens giratoriu spre Salzburg – 08:41 Intrare pe autostrada A10, cu directia Graz  = 46 km

A fost pentru prima oara cand GPS-ul nostru s-a incapatanat sa ne duca acasa prin Austria pe alt drum decat cel clasic (via Salzburg – Linz – Viena). Desi nu am beneficiat de autostrada decat pe portiuni mai mici, acest traseu a fost unul lejer, neaglomerat si foarte, foarte pitoresc.

Frumusetea lui a fost principalul motiv din cauza caruia nu prea mi-am mai notat multe detalii in carnetel. Desi pana la granita austro-ungara am parcurs cu aproximativ 53 de km mai putin, timpul de sofat efectiv pe aceasta ruta a fost identic cu cel de la dus.

08:41 Intrare pe autostrada A10, cu directia Graz – 10:08 Parcare de tip Rastplatz = 120 km
Pauza = 5 min
10:13 Parcare de tip Rastplatz – 11:45 Intrarea pe S31 =  170 km
11:45 Intrarea pe S31 – 11:53 Iesire spre Neusiedl A. See = 15 km
11:53 Iesire spre Neusiedl A. See – 12:20 Intrare pe A4 (Viena – Budapesta) = 31 km
12:20 Intrare pe A4 (Viena – Budapesta) – 12:32 Granita austro-ungara = 23 km
12:32 Granita austro-ungara (intrare pe Autostrada M1) – 13:21 Benzinarie Shell = 107 km
Pauza la Benzinaria Shell = 20 minute (pentru alimentare combustibil, achizitionare lichid de parbriz si savurarea celor mai buni hotdogi din univers ).

13:41  Benzinarie Shell – 14:14 Intrare in Budapesta = 58 km
14:14 Intrare in Budapesta – 14:30 Parcare hotel Budapesta = 10 km

Rezumat traseu Kaprun – Budapesta:

1) Lungime traseu Kaprun – Budapesta = 575 km + 10 km (de la M1 in centrul orasului) = 585 km
2) Sofat efectiv = 5 h 49 min + 16 min (de la M1 in centrul orasului) = 6 h 05 min
3) Pauze = 25 min

Traseul Budapesta – Bucuresti (10.01.2016)

07:50 Plecarea de la hotelul din Budapesta (ora locala) – 08:10 Iesirea din Budapesta si intrarea pe Autostrada M5, spre Szeged = 12 km
08:10  Intrarea pe Autostrada M5 – 09:16 Benzinarie Mol = 139 km
Pauza la Benzinaria Mol = 4 min
09:20 Benzinarie Mol – 09:24 Iesire de pe M5 pe  M43, spre Nadlac 2 = 8 km
09:24 Intrare pe M43 – 09:53 Vama Nadlac 2 = 59 km

Pauza de asteptare la coada in vama = 5 min
Am trecut la ora Romaniei = 10:58

10:58 Plecare din Vama Nadlac 2 si intrare pe A1, spre Timisoara/ Lugoj- 12:00 Iesirea de A1, spre Deva (E673) = 142 km
12:00 Iesirea de A1 – 12:17 Cosava = 23 km
Radar in localitatea Dumbrava (la linia continua).
12:17 Cosava – 12:24 Cosevita = 7 km (incepe urcusul cu serpentine)
12:24 Cosevita – 12:31 Iesire din Ohaba = 8 km (coborare viranjata pana in Abucea-Dobra)

12:31 Iesire din Ohaba – 12:46 Sacamas, intrare pe DN7, spre Deva = 19 km
12:46 Sacamas, intrare pe DN7, spre Deva – 13:01 Intrare pe A1, spre Sibiu = 20 km
13:01 Intrare pe A1 spre Sibiu – 13:34 Iesire de pe A1 (ruta ocolitoare) = 76 km
13:34 Iesire de pe A1 (ruta ocolitoare) – 13:54 Reintrare pe A1 = 24 km
Radar in Apoldu de Sus.
13:54 Reintrare pe A1 – 14:09 Iesirea de pe A1, spre Rm. Valcea = 30 km

14:09 Iesirea de pe A1, spre Rm. Valcea – 14:14 Rondul cu benzinarii de dinainte de intrarea pe Valea Oltului = 7 km
Pauza de masa la Subway = 15 min
14:29 Rondul cu benzinarii de dinainte de intrarea pe Valea Oltului – 15:23 Calimanesti-Caciulata = 64 km
15:23 Calimanesti-Caciulata – 15:42 Rm. Valcea = 19 km
15:42 Rm. Valcea – 16:44 Intrare pe A1, spre Bucuresti = 60 km

Atentie MARE!!! Politia rutiera valceana a gasit o noua metoda de a-i prinde pe picior gresit pe vitezomani. Ei au instalat un aparat RADAR, intr-o masina neinscriptionata cu insemnele MAI, un Volkswagen de culoarea verde inchis. Cand am trecut noi, masina era amplasata pe o ulita din dreptul localitatii Ciutesti, cu spatele la DN7 si fereastra (din dreptul sensului de mers vizat) deschisa. La cateva sute de metri distanta, un alt echipaj, de data asta intr-o masina a Politiei Romane, avea clienti de nu le mai putea facea fata. Avand statie, noi am asistat la toate avertizarile si discutiile dintre soferi, iar frigider mai incarcat ca al celor de la politia rutiera valceana, nu cred ca am mai intalnit pana acum!!!

Radar in miscare in Draganu.
16:44 Intrare pe A1- 17:34 Bucuresti, iesire pe Soseaua de Centura = 107 km

Rezumat traseu Budapesta – Bucuresti:

1) Lungime traseu Budapesta – Bucuresti = 12 km (din Budapesta la Autostrada)+ 804 km = 816 km
2) Sofat efectiv = 20 min (din Budapesta la Autostrada) + 8 h = 8 h 20 min
3) Pauze = 24 min

Rezumatul Traseului Bucuresti – Viena- Kaprun

Avand in vedere ca noi nu am parcurs acest traseu dintr-o bucata, ci ne-am abatut din drum la Szeged, respectiv Budapesta, calculul lungimii sale totale l-am facut luand in considerare doar punctele in care am iesit/ intrat pe autostrazi catre/ dinspre cazarile noastre intermediare, care nu prea au coincis. Din aceasta cauza, s-ar putea sa existe o diferenta de cativa km si maxim 5-10 min de sofat, fata de traseul pe care l-am fi parcurs direct, intr-o singura zi. De asemenea, asa cum am v-am precizat mai sus, la intoarcere am avut parte de un trafic normal in Romania, care a insemnat 50 de min in plus fata de varianta de la dus.

1) Lungime traseu Bucuresti – Viena – Kaprun (fara abaterile la cazarile intermediare) = 1446 km (la dus, pe varianta Linz – Salzburg) si 1379 km (la intors, pe varianta Graz)
2) Sofat efectiv (fara abaterile la cazarile intermediare) = 13 h 23 min (la dus) si 13: 49 (la intors)
3) Sofat efectiv (numai in Romania) = 5h 31 min (la dus) si 6 h 21 min (la intors)
4) Pauze = 1h 03min (la dus) si 49 min (la intors)

Taxe de drum:

• vigneta pentru Ungaria o puteti achizitiona de la orice Benzinarie Mol din tara (la data de 01.01.2016, valoarea ei era de 47,01 lei/10 zile),
• vigneta pentru Austria o puteti achizitiona ori de la ultima Benzinarie MOL din Ungaria, ori la prima Benzinarie SHELL din Austria (la data de 02.01.2016, valoarea ei era de 8,80 eur/10 zile).

Cateva sfaturi:

• daca va hotarati sa va impartiti drumul spre/ dinspre Kaprun in doua bucati, ar fi de preferat ca in prima zi de sofat sa parcurgeti o distanta mai mare
• va recomand ca la dus sa innoptati la Budapesta sau chiar la Viena, lucru pe care si noi l-am facut pana anul acesta (si daca nu era Noaptea de Revelion inaintea plecarii, am fi repetat experienta)
• pentru intors, ati putea lejer sa ajungeti pana la Szeged/ Mako sau chiar Arad/ Deva (depinde de cat de rezistent e soferul ).

In articolul urmator am sa incerc sa va trec in revista cateva reguli elementare de calatorie pe autostrazile din Austria, asa ca stati pe aproape!!!

Vacanta placuta si DRUMURI BUNE tuturor!

Sper ca v-am convins deja ca a ajunge cu masina personala in Austria nu mai e chiar asa mare filosofie. 
Dar oare stim ce sa facem din momentul in care i-am trecut granita, pentru a calatori in conformitate cu regulile de circulatie occidentale (scrise sau nescrise) si a evita amenzile foarte mari? Iata cateva sfaturi si situatii cu care noi ne-am confruntat de-a lungul incursiunilor noastre in aceasta tara!

Fie ca am folosit vechiul traseu Bucuresti – Viena (pe DN7/ E68, intre Deva si Arad), fie ca am mers pe noua sa varianta, pe E673/ A1 (urmand Autostrada dintre Lugoj si Timisoara), de fiecare data am avut grija sa plecam la drum foarte bine documentati:

• o parte din informatii le-am gasit pe site-ul oficial al MAE (Ministerul Afacerilor Externe), pe care obisnuiesc sa il vizitez inaintea fiecarei vacante, pentru a vedea daca exista vreo Alerta de Calatorie pentru destinatia respectiva si pentru a printa Conditiile de Calatorie afisate pe site;
• o alta parte din informatii le-am obtinut chiar in timpul primei noastre vacante la schi in Austria, de la persoane experimentate si obisnuite deja cu rigorile occidentale (carora le multumesc inca o data, si pe aceasta cale, pentru ajutorul dat!  )
• si mai exista si o a treia categorie de informatii, cu care am venit in contact in decursul calatoriilor noastre, pe baza observatiilor directe.

Din punctul meu de vedere, cele mai importante lucruri pe care ar fi bine sa le stiti inaintea plecarii voastre in Austria ar fi urmatoarele:

1. Pe autostrazile din Austria nu se poate circula decat in baza unei vignete!

Fie ca o veti achizitiona de la ultima benzinarie Mol din Ungaria (amplasata pe Autostrada M1, cu 9 km inainte de granita cu Austria), fie ca o veti cumpara de la ghereta special amenajata in incinta primei benzinarii Shell din Austria (amplasata la aprox. 1 km distanta de granita cu Ungaria, pe Autostrada A4), achizitionarea vignetei austriece (Autobahn-Vignette) este primul lucru pe care trebuie sa il facem inainte de a porni la drum pe autostrazile din Austria. Aceasta este obligatorie si trebuie lipita de parbrizul masinii conform indicatiilor din desen (sub oglinda retrovizoare sau in partea stanga a parbrizului), pentru a putea fi scanata cu usurinta de catre aparatele fixate deasupra autostrazilor.

Cine nu respecta aceasta regula si este oprit de catre un echipaj al politiei, poate primi o amenda de 120 eur care trebuie platita pe loc!!! Iar cine nu plateste pe loc, risca sa achite ulterior o suma mult mai mare, cuprinsa intre 300 si 3000 de eur.

Tin sa mai precizez faptul ca vigneta poate fi achizitionata nu numai din benzinarii, ci si de la punctele de trecere a frontierei sau magazine de difuzare a presei.

2. Macar de teama amenzilor foarte mari, NU depasiti limita vitezei legale!

Chiar daca o sa ziceti ca nu ati vazut picior de politist pe autostrazile din Austria, credeti-ma ca ei exista si vegheaza foarte atent traficul. Din pamant, din iarba verde, te pomenesti cu ei pe laterala ca iti fac semn sa iesi de pe autostrada si sa te opresti in prima parcare, deoarece ai depasit limita de viteza. Aceasta se pedepseste cu o amenda in cuprinsa intre 70 şi 730 euro si, dupa caz, la o depasire a vitezei legale cu 40 km/h, permisul de conducere se suspenda pe o perioada nelimitata. Amenda trebuie platita pe loc politistului (cu cash sau cu card), in caz contrar oprindu-se o garantie (in bani sau in bunuri), amenda urmand sa fie stabilita ulterior de catre autoritatea administrativa locala pe raza careia s-a comis contraventia. Pentru abateri foarte grave ale regimului rutier, garantia ceruta de politist poate fi chiar autoturismul insusi.

Nu va „jucati” cu politia austriaca pentru ca nu e de gluma, iar incercarea de a o mitui poate avea urmari drastice!

3. Daca nu cunoasteti foarte bine drumul, NU va lasati cu toata greutatea pe pedala de acceleratie a masinii!

De un lucru sunt foarte sigura: veti fi extrem de incantati de calitatea drumurilor din Austria!  Ei bine, pe cat sunt de frumoase, pe atat sunt de periculoase! Si-am sa va dau numai un exemplu…

Dupa ce treceti de Viena, spre Linz, Autostrada A1 poate deveni o adevarata capcana pentru cei care nu cunosc drumul. Ea serpuieste printre dealuri, avand foarte multe pante si viraje, iar viteza neadecvata a masinii, in conditii de drum mai grele (ploaie, zapada, ceata, polei), va poate scoate imediat din decor!!! Anul trecut am vazut doua asemenea accidente, care au blocat circulatia pentru mai bine de 2 h.

Sa va mai spun ca „protagonistele” au fost masini foarte puternice, cu numere de Romania, nici mai mult, nici mai putin de 5 bucati intr-un carambol???
Deeeeci… sa aveti mare grija!

4. Respectati regula culoarului de urgenta, in caz de accident rutier!

Din nefericire, am asistand la doua astfel de situatii dramatice… Desi pe vremea aceea nu stiam absolut nimic despre regula rutiera austriaca, intrata in vigoare in ianuarie 2012, care impunea formarea unui „coridor de urgenta” ori de cate ori are loc o congestionare a traficului pe autostrazi sau sosele rapide cu doua benzi, noi am procedat exact asa cum au actionat si ceilalti participati la trafic, lasand astfel loc de trecere masinilor de interventie, indiferent daca acestea se aflau in apropiere sau nu. Pe un astfel de culoar, am vazut trecand spre locul accidentului doua salvari, doua echipaje de descarcerare, doua de politie, doua platforme cu carlig de ridicare masini si o masina de marcaj cu semnal luminos.

Si DA, am vazut si compatrioti de-ai nostri, care nu fac cinste numelui de roman, care s-au desprins din randurile masinilor civilizate si au incercat sa mearga in urma masinilor de interventie, ca deh, asa erau ei invatati de pe la noi: cum vad o masina de salvare in Bucuresti, cum HOP si ei in spatele ei, ca sa-i mai fenteze un pic pe fraierii care asteapta la semafor!!!

Oameni buni, nu trebuie sa uitam ca ne aflam intr-o tara civilizata care functioneaza dupa niste reguli de foarte mult bun simt! Daca vedeti ca toate masinile stationeaza pe autostrada, iar la un moment dat se creeaza un culoar printre masini (de obicei pe banda doi din trei sau intre benzile unu si doi, daca autostrada nu are trei benzi), ei bine, locul acela nu este pentru a trece „Maria Sa, smecherul de Romania”, ci pentru a face loc autoritatilor sa-si faca treaba si sa salveze vieti!!!

Este o metoda foarte raspandita in Germania, Cehia, Slovacia si Elvetia, care mareste sansa de supravietuire a victimelor. Folosirea ilegala a acestui coridor, precum si obstructionarea masinilor de interventie in caz de urgenta se pedepseste cu amenzi in valoare de pana la 2180 euro.

5. Daca incetiniti brusc viteza pe autostrada folositi avariile!

In cazul aparitiei unei probleme pe autostrada (drum in lucru, ingustare drumului de la 2-3 benzi la una, STAU etc), cand sunteti nevoiti sa incetiniti brusc viteza, este obligatoriu sa folositi avariile, pentru a-l atentiona pe cel din spate, care poate ca vine cu o viteza 160 km/h, sa puna si el totusi piciorul pe frana, pentru a se evita un carambol.

6. Respectati cu sfintenie restrictiile de viteza de tip IG-L, afisate pe panourile electronice de deasupra autostrazilor!

Daca in timpul deplasarii voastre pe autostrazile din Austria (in special in apropierea oraselor mari, gen Viena/ Salzburg), veti vedea afisate pe panourile electronice de deasupra acestora niste restrictii de viteza, insotite de abrevierea IG-L (Immissionsschutzgesetz Luft), atunci sa stiti ca E MUSAI sa le respectati!!! Este vorba despre depasirea nivelului admis al poluarii pe acea portiune de drum, din cauza noxelor emise de autovehicule, care este masurat cu ajutorul unor senzori. Amenzile sunt coplesitoare, depasind 2000 eur, dat fiind importanta respectarii mediului inconjurator.
Bine de tinut minte!!!

7. Scaunul special pentru transportul copiilor care au o inaltime mai mica de 1,5m este obligatoriu!

Daca aveti copii pana in 14 ani, cu o inaltime mai mica de un metru si jumatate, atunci ei trebuie sa calatoreasca in scaune speciale, montate pe bancheta din spatele masinii. In caz de abatere, amenda depaseste valoarea unui astfel de scaun, asa ca va recomand nu numai sa il aveti la voi, ci sa il si folositi, pentru a evita neplacerile.

8. Aveti incredere in GPS-urile din dotare, atunci cand va solicita reconfigurarea traseului in situatiile de STAU!

Daca aveti un GPS bun, va sfatuiesc sa aveti incredere in el si sa nu faceti ca noi, anul trecut, cand nu am luat in seama prima recomandare a sistemului nostru de navigatie, care ne sfatuia sa ne reconfiguram traseul, din cauza unui STAU (blocaj in trafic). Ei bine, in acele conditii am stationat 2 h pe autostrada.

Dupa ce am realizat ca aparatul e ceva mai inteligent decat am crezut, atunci cand s-a ivit ocazia i-am urmat variantele ocolitoare si astfel nu am mai pierdut timp pretios in trafic.

9. In perioada 1 noiembrie – 15 aprilie, NU plecati in Austria fara anvelope de iarna!

10. Nu uitati acasa triunghiul reflectorizant, trusa de prim ajutor si vesta reflectorizanta!

11. Centura de siguranta pentru toti pasagerii, precum si folosirea luminilor de intalnire in timpul zilei sunt obligatorii!

12. In timpul mersului, nu va folositi telefoanele mobile decat utilizand dispozitive handsfree!

13. Este interzisa utilizarea detectoarelor de radar (amenda poate ajunge pana la 4000 eur, iar aparatele vor fi confiscate)!

14. Nu va parcati autovehiculele decat in zonele de parcare special amenajate!

15. In caz de nevoie, folositi toaletele publice cu acces gratuit, din parcarile special amenajate, de tip Rastplaz!

La cele din benzinariile de pe autostrazi, trebuie sa platiti o taxa de intrare in valoare de 0,50 eur.

16. Nu sofati sub influenta bauturilor alcoolice!

Pentru un nivelul de alcool in sange cuprins intre 0,05 si 0,079 la mie, conducatorul auto va primi o amenda in variind intre 150 euro si 5500 euro. La peste 0,08 la mie, permisul de conducere se suspenda.

Din toate cele enumerate mai sus, TREBUIE sa intelegem un singur lucru: indiferent de destinatiile noastre din Austria (sau alta tara occidentala), cu totii suntem obligati sa respectam legislatia locala, precum si regulile scrise si nescrise ale circulatiei pe drumurile publice din vestul Europei.

Haideti sa facem toate acestea in primul rand si in primul rand din motive de preventie si securitate a calatoriei, apoi din respect pentru ceilalti participanti la trafic si pentru tara vizitata si, nu in ultimul rand, pentru a nu mai intina numele Romaniei si a avea grija ca buzunarul nostru sa nu fie serios afectat!

Drumuri bune sa aveti!

Pentru ca in Venetia perioada Carnavalului se apropie de sfarsit, iar mie mi s-a facut un dor nebun  de aceasta minunatie de oras, m-am gandit ca a sosit momentul sa va povestesc despre cea mai frumoasa experienta petrecuta acolo, cu ocazia City Break-ului nostru de 1 Iunie de anul trecut: PLIMBAREA CU GONDOLA!!!

O localitate asezata pe ape, canale, vaporetto, istorie, paste cu fructe de mare, inghetata, relaxare… oare ce ne-am putea dori mai mult de la un City Break? Ei bine, exista un lucru pe care e musai sa il faci daca ajungi in Venetia, in ciuda faptului ca e destul de costisitor si presupune economii prealabile serioase. Pentru ca nimic nu se compara cu o plimbare cu gondola pe misterioasele canale venetiene, avand la carma un gondolier chipes, care iti mai incanta si auzul cu o serenada!

In cele trei zile si jumatate petrecute la Venetia, insotiti fiind de fetele noastre, am incercat sa ne organizam cat se poate de eficient, astfel incat sa nu le epuizam fizic, dar nici sa ne para rau ca am ratat vreuna dintre cele mai importante atractii din oras. Inca de la primul nostru contact cu ea, am fost fascinati de tot ceea ce avea legatura cu gondolele si gondolierii lor si abia asteptam sa facem si noi o plimbare cu una dintre ele!

In primele zile am adunat informatii…

Se pare ca gondola a fost un mijloc de transport destinat celor din inaltele clase sociale, iar culoarea lor neagra a fost impusa printr-un decret inca din secolul al XVI-lea, pentru a pune astfel capat rivalitatilor dintre nobilii venetieni. Daca de-a lungul timpului numarul gondolelor a scazut de la cateva mii la aprox. 500 in zilele noastre, dimensiunile lor au ramas aceleasi (10,87 m lungime si 1,42 m latime), avand o greutate de aproape o jumatate de tona.

Cel care sta la carma gondolei nu poate fi decat un venetian, care are licenta de gondolier (transmisa din tata in fiu), care poarta o costumatie specifica (pantaloni negri, bluzon cu dungi albe si albastre/rosii, palarie) si care detine cunostinte elementare despre istoria si atractiile de interes din oras. Probabil ca nu mai e nevoie sa va spun ca trebuie sa aiba si o conditie fizica demna de invidiat!!!

Urmatorul lucru pe care l-am studiat au fost tarifele plimbarilor cu gondola. Acestea sunt fixe si nenegociabile, indiferent daca la plimbare ia parte numai o persoana sau daca grupul e de maxim sase doritori, cat permite capacitatea ambarcatiunii.

Tarifele se diferentiaza pe intervale orare, dar si in functie de dorintele turistilor. Daca pana in ora 19:00 acesta este de 80 de eur/35-40 min, dupa aceasta ora pretul unei plimbari este de 100 eur. Traseul e prestabilit, in functie de zona de acoperire a gondolierului respectiv, asa ca daca veti lua gondola de la Ponte di Rialto, sa nu va asteptati sa va plimbe pana pe canalele din zona San Zacaria!

Pentru cei care isi doresc plimbari mai lungi decat cele standard (de 40 de min), existe tarife speciale: 40 eur/20 min (pana in ora 19:00) si 50 eur/20 min (dupa ora 19:00). Iar daca veti dori sa fiti romantici pana la capat si sa ii faceti si alte surprize persoanei pe care doriti sa o impresionati, ei bine, va trebui sa mai scoateti cateva zeci de eur din buzunar, pentru un cantaret de serenade sau cantonete sau pentru un buchet imens de flori. Aviz amatorilor!

Urmatorul lucru asupra caruia ne-am informat a fost locul de unde am fi putut sa luam gondola. Unul dintre cele mai cautate (dar si cele mai aglomerate) dintre acestea este cel din dreptul Capitaniei Portuare Venetiene – Piazza San Marco.

Un altul este cel din fata Hotelului Danieli, devenit faimos dupa ce a aparut in pelicula „The Tourist” (cu Angelina Jolie si Johnny Depp).

Noi insa l-am ales pe cel din apropierea Puntii Suspinelor. Nu ma intrebati dupa ce criterii am facut alegerea, pentru ca nici nu-mi mai amintesc acum… Pur si simplu cred ca era cel mai aproape de noi.

Dispunerea locurilor in gondola nu a fost o surpriza, fiind un alt lucru supus observatiilor noastre, pana la momentul plimbarii. Avand in vedere ca eram doar patru persoane, iar mezina noastra (ca de fiecare data ) vroia sa stea „mot” in fata, chiar nu prea am avut motiv de „revolta” sau de facut comentarii.

Am ajuns in dreptul gondolierului, ne-am exprimat dorinta de a face o plimbare cu gondola, dupa care ne-a ajutat cu eleganta sa ne asezam in ambarcatiune.

Am crezut ca in timpul plimbarii vom simti un oarecare balans, insa m-am inselat, deoarece gondola plutea foarte lin.

In momentul in care se producea o aglomeratie pe canale, fiecare gondolier se aseza pe partea lui de mers, iar daca el considera necesar, mai dadea cate un impuls ambarcatiunii, impingand cu putere cu piciorul in vreo firida de-a unui zid vechi.

Este foarte greu de descris in cuvinte tot amalgamul acela de senzatii! Parca ne doream cu totii sa imortalizam fiecare secunda a plimbarii, fie ca ne foloseam de telefoanele mobile, aparatul foto sau GoPRO-ul din dotare.

La un moment dat, am trecut si prin locul atat de pitoresc (incarcat de flori si verdeata), pe care il tot fotografiam de pe mal, in drumul nostru spre hotel. De data aceasta insa il vedeam dintr-o noua pespectiva.

Nu putine au fost situatiile in care gondolele abia aveau loc pe sub podurile din oras, iar gondolierii erau nevoiti sa se lase pe vine pentru a se putea strecura pe sub ele.

A sosit si momentul iesirii in laguna! Pentru noi chiar a fost o surpriza, pentru ca nu ma asteptam sa parasim canalele din oras si sa ajungem acolo unde apa avea o adancime de cativa zeci de metri.

Nu mai era nici pe departe atat de calma si linistita cum ma obisnuisem eu pana atunci. Valurile provocate de vant si de circulatia neintrerupta a vaporetto-urilor din zona faceau ca barca sa nu mai aiba aceeasi stabilitate, iar senzatia mea de siguranta sa dispara. A fost doar o senzatie de moment, pentru ca experienta gondolierului si-a spus cuvantul! Cu o abilitate demna de invidiat, a manevrat ambarcatiunea cu dibacie, astfel incat sa ne putem bucura din plin de soarele care tocmai apunea peste Venetia.

Imaginile acelea unice ne vor ramane mereu in amintire… Uneori, in viata, apar momente care ni se intiparesc pe retina si care se incapataneaza sa se mai stearga de acolo vreodata. Acesta a fost unul dintre ele!!!

Ne-am intors apoi in oras, indreptandu-ne din nou spre Puntea Suspinelor. Simteam ca plimbarea noastra se apropie de final, dar parca ne-am fi dorit sa dureze mult mai mult.

Pana acum, nu am povestit mai nimic despre gondolierul nostru caruia, din pacate, i-am „cam” uitat numele… Insa, revazand fotografiile, imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri, toata discutia noastra referitoare la adancimea apei, la cum se descurca pe timp de iarna, precum si la semnificatiile unor cladiri. Tot el mi-a lamurit curiozitatea pe care o aveam referitoare la multitudinea de biserici intalnite. Se pare ca fiecare bucata de pamant din oras, care e inconjurata de apa, e considerata o insula, iar fiecare insula trebuie sa aiba casa ei de rugaciuni.

Vorbea foarte, foarte bine in limba engleza, fredona/ fluiera melodii de mama focului, in momentele in care noi eram ocupati cu filmatul si fotografiatul si raspundea cu multa rabdare fiecareia dintre intrebarile noastre… Ce s-o mai lungesc cu laudele, chiar ne-a placut foarte mult de el! Am fost norocosi si de data asta…

Cand plimbarea noastra a luat sfarsit, chiar am simtit ca mi-am lasat o parte din suflet in acea gondola…

Despre toate aceste trairi, cu siguranta, nu veti citi in nici-un ghid de calatorie! Ele trebuie experimentate si savurate din plin de toti cei care mai cred in IUBIRE si ROMANTISM. Numai o inima de piatra ar putea „spune” despre o astfel de plimbare ca nu a meritat in nici-un fel efortul, indiferent de natura lui.

Noi ne-am bucurat si am profitat din plin de ea, iar faptul ca am fost insotiti de copii nu a facut decat sa intregeasca FERICIREA noastra!

Aceasta experienta se incadreaza in galeria celor care raman de neuitat.
Nu ratati o plimbare cu gondola pe canalele din Venetia si numai atunci veti intelege cu adevarat de ce imaginea de mai jos reuseste sa ma emotioneze de fiecare data cand o privesc!

Valentine’s Day… Desi nu-mi propusesem sa scriu ceva astazi (nu fac parte nici din tabara celor siroposi, dar nici din cea a celor destepti ca ION, care nu au auzit in viata lor decat de Dragobete ), ei bine, gandurile mele au zburat la unul dintre cele mai romantice locuri in care am fost cazata vreodata si anume Liassidi Palace Hotel din Venetia! 

In momentul in care ne-a venit ideea de a le face fetelor o surpriza de 1 Iunie, plecand impreuna intr-o mini-vacanta la Venetia, din start ne-am zis ca vrem sa organizam totul ca o poveste. Nu stiam CAND sau DACA vom mai ajunge vreodata pe acolo, asa ca ne-am dorit sa profitam la maxim de aceasta experienta, indiferent de eforturi!!!

Pentru inceput, dupa rezervarea biletelor de avion la Wizz-Air, am cautat un hotel in inima orasului, care sa ne faca sa calatorim in timp, tocmai in perioada Evului Mediu. Ne-a fost destul de greu de gasim unul care sa intruneasca toate preferintele noastre, cunoscut fiind faptul ca in Venetia cazarile sunt extrem de costisitoare si nu intotdeauna in conformitate cu prezentarile de pe site-urile lor oficiale. Este nevoie de multa munca de documentare si de o lecturare atenta a review-urilor pentru a-ti face o idee cat de cat obiectiva asupra locatiei vizate.

Una dintre aceste optiuni ale noastre a fost Liassidi Palace Hotel, amplasat la doar cateva minute distanta de Piata San Marco. E adevarat, in alegerea lui am fost foarte incantati atat de modul cum arata, cat si de review-urile citite, insa argumentul hotarator a fost reducerea de aprox. 50% de care am beneficiat la rezervarea pe booking, fara de care visul nostru nu s-ar fi putut implini!

Pentru a ajunge la hotel, am luat vaporetto de la Piazzale Roma (unde ne-a lasat shuttle bus -ul cu care am facut transferul de la aeroportul Treviso la Venetia), pana in statia San Zaccaria. 

De acolo, am mai mers cateva minute pe jos pana in fata hotelului, amplasat in dreptul podului de langa Chiesa di San Giorgio dei Greci.

Totul ni s-a parut extrem de primitor, inca de cand am facut primii pasi in incinta hotelului: de la cocheta terasa interioara de la intrare, unde se putea servi un cocktail sau o mica gustare, pana la caldura cu care am fost intampinati si consiliati de personalul de la receptie. Ei ne-au pus in tema cu toate facilitatile de care beneficiam pe timpul sederii noastre (din care cea mai interesanta mi s-a parut transferul cu o ambarcatiune pana pe insula Murano ) si ne-au inmanat o harta pe care au insemnat cele mai importante puncte de atractie ale orasului.

Avand in vedere ora destul de matinala la care am ajuns la hotel, evident ca apartamentul nostru inca nu era gata. Ne-am lasat bagajele in camera special amenajata de la receptie si am plecat nerabdatori sa exploram orasul.

A fost dragoste la prima vedere!!! Am ratacit pe stradutele intortocheate ale Venetiei timp de mai bine de o ora, dupa care ne-am oprit la o terasa, pe malul Canalului Grande, pentru un dejun delicios.

La intoarcerea la hotel am constatat ca mai aveam inca putin de asteptat, asa ca mi-am potolit setea cu un binemeritat Mojito (preferatul meu, dupa cum stiti deja ).

Primul contact cu apartamentul nostru a fost de-a dreptul … wooow!!! Am fost uimiti sa constatam ca era mult mai spatios decat il vazusem noi in fotografii, decorat destul de simplu, dar totusi cu un impact atat de puternic asupra noastra. Iar sampania de „Bun venit!” a fost surpriza zilei!

In calatoriile noastre, intotdeauna le lasam pe fete sa-si aleaga patul in care vor dori sa doarma, chiar daca asta a insemnat cateodata ca noua sa ne ramana cel mai mic dintre ele. De data aceasta insa, nu am avut de ce sa ne plangem, deoarece in ambele camere am beneficiat de paturi „king size”.

Cea de-a doua camera a apartamentului nu s-a lasat nici ea mai prejos. Decorata cu foarte mult bun gust si dotata cu tot ceea ce am fi avut nevoie, ea era dominata de o impresionanta copie a „Sarutului” lui Gustav Klimt. Daca in living aveam un expressor si cafea la discretie, in camera noastra ne puteam folosi de cana electrica pentru a ne prepara un ceai sau un ness.

Din camera secundara se trecea in baie. Nici pentru ea nu s-a facut rabat de la spatiu, iar produsele cosmetice oferite erau frantuzesti.

A doua zi dimineata am avut placuta surpriza sa descoperim ca micul dejun oferit era exact pe gustul nostru! Mezina familiei este foarte mofturoasa de felul ei. Cu toate acestea, in fiecare dimineata si-a gasit cate ceva bun de mancat, iar noi am fost foarte incantati pentru ca, in sfarsit, bem si noi o cafea buna la hotel si nu in alta parte.

Domnisoara noastra cea mare si-a facut zilnic pofta de ciocolata calda si cu totii am fost de acord ca patiseria si deserturile de la micul dejun au meritat toti banii!

Scriu destul de rar review-uri despre unitati de cazare si, in general, caut sa povestesc si despre aspectele negative intalnite acolo. Liassidi Palace Hotel din Venetia este insa un caz fericit pentru ca, in afara tarifelor foarte mari de la cazare, chiar nu am ce le reprosa! Totul a fost IMPECABIL, de la conditiile si serviciile oferite si amabilitatea personalului, pana la amplasarea lui in inima orasului, pe malul canalului Rio dei Greci.

Daca mai punem la socoteala si faptul ca in apropierea hotelului se gasesc o multime de trattorii, terase, pizzerii si alte unitati de luat masa sau de tip „take away”, eu zic ca n-ar strica sa il luati in calcul, mai ales mai ales daca aveti de gand sa sarbatoriti un eveniment deosebit.
Nu uitati nici de plimbarea cu gondola, existand un astfel de punct de „Servizio Gondola” chiar langa hotel!

Fie ca va fi vorba de o luna (saptamana) de miere sau doar de un week-end romantic in care veti dori sa va impresionati jumatatea, urmariti cu atentie ofertele de pe booking si nu ezitati sa va faceti o rezervare la Liassidi Palace Hotel atunci cand prindeti vreo reducere!

Sunt absolut convinsa ca nu veti regreta alegerea facuta!
Sedere placuta la Venetia!!!

Daca ar fi sa definesc un City Break, as spune despre el ca este o vacanta de scurta durata, de maxim 2-4 zile (care includ de cele mai multe ori un weekend), efectuata in scopul relaxarii intr-un oras turistic, in care se poate ajunge in maxim 4-5h. Ce ne facem insa atunci cand City Break-ul nostru se intinde pe o perioada de 5 zile?

Pe principiul „unde dai si unde crapa!”, desi dintotdeauna ne-am dorit sa ajungem cu fetele noastre la Disneyland Paris, exact cu doi ani in urma ne-am trezit ca facem rezervari pentru o mini-vacanta la Barcelona. Mezina noastra avea doar 5 ani pe atunci si ne-am gandit ca, daca nu va putea rezista o zi intreaga intr-un parc de distractii, cu siguranta se va descurca de minune in orasul lui Gaudi, care ne era atat de familiar (noi mai petrecuseram deja acolo vreo 3 City Break-uri).

Pasii urmati in organizarea mini-vacantei noastre la Barcelona, de dinaintea Sarbatorii Pascale din 2014,  au fost cam aceeasi ca si in cazul celorlalte City Break-uri petrecute cu copii nostri la Viena, Lisabona si respectiv Venetia:

1) Rezervarea biletelor de avion

A fost suficient sa gasim la TAROM o oferta buna la biletele de avion catre Barcelona, ca sa nu mai stam mult pe ganduri si sa facem rezervarea pentru patru persoane. Probabil ca stiti deja ca, statistic vorbind, cele mai bune oferte le puteti gasi in ziua de marti a saptamanii, asa ca luati-l ca pe un pont important!

Un alt sfat ar fi faptul ca trebuie sa fiti foarte hotarati cand faceti rezervarea!!! Cu cat faceti mai multe simulari (pentru aceeasi perioada si cu acelasi IP), cu atat creste pretul afisat pe site, asa ca va recomand sa va achizitionati biletele din prima incercare, pentru ca la urmatoarele s-ar putea sa aveti surprize si nu din cele placute (din pacate, noi suntem patiti).

2) Rezervarea cazarii

Sa zicem ca acesta a fost pasul cel mai dificil al organizarii mini-vacantei noastre!

Avand in vedere ca pentru fetele noastre aceasta a fost prima lor iesire de tip City Break, mi-am dorit din tot sufletul sa le placa si sa prinda gustul acestui gen de calatorie. In consecinta, mi-am dorit sa gasim un hotel destul de aproape de centrul orasului si de o statie de metrou, dar care sa aiba si un view de senzatie si un mic dejun generos. Clar aveam nevoie de un Apartament sau de o camera de tip Family Room, dar care sa se incadreze si intr-un buget de bun simt.

Si uite asa am ajuns la HOTEL H10 Marina Barcelona, la care am facut rezervarea pe booking si despre care sper sa gasesc candva timp sa va povestesc.  

3) Schitarea unui program de vizitare a Barcelonei

Inaintea plecarii noastre la Barcelona, am avut la dispozitie numai doua saptamani de documentare, timp in care am incercat sa-mi schitez cat de cat un program pe zile, sa intocmesc o lista a must-see-urilor destinatiei, cu orarul lor de vizitare si tarifele de intrare, discount-urile la rezervarile facute on-line etc.

Desi in zilele urmatoare am sa va fac un Trip Review al mini-vacantei noastre din frumoasa capitala catalana (o persoana fff draga mie are nevoie de toate aceste informatii deoarece, in nici o luna si jumatate, va pleca la Barcelona in formula familiala completa ), voi incerca sa va prezint mai jos lucrurile pe care am reusit sa le vedem sau sa le facem acolo impreuna cu copiii:

City Break la Barcelona (5 zile)

Ziua I

• Dejun la Restaurantul Marina Bay by Moncho’s (Port Olimpic)
• Vizita la L’Aquarium Barcelona
• Plimbare prin La Boqueria si Barri Gotic
• Cina la Taverna Taverna del Bisbe (Urquinaona)

Ziua a II-a

• Vizita la Manastirea Montserrat
• Vizitarea Muzeului National de Arta Catalana (MNAC)
• Urmarirea show-ului Fantanii Magice (Pl. Espanya)
• Shopping la Arena Mall
• Cina la TAPA TAPA

Ziua a III-a

• Vizitarea Muzeului de Stiinta COSMOCAIXA
• Vizitarea Catedralei del Sagrat Cor (Tibidabo)
• Plimbare prin Parcul de distractii TIBIDABO
• Shopping in zona Pl. Catalunya
• Plimbare pe Rambla
• Cina la Restaurantul Marisco Reial (Pl. Reial)
• Plimbare prin Barri Gotic

Ziua a IV-a

• Vizita la ZOO Barcelona
• Plimbare prin Parc de la Ciutadella
• Dejun la Wok Japan Restaurant (langa Arcul de Triumf)
• Din pacate am ratat vizitele la Muzeul de Ciocolata si  Muzeul Picasso
• Urmarire Show-ului de la PALACIO DEL FLAMENCO
• Plimbare nocturna pe bulevardul Passeig de Gracia

Ziua a V-a

• Plimbare cu Bus-ul Turistic (Hop on – Hop off)
• Oprire la Catedrala Sagrada Familia
• Plimbare prin Parc Guell
• Vizitare zonei Stadionului Camp Nou si a magazinului oficial al FC Barcelona
• Plimbare prin Pl. Catalunya
• Plimbare pe Rambla si La Boqueria
• Plimbare prin Barri Gotic

4) Rezervarea BCN Card-urilor

Facand niste calcule, ne-am dat seama ca, pentru tot ceea ce ne doream sa vizitam, cel mai avantajos era sa achizitionam din nou cate un Barcelona Card pentru fiecare membru al familiei, despre care v-am povestit cum „functioneaza” intr-un articol special dedicat. Nu ar fi fost prima oara cand urma sa le folosim, asa ca am repetat cu succes experienta.

Pentru rezervarea si achitarea lor, la sfarsitul lunii martie 2014 am apelat la site-ul BCN Travel, platind astfel (in avans) suma de 156,60 eur, reprezentand contravaloarea BCN Card-urilor pentru 2 adulti si 2 copii, pe o perioada de 5 zile. Numai faptul ca, din aceasta suma, 82,40 eur au costat numai calatoriile cu metroul, trenul, ferrocarril-ul si autobuzul, pe toata durata sejurului pentru intreaga familie, eu consider ca merita sa fie luat in seama.

5) Bagaje pentru Barcelona

Ador Barcelona! 

Si, cand spun asta, nu ma gandesc numai la frumusetea orasului, la locuitorii lui simpatici si sociabili, la atractiile sale turistice sau la minunatiile sale culinare… Imi place la nebunie Barcelona pentru spiritul sau vesnic proaspat si tanar si mai ales pentru clima sa blanda si calduroasa, croita parca dupa sufletul meu.

Asta ar trebui sa fie un amanunt foarte important in alcatuirea bagajelor voastre! Am fost in Barcelona si in noiembrie si in martie, dar si in luna aprilie si, de fiecare data, temperaturile au fost peste 17-20 grade, ceea ce este suuuuuper pentru un City Break!

Daca va veti achizitiona biletele de avion de la o companie low-cost, puteti merge linistiti la Barcelona numai cu un bagaj de mana, deoarece acolo nu veti avea nevoie de mai mult de 3-4 tricouri, o jacheta si o pereche de pantofi sport, de tip Running. O singura data ni s-a intamplat sa ploua intr-o dupa-amiaza si, recunosc, daca am fi avut 2 umbrele in bagaj, nu ar mai fi fost nevoie sa le cumparam. Insa nu trebuie sa va faceti griji ca nu aveti de unde sa le achizitionati acolo (in caz de nevoie) pentru ca, inca de la prima picatura de ploaie, in statiile de metrou apar mici intreprinzatori de „culoare” (a se citi „africani”), dornici sa nu te lase sa te uzi pana la piele.

In cazul in care veti avea si ceva ganduri de shopping, ar fi pacat sa nu plecati la Barcelona si cu un bagaj de cala, pe care sa il burdusiti la intoarcerea in tara cu ceva suveniruri locale: lichior „Crema Catalana”, vin rose, branza de capra, Jamon, dulciuri si fructe confiate din La Bouqueria, jucarii pentru copii sau imbracaminte de la Desigual (daca aveti norocul sa prindeti o perioada de reduceri).

Pe doamnele si domnisoarele mai cochete le sfatuiesc sa nu isi uite acasa beretele sau esarfele (mai ales in anotimputile mai racoroase), deoarece Barcelona este un oras foarte elegant (si la propriu si la figurat) si-ar fi pacat sa nu va simtiti si voi la fel de speciale in aceasta escapada a voastra.

Biletele de avion? Checked!!!
Rezervarile de la hotel? Checked!!!
Planul de vizitare a orasului? Checked!!!
Bagaje suficiente? Checked!!!
Pasapoarte, bani, carduri de calatorie? Checked!!!

Inseamna ca suntem pregatiti pentru o noua calatorie…

Bun venit la Barcelona!!!

(va urma)

Barcelona – primul nostru City Break in formula familiala completa… A fost un vis devenit realitate, in care am savurat din plin fericirea si surpriza din ochii fetelor noastre, odata cu fiecare experienta traita acolo. Si cum nu ne propusesem sa bifam obiective turistice, ci sa ramanem cu amintiri de neuitat, am reusit „performanta” de a avea o vacanta super-reusita, fara a alerga ca disperatii dintr-un colt al orasului in altul.

Ziua I – Drumul spre Barcelona si acomodarea cu orasul

Inaintea plecarii noastre la Barcelona, toate site-urile Meteo anuntau ca, in primele doua zile ale sejurului programat la inceputul lunii aprilie 2014, erau sanse fff mari sa ploua. Am fost cam dezamagiti, mai ales ca-mi doream din tot sufletul sa stam cat mai mult in aer liber si mai putin prin muzee, dar nu ne puteam plange de lipsa de activitate nici in caz de vreme urata.

La Barcelona am ajuns cu o aeronava a companiei Tarom, iar zborul a fost unul destul de placut. M-am bucurat sa remarc faptul ca pana si aterizarea a fost ok , chiar daca frumosul oras catalan a stat bine ascuns sub un plafon gros de nori, care ne-a impiedicat sa il fotografiem de la inaltime.

Dupa aterizarea pe El Prat – Terminalul T1, mi-am lasat sotul la recuperat bagajele, iar eu m-am indreptat glont spre Oficiul de Informare Turistica, pentru a ridica Barcelona Card-urile rezervate.
Cu surprindere am constat ca, in comparatie cu anul anterior, voucherele de intrare la obiectivele turistice (transmisibile si valabile pe durata intregului an), au fost inlocuite cu un singur card magnetic. Celelalte anexe, respectiv ghidul de discount-uri, cardul de transport in comun, precum si harta turistica ramasesera aproape la fel.

Dupa balbaiala din primul nostru City Break la Barcelona pe cont propriu, cand n-am gasit din prima iesirea din aeroport catre statia de autobuz, de data asta ne-am indreptat la sigur catre Shuttle Bus-ul care facea transferul catre Terminalul T2, de unde urma sa luam trenul catre centrul orasului.

Ajunsi in statia de tren, in timpul validarii cartelelor de transport am avut neplacuta surpriza ca doua dintre ele sa ne fie respinse. La inceput nu am inteles ce se intampla si am cerut informatii la ghiseu. Asa am aflat ca trebuie sa ma intorc in Terminalul T2 si sa caut un alt birou al Oficiului de Informare Turistica, unde ar fi urmat sa ne fie inlocuite.

Cine a mai fost la Barcelona stie cam ce distanta este intre terminal si statia de tren… Inchipuiti-va cam cum e sa parcurgi alergand tot acel palier, dupa care sa cauti cu disperare prin terminal biroul respectiv (in directie gresita, bineinteles, conform Legilor lui Murphy ), apoi sa alergi din nou pana la statie, deoarece nu ai decat 20 de minute la dispozitie in care sa faci toate aceste „nebunii”, pana la urmatorul tren. Probabil ca cei de acolo erau deja obisnuiti cu astfel de probleme deoarece, dupa ce le-am explicat ce ni se intamplase, mi le-au inlocuit imediat, reusind astfel sa ma incadrez in timp si sa nu sprijinim peretii peronului garii pentru inca o jumatate de ora.

Durata transferului cu trenul pana in statia Passeig de Gracia (din centrul Barcelonei) a fost de 25 de minute. In drumul nostru spre statia de metrou Bogatel, aflata la nici 5 minute distanta de hotelul unde urma sa ne cazam, pentru a ajunge la linia de metrou L4 am trecut doar printr-un pasaj subteran, fara a mai fi nevoie de data aceasta sa iesim la suprafata, asa cum procedasem in anul anterior.

Am gasit cu usurinta locatia hotelului H10 Marina Barcelona. Deoarece ajunsesem acolo mult mai devreme decat ora programata pentru cazare, am facut formalitatile de check-in, dupa care ne-am lasat bagajele in incaperea special amenajata langa receptia hotelului si am plecat sa cautam un restaurant pentru a manca de pranz.

1) Port Olimpic

Din fata hotelului se vedeau foarte bine „turnurile gemene” din Port Olimpic, asa ca ne-am indreptat intr-acolo. Cunosteam zona ca fiind una de promenada pe malul Mediteranei, plina cu braserii si restaurante. Din pacate, vantul incepuse sa bata cu putere, iar nori grei amenintau orasul…

Plimbarea noastra pana in Port Olimpic a fost una extrem de placuta, cartierul fiind foarte linistit, cu parcuri pline cu mandarini si papagali galagiosi. Ne fusese tare, tare dor de aceste locuri, asa ca nu ne-a trebuit prea mult ca sa intram in atmosfera barceloneza, in ciuda vremii de afara!

Masa de pranz am luat-o la Restaurantul Marina Bay by Moncho’s (o sa scriu un articol separat despre toate locurile in care am mancat la Barcelona), dupa care am mai facut cateva fotografii in zona si ne-am indreptat grabiti spre hotel.

Nici n-am apucat bine sa intram in camera rezervata pe booking la H10 Marina Barcelona ca a si inceput o ploaie torentiala in toata regula! Era prima oara cand vedeam Barcelona intr-o astfel de ipostaza, noi stiind-o doar foarte, foarte insorita.

Am profitat insa din plin de cele doua ore de furtuna, incercand sa ne odihnim un pic si sa ne recapatam fortele pentru a pleca apoi in explorarea orasului, catre primul obiectiv turistic din lista dorintelor noastre…

2) L’Aquarium Barcelona

Dupa vizitarea Turquazoo–ului din Istanbul si a Muzeului Oceanografic din Monaco, recunosc sincer ca L’Aquarium Barcelona nu mai era chiar un must-see pentru noi, adultii. Cu toate astea, mi-am dorit tare, tare mult sa-l vada si fetele, fiind convinsa ca vor fi super incantate de ceea ce vor descoperi acolo.

Am folosit astfel primul discount de 20% pe care il aveam prin procurarea BCN Card-ului si ne-am bucurat cot la cot cu fetele de miile de specii de pesti si alte vietati marine.

Fiind la a doua vizita acolo, normal ca nu mi s-a mai parut la fel de spectaculos ca si prima oara, in noiembrie 2007… Dupa parerea mea, la capitolul pesti exotici l-as clasa undeva sub cel din Monaco, dar la spectaculozitate mult peste cel din Lisabona (pe care l-am vizitat anul trecut).

3) La Boqueria

Dupa ce ne-am incheiat plimbarea prin L’Aquarium Barcelona, ne-am indreptat din Port Vell spre linia de metrou L3, plecand din Drassanes spre Liceu.

Acolo urma sa le aratam fetelor cea mai faimoasa piata din Barcelona: La Boqueria!

Si pe buna dreptate!!! Nu ai cum sa nu ramai impresionat de „muntii” de fructe exotice, de „tonele” de bomboane de ciocolata sau fructe confiate, de jamon, branzeturi si fructe de mare, care de care mai apetisante.

Cand am iesit din La Boqueria era deja noapte… Am traversat Barri Gothic, am ajuns in dreptul statiei de metrou Pl. Jaume I si ne-am oprit la o taverna traditionala pentru cina. Bun Rose-ul lor, iar mancarea a fost o adevarata revelatie!

Frumos mod de a ne incheia prima zi a City Break-ului nostru la Barcelona!

(va urma)

Dupa ce v-am povestit despre modul cum ne-am organizat City Break-ul nostru cu copiii la Barcelona si v-am descris in detaliu prima zi in frumoasa capitala catalana, a sosit randul altor momente care ne-au marcat pe parcursul sejurului nostru si anume vizitele de la Manastirea Montserrat, Pl. Espanya, Zoo Barcelona si Parc de la Ciutadella.

Asa cum am mai precizat si cand v-am povestit despre Barcelona Card, inaintea oricarei plecari intr-un City Break, e musai sa va intocmiti o lista cu obiectivele turistice de interes pentru voi, dupa care sa le grupati pe zone ale orasului, pentru a nu fi nevoiti sa alergati dintr-un capat al lui in celalalt. Barcelona este un foarte bun exemplu pentru aceasta modalitate de organizare a sejurului, asa ca va recomand cu caldura sa nu va abateti de la aceasta „regula nescrisa”, daca va doriti ca toate lucrurile sa decurga  „snur”.

Ziua a II-a – Dimineata la Montserrat, dupa-amiaza in Pl. Espanya

Pentru dimineata celei de-a doua zi a City Break-ului nostru se anuntase vreme mohorata.
Desi eu imi propusesem sa mergem in Parc Guell, mi-am zis ca ar fi pacat sa ratam plimbarea si nu putem face niste fotografii frumoase din cauza ploii, asa ca am schimbat macazul la 180 de grade si am plecat spre…

1) Manastirea Montserrat

Ce-mi place mie cel mai mult la BCN Card este faptul ca te poti sa te plimba cu metroul, autobuzul, ferrocarrilul sau trenul in Barcelona, fara a avea grija achizitionarii altor carduri de transport.

Pentru a ajunge la Manastirea Montserrat, amplasata la aprox. 50 km in afara Barcelonei, este insa nevoie de tichete separate de transport, pe care le putem procura de la niste automate de tichete, din statia de metrou Pl. Espanya. Ajunsi acolo, am trecut printr-un pasaj subteran, urmand indicatoarele spre platforma de unde pleaca pleca R5-ul, trenul catre MONTSERRAT.

Tichetele pentru vizitarea manastirii erau disponibile 3 variante:

• Montserrat Aeri,
• Montserrat Cremallera funicular
• si un bilet combinat, care presupunea mai multe facilitati.

Noi am ales prima varianta, care ni s-a parut si cea mai rapida, dar si foarte spectaculoasa, deoarece includea transferul cu telecabina pana sus, pe Muntele Monserrat, unde se afla cocotata Manastirea.

In aprilie 2014, frecventa plecarii trenurilor din Barcelona catre aceasta destinatie era din ora in ora, incepand cu 08:36. Noi am plecat cu cel de 10:36, iar la 11:37 eram deja ajunsi in statia Montserrat Aeri (diferita de cea de unde se facea transferul cu cremaliera).

Mare atentie insa: sfatul meu este sa nu intarziati prea mult pe munte sau la Manastire, deoarece la ora 17:37 trece ultimul tren prin zona, dupa care nu prea mai aveti cu ce sa va intoarceti la Barcelona!

Drumul parcurs cu trenul din Pl. Espanya si pana la poalele Muntelui Monserrat a fost unul foarte placut, de nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul.

Cireasa de pe tort a fost insa de calatoria cu telecabina pana la Manastire, peisajele fiind de-a dreptul ametitoare!

De cum am ajuns pe munte, prima vizita facuta a fost cea de la Muzeul Manastirii, unul dintre cele mai interesante muzee de arta vazute de noi pana atunci.

Citisem pe undeva ca in jurul orei 13, in interiorul Bisericii Manastirii are loc o reprezentatie a Corului de baieti L’Escolania…

Impresionant moment! Si ma bucur nespus ca am fost martori la el (sper sa va convingeti urmarind secventele de mai jos)!

O alt moment de suflet a fost cel al trecerii prin fata statuetei innegrite,  care o reprezinta pe Fecioara Maria cu pruncul: La Moreneta. Aceasta se afla amplasata chiar deasupra altarului, iar pentru a ajunge la ea trebuie sa te asezi la o coada, formata pe culoarul din partea dreapta a incintei bisericii.

Toate acestea fiind facute, am iesit apoi la o plimbare prin incinta domeniului Manastirii…

Pentru cei care isi doresc sa acopere toate traseele si obiectivele turistice care pot fi facute pornind de la Manastirea Montserrat, respectiv Santa Cova, Sant Joan, Mirador de Sant Miquel si multe altele, care nu pot fi epuizate intr-o singura zi, e bine de stiut faptul ca in incinta Manastirii exista si posibilitati de cazare si luat masa. Au acolo o Autoservire unde se mananca foarte, foarte bine si ieftin, asa ca nu are rost sa veniti cu mancare la voi, pentru ca sigur n-aveti nici-o sansa sa muriti de foame in zona.

Pe aleea pietonala ce ducea catre Mirador dels Apostolos era un Targ cu produse traditionale locale.
Nu am rezistat tentatiei si am cumparat de acolo un lichior Crema Catalana de Montserrat extraordinar de delicios si un baton de branza de capra, dupa care mai salivez si acum cand imi amintesc ce gust senzational avea!

Vizita la Manastirea Montserrat este un must-see de neratat, daca alocati mai multe zile mini-vacantei voastre la Barcelona. Este un loc special, unde veti avea parte de o experienta de neuitat si in care, cu siguranta, va veti dori sa va mai reintoarceti candva (asa cum a fost si cazul nostru)!

Cu sufletul incarcat de liniste, frumos si divinitate, am plecat de acolo catre Pl. Espanya, unde am ajuns in jurul orei 17:00. Pentru ca era cam tarziu, iar eu imi doream din tot sufletul sa nu mai ratez si de data asta vizita la MNAC, ne-am indreptat grabiti pasii catre acesta.

Despre 2) Vizita la Muzeul National de Arta Catalana si 3) Show-ul Fantanii Magice, din fata MNAC-ului v-am mai povestit deja cu cateva luni in urma, oferindu-va astfel cateva detalii si ponturi importante.

Sper din tot sufletul ca la aceasta ora sa se fi incheiat procesul de renovare a Muzeului, iar voi sa fi inteles ca spectacolul oferit de Fantana Magica este mult mai impresionant DUPA lasarea serii si NU cand inca este soare afara si nu se vade absolut deloc simfonia de culori a acesteia.

Daca veti avea ghinionul sa mai bata si putin vantul afara, incercati sa fiti pregatiti sa faceti fata rafalelor stropilor fini de apa din fantana, avand la voi umbrele sau pelerine de ploaie. De asemenea, incercati sa va protejati lentila exterioara a aparatelor de fotografiat. Noi am avut ceva probleme dupa show si am fost nevoiti sa dam o fuga pana in Mall Arenas de Barcelona, pentru a cauta o solutie speciala de curatat.

Acum… daca in drumul nostru spre magazinul foto/ video ne-am cam „impiedicat” si de reducerile de la Mango si Desigual, sa nu ne-o luati in nume de rau, dar sa stiti ca tentatia a fost cat noi de mare!!!

Seara s-a incheiat cu o cina la Tapa Tapa (delicioasa si ea), dupa care ne-am indreptat ultra-obositi spre Hotelul H10 Marina Barcelona

Ziua a IV-a – Relaxare la Zoo Barcelona si Parc de la Ciutadella

Stiu… am sarit peste Ziua a III-a!

Nu este o greseala, ci am facut-o intentionat, deoarece aveam mult mai multe de povestit despre ea, urmand sa ii dedic un articol separat.

Am preferat insa ca acum sa trec in revista una dintre cele mai frumoase zile petrecute alaturi de fetele noastre la Barcelona, despre care am vorbit deja in articolul Relaxare de week-end la Zoo Barcelona si Parc de la Ciutadella.

1) ZOO Barcelona

Despre cat de mult ne-a placut Gradina Zoologica din Barcelona si cat de incantati am fost cu totii este inutil sa va mai povestesc inca o data. Am facut extrem de multe fotografii acolo si ne-am simtit minunat cu totii!

Exista insa un moment despre care nu am apucat sa va amintesc inca si pe care sper sa-l urmariti in filmuletul de mai jos. Sigur ne „tragem” din maimute, iar comportamentul lor (care noua ne-a stranit multe zambete) dovedeste pe deplin asta!

2) Parc de la Ciutadella

Si despre el v-am povestit, tot in articolul mai sus mentionat. Pentru noi se cam facuse ora de masa, asa ca ne-am plimbat putin pe aleile lui, am facut cateva fotografii, dupa care ne-am indreptat spre…

3) Arcul de Triumf

…langa care se afla amplasat vestitul Wok Japan Restaurant, unde ne-am oprit pentru a manca de dupa-amiaza.

4) Muzeul de Ciocolata

Probabil ca ati citit deja despre motivul din cauza caruia am ratat „la mustata” vizitarea lui impreuna cu fetele. Mezina noastra si acum imi reproseaza ca nu am dus-o sa-l vada si-si doreste mult sa ne reintoarcem candva la Barcelona, DOAR pentru a vedea muzeul.

5) Muzeul Picasso

A ramas doar un „future must-see” pentru noi! Vazand coada impresionanta din fata intrarii lui, am preferat sa ne intoarcem la hotel, unde ne-am relaxat putin la soare intr-un parculet din apropierea lui, in timp ce fetele se dadeau in leagane si pe tobogane.

In jurul orei 17 am avut placuta inspiratie de a ne face o rezervare on-line la…

6) Show la Palacio del Flamenco

In 2013 mai vazusem un show de flamenco la Los Tarantos,  din Pl. Reial. Anul urmator, cand am revenit la Barcelona alaturi de fete, ne–am dorit unul ceva mai complex, atat din punct de vedere al duratei, cat si din punct de vedere al numarului de participanti, asa ca am facut o rezervare la Palacio del Flamenco (varianta fara cina inclusa). Am mancat ceva rapid inainte de spectacol la un restaurant din apropiere (Balmes/Rossello), dupa care ne-am ocupat locurile in sala.

Spectacolul a fost unul foarte, foarte reusit! Mi-au placut extrem de mult compozitia, muzica, dansul si costumatiile… PASIUNEA emana prin toti porii participantilor!

Si mimozicile noastre au fost extrem de surprinse si incantate. Parca ar fi fost intr-o poveste!

Seara am incheiat-o cu o…

7) Plimbare pe bulevardul Passeig de Gracia

Am plecat din dreptul statiei de metrou Diagonal, cu gandul de a ajunge in Pl. Catalunya. Am admirat cladiri, biserici, vitrinele magazinelor, forfota strazii si jocurile  de lumini.

Ce frumoase sunt Casele Mila si Batllo, chiar si pe timp de noapte!

(va urma)

Voi continua povestirile despre mini-vacanta noastra de la Barcelona din aprilie 2014, cu amintiri despre cea de-a treia zi petrecuta acolo. Inca de dimineata, se anunta a fi o zi foarte insorita, lucru care ne-a umplut sufletele de bucurie, privind orasul de la fereastra hotelului H10 Marina Barcelona, unde am fost cazati.

Pana in acel moment, avusesem parte de experiente minunate in prima zi a City-Break-ului nostru, cand vizitasem L’Aquarium Barcelona, La Boqueria, Rambla si Barri Gotic, precum si in cea de-a doua zi, Monserratul fiind unul din locurile care ne-au ramas la suflet.

Oare ce surprize ne mai asteptau???

Ziua a III-a – Cand adultii dau in mintea copiilor la CosmoCaixa si pe Tibidabo

Imediat dupa micul dejun, am plecat spre Tibidabo, zona in care intentionam sa vizitam cateva din atractiile turistice ale Barcelonei foarte apreciate de copii: Muzeul de Stiinta „CosmoCaixa” si Parcul de distractii.

Zis si facut!

Am plecat cu metroul de pe linia L4 pana in statia Urquinaona, loc in care l-am schimbat cu unul de pe linia L1 pentru a ajunge in Pl. Catalunya. De acolo, pana in statia Av.Tibidabo a trebuit sa calatorim cu ferrocarrilul de la linia L7.
In drumul nostru spre Muzeul CosmoCaixa, ne gandeam sa ne plimbam putin cu Tramvaiul Albastru (Tramvia Blau), pornind din piata F. Kennedy. Din „nefericire”, acesta era deja plin cand am ajuns noi, asa ca a trebuit sa renuntam la idee.

Facand insa niste calcule rapide, ne-am dat seama ca totusi nu se justifica o astfel de plimbare: 4,20 eur de persoana, pentru numai 3 statii (cate aveam noi de parcurs pana la primul obiectiv turistic de atins in acea zi), mi s-a parut un pret destul de exagerat! Drept pentru care, am mai mers cca 20 m pana la statia autobuzului 196 si am profitat din plin de gratuitatea pe transportul in comun, de care beneficiam in urma achizitionarii  BCN Card-urilor.

Muzeul de Stiinta CosmoCaixa

Dupa ce am coborat din autobuz, trebuie sa recunosc ca am fost un pic dezorientati in localizarea Muzeului CosmoCaixa. Studiind mai bine harta, ne-am dat seama ca trebuie sa ne intoarcem un pic din drum si sa o luam la dreapta, pe langa soseaua perpendiculara pe cea pe care ne aflam, avand ca indiciu de orientare un submarin vechi.

Carrer D’Isaac Newton… nici ca se putea un nume mai potrivit pentru strada pe care se afla amplasat un Muzeu de Stiinta! In nici 5 minunte ne aflam deja in fata intrarii lui.

Pentru ca eram posesori de BCN Card, noi am beneficiat de acces gratuit in muzeu. Nu trebuie insa sa va faceti griji asupra acestui aspect, CosmoCaixa fiind nu numai unul dintre cele mai spectaculoase muzee din Barcelona, dar si un muzeu care practica poate cele mai mici tarife din oras.

Inca de la intrare, am fost „intampinati” de doua dintre marile personalitati ale lumii stiintifice: Albert Einstein si Darwin. E adevarat, erau un pic din …ceara, dar ce mai conteaza un detaliu atat de nesemnificativ???

Din punctul nostru de vedere, CosmoCaixa a fost unul dintre cele mai fascinante muzee de stiinta vizitate pana in acel moment! Fiind unul interactiv, vizitatorii sai pot participa in timp real la diverse experiente de fizica sau chimie, ba chiar la producerea unor fenomene ale naturii (la scara redusa, bineinteles), in Sala Materiei.

Foarte bine gandit si riguros alcatuit, muzeul ii ajuta pe cei mici sa inteleaga cum au decurs lucrurile de-a lungul istoriei, ce descoperiri stiintifice s-au facut si cum ne ajuta ele pe noi in ziua de astazi.

Unul dintre punctele de atractie ale muzeului a fost bolul cu plasma, care reactiona la fiecare atingere din partea noastra…

… iar miniatura padurii amazoniene (Bosque inundado), de la unul din capetele muzeului ne-a introdus in atmosfera tropicala braziliana.

CosmoCaixa este un MUST-SEE al Barcelonei, in care nu vei sti cand vor trece 3-4 ore de vizitare. Barcelonezii isi petrec multe week-enduri acolo, profitand din plin de muzeu, Planetarium, de gradinile, terasele, zona de picnic si restaurantul din incinta.

Daca ajungeti in Barcelona, nu ratati Muzeul CosmoCaixa, care fascineaza deopotriva atat copilul, cat si adultul!

Tibidabo – Catedrala del Sagrat Cor

Templo del Sagrado Corazón de Jesús – este un alt loc in care imi doream de foarte multa vreme sa ajung, fiind convinsa ca acolo voi avea parte de una dintre cele mai frumoasa privelisti ale Barcelonei, de la inaltime (si cat ma bucur ca nu m-am inselat!).

Plecand de la Muzeul CosmoCaixa, am mai mers cateva statii cu autobuzul 196 pana la capat de linie, loc de unde am luat Funicularul ce urca pe Muntele TIBIDABO!

In varful lui se afla amplasata impunatoarea Catedrala del Sagrat Cor, care este vizibila cam din toate colturile Barcelonei. Dupa ce am facut cateva fotografii in zona, ne-am dorit ceva mai mult de atat…

Astfel, am apelat la elevatorul din incinta catedralei (2 eur/pers), urcand pe acoperisul ei, mai bine zis pana la nivelul terasei care permite accesul turistilor. Imaginile surprinse de acolo fac cat 1000 de cuvinte, ramanand niste amintiri de neuitat pentru noi!

Surpriza cea mare insa a fost ca de acolo sa vedem inclusiv Montserrat-ul, obiectiv turistic vizitat de noi doar cu o zi in urma!

Recomand din tot sufletul sa nu ratati nici Catedrala del Sagrat Cor!!! Este un loc impresionant, de unde pot fi surprinse peisaje de vis, iar arhitectura ei este una deosebita!

Parcul de distractii TIBIDABO

Daca tot renuntasem la o excursie la Disneyland Paris in favoarea unui City Break la Barcelona, mi-am zis ca n-ar strica sa mergem totusi si intr-un Parc de  Distractii, pentru a testa reactia fetelor si la o astfel de experienta. Si m-am gandit sa nu mergem pana la PortAventura, ci sa ne incercam „norocul” la Tibidabo Amusement Park, care avea program numai in week-end, respectiv sambata si duminica, dupa ora pranzului.

Ei bine… neinspirata elegere!!!

In primul rand, tin sa precizez faptul ca oferta de jocuri sau posibilitati de distractie acolo este relativ redusa: cateva trenulete pentru bebelusi, cescute rotitoare (mezina noastra, in varsta de 5 ani pe atunci, nici nu a vrut sa se uite la ele), masinute tamponate ca in balciurile de pe la noi, un avion suspendat, in care iti era si frica sa te urci, ca nu cumva sa se rupa schela de care era agatat, un Muntanya Russa, un Tibidabo Express (la care se statea serios la coada) si… cam atat! Nici daca vroiai sa te plimbi pe aleile parcului, la aer curat, nu ieseai in castig: in maxim jumatate de ora cred ca nu aveai ce face!

Dupa ce am dat un tur al parcului, in care imi intrebam (cu disperare ) mimozele daca vor sa se dea in ceva, la capatul lui o aud pe mezina: „Uite, in asta vreau sa ne dam!”
Ma uit mai bine: era vorba de un fel de trenulet, care trecea prin apa la un moment dat – Mina d’Or.

Desi soarele ardea cu putere, ne-am asezat la coada, hotarati sa nu plecam de acolo fara sa ne „scoatem” un pic parleala pentru banii dati pentru accesul in parc.
Dar… ce sa vezi? Dupa juma’ de ora de asteptare, li se strica alora „jucaria”, iar dupa alt sfert de ora gazdele ne anunta ca nu pot repara defectiunea!

A fost picatura care a umplut paharul!
Asa am realizat ca parcurile de distractii nu prea sunt pentru noi si ca am cam irosit timpul (si banii) cu Tibidabo Amusement Park. Desi beneficiam de un discount prin BCN Card, dupa parerea mea, tariful foarte mare de acces nu se justifica. Punct.

Daca printre voi sunt insa si persoane care prefera acest gen de distractie, ei bine, sa stiti ca in incinta lui gasiti si vreo 2-3 locuri unde puteti manca ceva, in caz ca intarziati mai mult prin zona.

Placa Catalunya

Obositi si dezamagiti, ne-am reintors in centrul orasului. Am luat elevatorul pana la ultimul nivel al parcului si am facut cale intoarsa: funicular, autobuz si ferrocarril pana in Placa Catalunya. Acolo ne-am amuzat copios,  gasind un grup numeros de tineri care participau la o batalie cu perne. Nici acum n-am inteles daca era vorba de vreun obicei, vreo sarbatoare sau pur si simplu era o actiune organizata ad-hoc.

De suparare ca pierdusem timpul degeaba prin asa-zisul parc de distractii, ne-am delectat cu o mica sesiune de shopping in magazinele Zara si Mango, din apropierea Pl. Catalunya. Apoi am vizitat raionul de jucarii din vestitul magazin El Corte Inglés, ca sa impacam si fetele cu cate o jucarie mai…altfel.

Rambla

Ne-am continuat plimbarea pe Rambla, admirand cladirile, forfota strazii, buchetele de flori, oamenii-statui. O Marilyn Monroe de Barcelona ne-a salutat „calduros” de la balconul Muzeului Erotic.

Dupa atata alergatura, ne-am oprit abia in Pl. Reial, pentru o binemeritata cina.

Barri Gotic

Putin mai tarziu, am avut placuta surpriza sa participam la oficierea slujbei de seara de la Biserica Sf. Treime.

Si uite asa s-a incheiat inca o zi minunata la Barcelona, traversand din nou Barri Gotic, admirand vitrinele din oras…

… si decizandu-ne cu greu ce produse sa ne alegem (posete, portofele sau gentute pentru calatorii), de la un frumos magazin de pielarie pe care vi-l recomand, daca veti trece prin zona: Guido – articles de pell.

(va urma)

A sosit si ultima zi a mini-vacantei noastre la Barcelona. Momentul plecarii spre casa se apropia cu pasi repezi, asa ca am incercat sa profitam la maxim de ultimele ore petrecute in frumoasa metropola catalana.

Vremea nu s-a dezmintit nici de data aceasta, fiind la fel de frumoasa ca si in celelalte zile. Desi incepuse sa adie un pic vantul, noi chiar ne-a bucurat mult de lucrul acesta, deoarece soarele isi cam facuse de cap in zilele anterioare si ne “prinsese” deja la fata…

Ziua a V-a – Plimbare cu Bus-ul Turistic „Hop on – Hop off”

Fiind primul City Break petrecut impreuna cu fetele noastre, ne-am dorit foarte mult sa le familiarizam cu specificul acestui tip de calatorie. Daca pana in acel moment vizitasem L’Aquarium Barcelona, ne cocotasem pe munti pentru a vedea Monserrat-ul si ramasesem fascinati de Muzeul de Stiinta CosmoCaixa, ei bine, pentru ultima zi la Barcelona le-am rezervat o alta surpriza: m-am gandit sa le aratam ce inseamna un Bus Turistic, de tip „Hop on – Hop off”! Cu ajutorul lui urma sa facem un tur al orasului, punctand astfel cele mai faimoase atractii ale Barcelonei.

Ideea plimbarii cu un astfel de autobuz special este una foarte buna, fiind experimentata deja de noi in cateva randuri. In vizitele noastre anterioare, am fost extrem de incantati sa ajungem in diverse puncte ale orasului, aflate la distante destul de mari, coborand din autobuz ori de cate ori eram interesati de vreun obiectiv turistic de pe traseu si urcand apoi in alt autobuz, pentru continuarea programului stabilit pentru ziua respectiva. Despre principalele trasee ale acestora, modalitatile de achizitionare tichete, despre avantajele si dezavantajele calatoriei cu un astfel de mijloc de transport, v-am povestit deja in articolul „Vizitand Barcelona cu Hop on – Hop off Bus Turistic”.

Casa Batllo si  Casa Mila

De fiecare data, Pl. Catalunia a fost principalul nostru punct de plecare cu Bus-ul Turistic prin Barcelona. Nici de data aceasta nu am facut o exceptie, asa ca am purces la drum…

Primele obiective turistice care ne-au iesit in cale au fost Casa Batllo si Casa Mila (La Pedrera), doua dintre cele mai spectaculoase opere ale lui Gaudi. De oprit nu am mai oprit la ele, deoarece noi le vizitasem in anii anteriori. Tarifele lor de acces sunt insa destul de mari ca sa se justifice o intrare acolo impreuna cu toata familia. Desi beneficiam de avantajele BCN Card, discounturile aferente acestor doua obiective turistice erau modice.

Asta nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de ele de la nivelul puntii superioare a Bus-ului Turistic cu care calatoream si sa le fotografiem, in lumina calda a diminetii.

Catedrala Sagrada Familia

Fara indoiala, Sagrada Familia este simbolul orasului Barcelona!

N-o sa ma apuc acum sa va povestesc istoricul ei sau sa va dau detalii tehnice ale constructiei, deoarece sunt multe alte persoane avizate sa faca asta, dar pot sa afirm cu tarie ca are o arhitectura unica in lume si ca te copleseste inca de la primul contact vizual. Din pacate, la momentul la care am fost noi acolo nici prin gand nu-mi dadea ca am sa ma apuc sa scriu vreodata despre ea si ca voi avea nevoie de fotografii de tip „landscape”, asa ca sper sa nu ma injurati prea tare cand veti dori sa vedeti toata fotografia de mai jos, dar era pacat sa nu o „impart” cu voi!!!  

Sunt foarte multe voci care afirma ca daca nu ai vizitat si interiorul Sagradei Familia nu ai vazut nimic din ea!!! Ei bine, eu nu am reusit inca sa am parte si de o astfel de experienta… Intotdeauna am preferat sa-mi valorific timpul (si asa dramuit) vazand si alte minunatii din oras, in loc sa stau ore intregi la o coada care se intindea pe trei din cele patru laturi ale catedralei, pentru a avea acces si la interior.

Anul trecut insa am fost „razbunata”, sotul meu facand ceea ce nu am reusit impreuna in cele 4 vizite la Barcelona. A rezervat in avans cu cateva zile un bilet de tip „skip the line” si a vizitat Sagrada Familia, ramanand fascinat de toata experienta traita acolo, timp de vreo doua ore. Poate, candva, am sa scriu un articol si despre Barcelona, vazuta prin ochii lui…

Si un ultim pont: Daca veti dori sa faceti niste fotografii frumoase, cautati parcul din spatele catedralei, unde exista si un mic lac si de unde privelistea este spectaculoasa!!!

Parc Guell

Ne-am continuat calatoria din acea zi luand Bus-ul Turistic de la Sagrada Familia, cu gandul de a cobori la Parcul Guell. Toate bune si frumoase cu o singura exceptie: marea noutate a sezonului era ca parcul nu mai putea fi vizitat „la liber”, fiind introdusa o taxa de intrare in zona sa monumentala, care includea (bineinteles! ) si o programare prealabila a vizitei. Noi tot urmarisem pe net sa ne facem o astfel de rezervare, insa cu 2 zile inainte de vizita programata nu am mai gasit nimic disponibil. Prin urmare, ne-am hotarat sa ne incercam norocul la fata locului.

Disponibilitatea biletelor de acces in zona monumentala a Parcului Guell era de maxim 400 de vizitatori, din jumatate in jumatate de ora, intrarile fiind permise doar in interval orar de 30 de minute de la ora inscrisa pe bilet.

Daca reusiti sa va faceti rezervarile on-line, sa stiti ca puteti beneficia si de niste mici discount-uri, insa exista riscul de a nu mai gasi bilete pentru perioada dorita, asa cum a fost si cazul nostru, de exemplu. De aceea, trebuie sa fiti prevazatori si sa faceti lucrul acesta cu mai multe zile sau saptamani inainte.

Daca insa veti prefera sa va procurati biletele de la automatele de la intrarea in parc, exista riscul de a gasi bilete disponibile doar la ore care sa necesite o asteptare ceva mai lunga.  Noi, de exemplu, a trebuit sa ne plimbam prin zona vreo doua ore pana ne-a venit randul sa intram in zona monumentala a Parcului Guell.

In tot acest interval, am avut timp suficient de baut o bere rece, de savurat o prajitura buna, dar si de plimbat prin in zona de acces fara restrictii a parcului.

Astfel am ajuns la Coloane, ne-am bucurat de vegetatia abundenta din imprejurimi, de papagalii foarte simpatici si galagiosi si ne-am cocotat pe Turnul celor 3 Cruci („Turó de les tres creus”), apartinand Patrimoniului UNESCO.

Putin dupa ora paisprezece, ne-a venit si noua randul sa intram in zona monumentala a Parcului Guell, facand o multime de fotografii pe Esplanada cunoscuta sub denumirea de „Nature Theatre”, admirand frumoasele banci ondulate mozaicate, panorama Barcelonei si, bineinteles, facand o poza faimoasei Salamandre, mascota orasului Barcelona. Toate acestea fiind facute, toropiti de caldura ne-am indreptat spre urmatorul nostru obiectiv turistic…

Stadionul Camp Nou

Nici de data aceasta nu am facut un tur oficial al stadionului Barçei, dar o scurta vizita la magazinul lor oficial, tot am reusit sa facem. Daca va doriti (cu adevarat!) sa va achizitionati produse originale cu insemnele echipei favorite, nu va lasati pacaliti de comerciantii de la tarabele din fata stadionului (bucurandu-va de cativa eur in minus), ci cumparati-le de la magazinul oficial al Barçei. Diferenta de calitate este mai mult decat vizibila, eu recomandandu-va cu mare caldura tricourile si sepcile, care merita fiecare banut!

Cei care veti dori sa si manancati ceva in zona stadionului, puteti sta linistiti, pentru ca veti gasi acolo vreo doua terase foarte ok.

Din pacate, plecarea noastra de la Camp Nou a presupus asteptarea (in soare!) la o coada de aprox. 40 de minute, pentru a putea urca intr-un Bus Turistic (aviz „amatorilor”, pentru noi fiind deja „too much”!!! ).

Am mers pe traseul albastru pana la statia Diagonal, apoi pe cel rosu pana la MNAC. Continuarea lui pana la capat ar fi insemnat inca o ora de calatorie, iar cum noi ne aflam la sfarsitul sejurului nostru la Barcelona, ne-am dorit sa nu ne pierdem vremea prin autobuz, ci sa exploatam la maxim orele de vacanta ramase.
Si uite asa ne-am trezit ca luam metroul din Pl. Espanya pana in Pl. Catalunya, pentru o ultima plimbare prin centrul orasului.

 Pl. Catalunya, Rambla si La Boqueria

Am ajuns din nou in inima Barcelonei… In capatul Ramblei dinspre Pl. Catalunya, am dat din intamplare peste Gelateria AMORINO, cunoscut brand italian care ne mai incantase papilele gustative si la Nice, pe Coasta de Azur. A fost un bun prilej de a lua o binemeritata pauza de inghetata, cea mai fericita fiind mezina familiei.

Ne-am continuat apoi plimbarea pe Rambla, pana in La Boqueria, unde abia am asteptat sa savuram cate un fresh de cocos, de papaya si de mango. Sunt extraordinar de delicioase si un must-try al Barcelonei, asa ca nu le ratati!!!

E inutil sa va mai spun ca nu ne mai saturam privind tarabele frumos aranjate cu fructe (mai mult sau mai putin cunoscute de noi), bomboane de ciocolata, branzeturi fine, jamon, peste si fructe de mare. Va las si pe voi sa va convingeti ca nu am exagerat cu nimic, prezentandu-va cateva instantanee din piata…

Din La Boqueria am intrat direct in Barri Gotic, pentru partea fniala a plimbarii noastre din acea seara.

Barri Gotic

Strazile acestui vechi cartier al Barcelonei musteau de turisti. Cel mai impresionati am fost insa de Catedrala La Seu, foarte frumos dantelata si avand o stralucire aparte in lumina asfintitului.

Am ales sa cinam la Restaurantul Hotelului H10 Marina Barcelona, iar la intoarcerea in camera mi-a facut o deosebita placere sa surprind din lift multicolorul Torre Agbar.

A doua zi dimineata ne-am trezit ceva mai devreme decat de obicei, am strans bagajele, am luat in fuga ceva de mancare de la hotel, dupa care am plecat spre aeroport.

Cam asta a fost primul nostru City Break la Barcelona, in formula familiala completa! Sper din tot sufetul sa fi reusit sa va trezesc interesul pentru aceasta fascinanta destinatie si sa va conving ca nu trebuie sa va temeti sa mergeti acolo insotiti de copii, pentru ca orasul este foarte, foarte ofertant si child-friendly. Noi ne-am simtit minunat acolo si am avut parte de un sejur super-reusit, ceea ce va doresc si voua!

Vacante placute tuturor!!!

Ce face omul cand e coplesit de problemele cotidiene si simte ca trebuie sa mai puna putin piciorul pe frana, daca vrea ca lucrurile sa nu o ia razna? Ei bine, cred ca incearca sa gaseasca o solutie ca sa iasa din impas… Iar pentru noi, gura de aer de care aveam nevoie si care ne-a incarcat bateriile pentru o buna perioada de timp a fost o escapada de 4 zile in regiunea Puglia.

Considerata drept „Cenusareasa Italiei”, dat fiind faptul ca este una dintre cele mai sarace, dar si mai putin promovate regiuni din aceasta tara, Puglia (sau Apulia) este o comoara inca nedescoperita care, treptat-treptat va intra in topul preferintelor celor care sunt iubitori de frumos, de autentic, de mare si de foarte multa relaxare.

Daca am reusit cat de cat sa va starnesc curiozitatea asupra acestei destinatii, iata…

8 intrebari si tot atatea raspunsuri despre o vacanta in Puglia

1. Unde este situata regiunea Puglia?

Cu riscul de a ma acuza de redundanta, m-am gandit ca n-ar strica sa va precizez faptul ca Puglia este una din cele 20 de regiuni in care este impartita Italia. Aceasta se intinde in zona reprezentata de „tocul” si de „pintenul” cizmei Peninsulei Italice, situata la granita dintre Marea Ionica (la sud) si cea Adriatica (la nord), in apropierea coastei albaneze.

2. Cum am ales aceasta destinatie?

Ei bine, aici se lasa cu o mica poveste…
Nu stiu daca o sa ma credeti, dar noi chiar nu aveam de gand sa plecam pe undeva in primavara asta, cel putin NU pana in vacanta de Paste!!! Domnisoara noastra cea mare este in clasa a 8-a si are un an foarte dificil din punct de vedere al studiului si al emotiilor datorate examenelor care o asteapta, asa ca nu mi-am propus sa o scot din ritmul ei.

Insa, in lunile ianuarie-februarie a trecut printr-o perioada grea de teste si simulari pregatitoare, care au bulversat-o foarte tare. In afara de grija si sustinerea noastra neconditionata, trebuia sa facem ceva ca sa o scoatem din starea aceea in care intrase… Si uite asa, in loc sa ma opresc la un zbor combinat pentru o destinatie de Paste, am inceput sa caut un loc in care am fi putut ajunge foarte rapid cu avionul si-n care sa gasim mult soare si s-avem parte de relaxare si mancare buna. Sudul Italiei ni s-a parut ideal pentru ceea ce cautam, iar Puglia a iesit castigatoare!

3. Cum am rezervat biletele de avion?

Pentru a ajunge in Puglia a trebuit sa caut un zbor catre Bari. Stiam deja ca Wizz Air-ul este compania aeriana care opereaza zboruri catre aceasta destinatie, asa ca am facut rezervarea direct pe site-ul lor. Ironia sortii a fost ca in luna februarie sa ratez si campania promotionala din 11.02 si pe cea din 16.02, prin care am fi putut beneficia de reduceri de 20% la biletele de avion. Ba, mai mult, desi mi-am atentionat cititorii pe Facebook de ultima dintre ele, nici nu mi-a trecut prin cap sa ma gandesc ca n-ar strica sa fac o rezervare si pentru noi.

Cu toate astea, faptul ca suntem membri Wizz Discount Club ne-a ajutat sa obtinem un pret bun pe bilete (cateva zile mai tarziu), fiind pentru prima oara cand costul lor total (pentru 2 adulti si 2 copii, cu 2 bagaje de cala si locuri rezervate) a fost echivalent cu cel al unui singur bilet, din oricare alta destinatie in care am fost vreodata cu avionul, in formula familiala completa. Tot era un castig, nu-i asa?

4. Unde am rezervat cazarea in Puglia?

Fiind vorba de o mini-vacanta in care tot ceea ce ne-am dorit mai mult si mai mult era sa ne relaxam si sa ne rasfatam privirile cu peisaje de vis, ei bine, am evitat sa caut o cazare in Bari. Din fotografiile unor prieteni bloggeri, imi ramasese la suflet un instantaneu minunat de pe coasta nordica a Pugliei, din micuta localitate Polignano a Mare! Nu regret nici-o secunda alegerea facuta (chiar daca este o destinatie estivala) si abia astept sa va povestesc despre acest loc special, intr-un articol dedicat!

5. Cum ne-am pregatit pentru mini-vacanta in Puglia?

Ca sa fiu sincera, nu am avut nevoie mai mult de-un week-end pentru documentarea pentru aceasta destinatie. Mi-au fost suficiente povestirile unei foarte bune prietene care vizitase zona (Multumesc din suflet, Maryyyyyy!!!), precum si relatarile Biei de la Bialog, Georgianei de la Vacanta Reusita si ale lui Mihai de la mihaijurca.ro, completate cu niste informatii gasite pe TripAdvisor si… gata cu notitele mele!!! Stiam SIGUR ca pe lista dorintelor noastre se aflau Matera, Alberobello si Bari, restul fiind doar detalii.

Problema noastra cea mai mare insa a fost starea schimbatoare a vremii. Desi toata luna februarie fusese foarte cald in Italia, cu cat ne apropiam de ziua plecarii, cu atat previziunile meteorologice erau mai sumbre. Toate datele ne aratau ca va ploua in continuu, iar temperaturile nu vor depasi 9-13 grade, ceea ce insemna ca urma sa fie si foarte frig!

Clar aveam nevoie de geci, hanorace si chiar ceva de pus pe cap (pelerine de ploaie, recunosc, ca nu ne achizitionasem)! Stresul pe care il aveam din cauza vremii urate a fost atat de mare, incat am mers pana acolo incat ne-am luat la noi chiar si costumele de baie, in eventualitatea in care poate gaseam o piscina interioara unde „sa ne facem veacul”, in Polignano a Mare.

Din fericire, vremea a tinut cu noi, putand astfel sa facem cam tot ce ne-am propus pentru aceasta mini-vacanta!
„A fost exact dupa sufletul nostru!” mi-am zis eu, cu foarte multa „modestie”. 

6. Cum a fost drumul spre Bari?

A sosit si ziua plecarii… Ploua si la noi, ploua si la ei… Bucurie mare!
Partea buna a fost ca am avut parte de un zbor foarte linistit, care a durat fix 1h30min (la dus), respectiv 1h20min (la intors).

Ajunsi in Aeroportul din Bari (Karol Wojtyła), dupa ce ne-am recuperat bagajele, ne-am indreptat spre iesire, urmand sa ne hotaram asupra unei modalitati de transfer catre Gara Centrala din oras, denumita Bari Centrale (situata in Piazza Aldo Moro). Aveam de ales intre:

• transferul cu autobuzul orasenesc Nr. 16 (AMTAB Bus): care este cea mai ieftina modalitate de a ajunge in oras (doar 1 eur/calatorie). Durata transferului este de aprox. 35-45 minute, in functie de numarul statiilor in care se opreste pe traseu si de aglomeratia din trafic. Principalul sau dezavantaj este insa faptul ca are o frecventa a plecarilor din 40 in 40 minute si doar in intervalul orar 05:00 – 21:30;
• transferul cu shuttle bus-ul „Tempesta”: calatoria dureaza aprox. 25-30 minute si costa 4 eur, iar de acest tip de trasfer puteti beneficia intre orele 05:00 si 23:40;
• transferul cu trenul/metroul de suprafata (Ferrovia Metropolitana): varianta cea mai rapida de transfer de la Aeroport la Gara Centrala din Bari. Dureaza doar 15 minute si costa 5 eur/calatorie, avand o frecventa de 2 plecari/ora si un program cam in acelasi interval orar ca si shuttle bus-ul;
• transferul cu taxiul: este o varianta comoda, dar si cea mai costisitoare dintre toate. Calatoria dureaza aprox. 20-30 minute si poate costa in jur de 20-30 eur (depinde de cat de buni negociatori sunteti  );
• transferul cu masina inchiriata de la unul din birourile rent-a-car din aeroport.

Avand in vedere faptul ca destinatia noastra finala nu era Bari, ci Polignano a Mare, iar noi eram insotiti de copii si nu vedeam rostul unei asteptari prelungite in statia de autobuz doar pentru cativa euro in minus, ne-am orientat catre cea mai rapida varianta de transfer si anume calatoria cu trenul/ metroul de suprafata.

Atentie mare: inainte de intrarea pe peron, nu uitati sa va validati tichetele, prin scanarea codului de bare! A fost pentru prima oara cand noi am vazut controlori in tren.

7. Ce am reusit sa vedem in Puglia si ce NU?

Desi aveam un dosar intreg de notite cu ce mi-ar fi placut sa vedem in Puglia in cele aproape 3 zile pline de vacanta, ei bine, faptul ca nu am inchiriat o masina inca de la inceputul ei ne-a redus un pic posibilitatea de deplasare rapida si pe distante lungi in zona.

Pana la urma tot am reusit noi sa ne descurcam  , apeland la un serviciu de care am fost foarte, foarte multumiti si pe care vi-l recomand cu incredere: TAXIBUS.

Cu ajutorul lui am reusit sa vizitam Alberobello si Matera, Franco, patronul firmei de transport, dar si soferul nostru , fiindu-ne de un real ajutor si un ghid nesperat, chiar daca nu stia prea multa engleza (asta ca sa nu zic ca ne-am inteles mai mult in italiana si cu Google Translate-ul de pe telefon la indemana).

De asemenea, tot el ne-a dus in timp util la aeroport (pentru zborul de intoarcere), in conditiile in care duminica circulatia trenurilor este mult redusa si exista riscul sa ratam plecarea cu avionul.

Intr-una din zile am ajuns si in Bari, dar cu ajutorul trenului, calatorie care variaza intre 19 si 30 de minute, in functie de numarul de opriri ale acestuia in statiile de pe traseu. Din pacate, din cauza vremii foarte capricioase, nu am reusit sa vizitam Castello Svevo si am ratat „la mustata” Basilica di San Nicola.

De asemenea, o alta buna prietena imi recomandase sa mergem intr-un ZooSafari in Fasano, care sunt convinsa ca ar fi fost o experienta de neuitat atat pentru noi, cat si pentru fetele noastre! Faptul ca aceasta era deschisa numai in week-end, in intervalul orar 10:00 – 14:00 si exact in zilele in care a plouat cel mai mult, ne-a determinat sa renuntam la idee, cu foarte multa parere de rau.

8. Ce sfaturi si recomandari am pentru o vacanta reusita in Puglia?

Nu am sa va plictisesc cu prea multe sfaturi, insa as vrea sa mai aduc doar cateva precizari:

• Daca veti doriti sa vedeti cat mai multe locuri din aceasta minunata regiune care este Puglia, nu ezitati sa inchiriati o masina, chiar de la aeroport, asa cum am facut noi (de exemplu), atunci cand am vizitat Toscana. Astfel, veti avea parte de foarte multa independenta in zona, putand ajunge si in alte statiuni de pe malul Adriaticii sau localitati din centrul Pugliei, cel putin la fel de spectaculoase ca si cele amintite mai sus. Voi trece in revista doar cateva dintre acestea, cum ar fi: Ostuni (denumit si „Orasul Alb”), Martina Franca (renumit pentru vinurile care se fac in zona si cladirile sale traditionale, de tip „pointed-roof”), Trani (cu al sau Castello Svevo si Catedrala di San Nicola Pellegrino), Monopoli (cu a sa plaja cu nisip fin si apa cristalina) si Locorotondo (un oras vechi, cocotat pe varful unui deal, renumit printr-un alt tip de cladiri atipice, denumite „cummerse”) samd.

• Daca nu aveti de gand sa inchiriati o masina, dar veti dori sa vizitati macar cele mai importante atractii turistice din zona, respectiv Alberobello, Matera si Polignano a Mare, eu va recomand sa va cazati in Bari. In felul acesta veti valorifica la maxim mini-vacanta voastra, fara a pierde timpul prin gari, asteptand trenuri si legaturi intre acestea, care ar putea sa insemne si jumatate din ziua voastra de plimbare.
• Daca va veti dori insa sa va relaxati si sa nu va deplasati prea mult prin Puglia, cazarea in Polignano a Mare este o alegere foarte inspirata si chiar spectaculoasa (o sa vedeti in curand de ce)!
• Nu va ingrijorati daca o sa constatati ca localnicii nu va vor vorbi prea mult in limba engleza! Va asigur eu ca va veti intelege de minune cu ei in „romano-italiana”  , fiind niste persoane extraordinar de calde si de primitoare, de la care compatriotii nostri ar avea foarte multe de invatat (daca si-ar dori cu adevarat asta).
• Nu va asteptati ca vreun sofer sa se opreasca din condus atunci cand voi va veti exprima intentia de a traversa strada pe la vreo trecere de pietoni! Pana nu va vor vedea fix in fata botului masinii lor, sa stiti ca nu vor pune piciorul pe frana. Noua ne-a fost destul de greu sa ne obisnuim cu asta…

• Incercati sa aveti la voi bani cash, cat sa acopere cheltuielile curente din Puglia. Rar am intalnit locuri in care sa putem plati cu cardul. Este un avertisment pe care l-a facut Mihai Jurca pe blogul lui (si pentru care ii multumesc si pe aceasta cale!!!), pe care il confirm si eu si despre care este bine sa stim cu totii, inainte de a pleca in vacanta.
• Si, nu in ultimul rand, pregatiti-va fizic si sufleteste pentru un adevarat festin culinar in zona!!!   In Puglia se mananca EXTRAORDINAR de bine si de ieftin, iar iubitorii fructelor de mare vor fi intr-un adevarat EXTAZ (o sa incerc sa scriu un articol si despre acest subiect).

Acestea fiind spuse, eu zic sa ma apuc totusi sa va si povestesc cate ceva despre Puglia, nu-i asa???

Pentru ca primele intrebari pe care le-am primit in legatura cu Escapada noastra din Puglia au fost despre cum ne-am descurcat cu transportul in zona, m-am gandit ca n-ar strica sa va povestesc cate ceva despre experienta primei noastre inchirieri de masina in Italia, in regim de TAXI.

Inaintea plecarii noastre la Bari, pentru a nu avea parte de surprize neplacute m-am informat cat am putut eu de bine asupra tuturor variantelor de transport din aceasta regiune.

Asa am aflat ca in zona opereaza 3 companii importante de transport feroviar: una nationala, cu program permanent (Trenitalia) si doua private, care nu au program in zilele de duminica si Sarbatori legale (Ferrovie del Sud Est – pentru destinatia Alberobello si Ferrovie Appulo Lucane – pentru destinatia Matera).

Avand in vedere ca noi am ales cazarea in Polignano a Mare si nu in Bari, nu am stat sa-mi bat capul cu orarul AMTAB – compania locala de transport in comun urban (autobuz). Cochetam insa cu ideea inchirierii unei masini, dat fiind faptul ca nu eram la prima experienta de genul acesta in Italia, lucru despre care v-am mai povestit cu ceva timp in urma.

Si uite asa am inceput sa tot facem simulari de rezervare a unei masini, folosindu-ne de site-ul companiei Avis Rent-a-Car, in speranta ca vom gasi o varianta convenabila. Pretul propriu-zis al inchirierii era cat de cat acceptabil (aprox. 25-28 eur/zi, in functie de categoria masinii). Lucrul care insa ne-a determinat sa facem un pas inapoi a fost pretul exagerat al inchirierii unui scaun special pentru copiii sub 12 ani (~29 eur/zi). Cu suma aceasta, cred ca am fi putut cumpara lejer unul nou…  Acesta a fost momentul in care am batut in retragere si am hotarat ca pentru a ajunge in Polignano a Mare sa ne folosim de tren, dupa care ‘om mai vedea noi cum ne descurcam acolo, pentru ca ar fi fost imposibil sa nu gasim o firma locala de inchiriat masini.

Ei bine… „never say never”!!!

In prima zi de plimbare prin Puglia, atunci cand am vrut sa vizitam Alberobello, am constatat cu surprindere ca primul tren spre Bari pleca peste vreo ora si douazeci de minute. I-am telefonat unuia dintre patronii la care rezervasem apartamentul pentru prietenii nostri si l-am intrebat unde putem gasi si noi un Centru de inchiriere masini in Polignano. Omul ne-a spus, cu parere de rau, ca nu vom gasi o astfel de firma in oras si ca cel mai bine ar fi sa asteptam trenul.

Hmmmm… Eu nu ma aflam acolo cu scopul de a pierde timpul prin gari!!! Daca stateam sa adun 1h20min asteptarea trenului in Polignano, cu 20-30 minute calatoria pana la Bari, plus „n” minute asteptarea trenului spre Alberobello si inca aproximativ 1h30min calatoria pana in frumosul orasel puglian, ei bine, se faceau 3,5-4 h/ sens „ca popa”, lucru pe care eu NU il puteam accepta, cel putin nu pana nu epuizam toate variantele de transport pana acolo.

Mi-am lasat familia si prietenii in gara din Polignano si m-am dus sa cer informatii la personalul tutungeriei de peste drum, loc de unde se puteau achizitiona si biletele de tren. Acolo mi-au confirmat faptul ca nu exista nici-un Rent-a-Car in oras si mi-au oferit o carte de vizita pe care erau scrise urmatoarele: SERVIZIO TAXI 24h – WORLD TRANSFER di Morgese Felippo – INFO: +39-333/3080022 , +39-349/2594074, E-mail:worldtransfer@libero.it, P.IVA: 07601470722.

Abia acum, scriind acest articol, am avut curiozitatea sa ii caut si pe net si astfel am descoperit ca au si un site, pe care il puteti studia la nevoie sau daca veti dori sa faceti comparatii de preturi cu ceea ce va voi povesti in continuare…

Intorcandu-ma la ai mei, am observat ca, la volanului unui microbuz 8+1 parcat in zona Garii, pe care il remarcasem si mai devreme (dar nu era nimeni in el), acum se afla un domn, care vorbea la telefon. Nu era o masina oarecare, ci un Mercedes inscriptionat TAXIBUS – Transfer & Excursion, langa care era atasat si un numar de telefon. Eu incepusem sa ii povestesc sotului ce am aflat, dar nu m-am indepartat de microbuz, asteptand, intr-un fel, ca individul sa isi termine convorbirea telefonica.

A fost asa… un „feeling” pentru ca, in cateva secunde, ne trezim cu el ca deschide geamul si ne intreaba cu ce ne-ar putea ajuta. I-am spus ca ne-am dori sa ajungem in Alberobello, dar nu gasim un mijloc de transport, iar el s-a oferit sa ne ajute, contra sumei de 80 eur. Am facut rapid un calcul cam cat ar fi costat deplasarea cu trenul pentru 7 persoane (dus-intors): 5 eur/pers pe tronsonul Polignano a Mare – Bari, plus 9,8 eur/pers pe tronsonul Bari – Alberobello… clar am fi depasit cu mult suma ceruta de Franco (caci asa ni s-a recomandat soferul)! Nu am mai stat sa negociem pretul, l-am intrebat cat dureaza calatoria si daca ne poate astepta acolo pana terminam vizitarea orasului, dupa care ne-am suit toti 7 in masina si am purces la drum.

Traseul pana la Alberobello a insemnat parcurgerea unei bucati din drum pe autostrada (drum expres) SS16, pana in dreptul orasului Monopoli, dupa care am urmat drumul SP113, o sosea foarte pitoreasca, de pe care am putut admira o particica din coasta nordica a Pugliei, respectiv cea situata intre orasele Polignano a Mare, Monopoli si Fasano.

Pe drum am incercat sa facem putina conversatie, atat cat ne-au permis cunostintele extrem de sumare de limba engleza ale soferului nostru, precum si faptul ca ne intelegeam mai bine in limba italiana. Franco s-a straduit sa ne fie un ghid bun, spunandu-ne de fiecare data localitatile sau obiectivele turistice sau mai putin turistice pe langa care treceam. Intr-o jumatate de ora eram in Alberobello!!! El ne-a lasat in parcarea din fata Chiesei dei Santi Medici Cosma e Damiano, dupa care ne-a precizat ordinea in care ar trebui sa vizitam cartierele din Alberobello, stabilind sa ne intalnim in acelasi loc peste 3h. Ajunsesem la destinatie cu o jumatate de ora inainte de plecarea primului tren din Polignano a Mare spre Bari.  Ce noroc pe capul nostru!!!

Am fost intrebati daca nu ne-a fost frica sa avem incredere in acel om? Ei bine, NU, desi nu facusem nici-o verificare pe net privind seriozitatea acelei firme sau a personalului sau! Aveam la dispozitie doar o carte de vizita pe care ne-a inmanat-o Franco (se pare ca el era chiar patronul), iar faptul ca nu ne-a cerut banii in momentul in care am ajuns in Alberobello ne-a dat de inteles ca nu este vorba de vreo teapa. La intoarcere, chiar a fost foarte amabil sa opreasca de cateva ori pe traseu, pentru a ne oferi ocazia de a surprinde imagini panoramice deosebite.

Vazand noi ca toate lucrurile au fost in regula, ne-am gandit sa-l intrebam pe Franco daca ne poate ajuta si cu un drum pana la Matera, pentru a doua zi. Cand ne-a spus tariful (100 eur/familie), ne-am cam dezumflat si am tot vorbit intre noi cum sa facem sa ne descurcam doar cu transportul cu trenul din Bari. Vazandu-ne un pic descumpaniti, ne-a facut o noua oferta, zicandu-ne ca daca vom dori sa vizitam Matera dupa ora 13, pretul va fi mai mic, respectiv de 75 eur/familie. Noua ne-a convenit de minune aceasta varianta, deoarece in felul acesta reuseam sa vizitam si Polignano a Mare in prima parte a zilei, dar si Matera in cea de-a doua jumatate a ei.

Ca si in cazul primei calatorii, Franco a fost extrem de amabil si simpatic, glumind cu el mai tot drumul. Cei aprox. 100 km care desparteau Polignano a Mare de Matera i-am parcurs intr-o ora si douazeci de minute, urmand drumurile expres SS16, SS96, iar din Altamura SS99. Am facut aceste precizari in speranta ca, cine stie, poate va veti nimeri singuri prin zona, cu o masina inchiriata si e bine sa stiti ca acesta este traseul cel mai rapid si mai bun din punct de vedere calitativ, folosit de localnici pentru a ajunge in Matera.

Desi stabilisem sa ne vedem cu el tot peste trei ore, omul ne astepta in Piazza Vittorio Veneto cu o jumatate de ora inaintea intalnirii, doar pentru a ne comunica locul unde el isi parcase masina (ca sa nu ne ratacim). Pe drumul de intoarcere spre Polignano a Mare, facea ce facea si cand era ceva de fotografiat oprea masina sau imi spunea: „Madam… click – click!!!”, iar eu imortalizam locul respectiv. Cand a vazut el ca stiam pana si de Stadionul San Nicola din Bari, precum si de Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, mi-a facut cel mai frumos compliment primit vreodata de la vreun localnic in calatoriile mele: „Doamna, dar trebuie sa iubiti tare mult Italia daca stiti atatea despre ea!!!” Bineinteles, replica lui m-a facut sa rosesc si i-am raspuns ca, din pacate, stiu destul de putine lucruri despre tara lui, studiind mai mult doar locurile in care am calatorit acolo…

Cu doi km inainte de intrarea in Polignano a Mare, Franco a insistat sa se abata din drum si sa ne arate Abatia San Vito, protectorul orasului. In fiecare an, in perioada 14-16 Iunie au loc manifestatii specifice si o procesiune pe mare, in cinstea acestui sfant. Momentan, Abatia nu mai apartine bisericii, ci este o proprietate privata, in care locuiesc persoane care detin case in Alberobello. Din cand in cand, la biserica de aici se mai oficiaza si slujbe.

Consultand orarul trenurilor de duminica, ziua in care urma sa plecam spre casa, am constatat cu stupoare ca singurele noastre legaturi cu Bari ar fi fost ori la ora sapte dimineata, ori la ora unu dupa-amiaza. La ora 14:00, noi ar fi trebuit sa fim deja in aeroport, asa ca am apelat din nou la Franco. 30 eur/familie ne-a costat transferul din Polignano a Mare si pana la aeroport, tarif care se aplica de obicei la un trasfer de la acesta si pana in centrul orasului Bari. Nici de data aceasta nu am avut ce comenta, pentru ca TIME IS MONEY, nu-i asa??? Important este ca am ajuns la aeroport in timp util si in siguranta, fara a trage de bagaje si copii prin 3 gari si fara alte batai de cap.

Cam asta a fost experienta primei noastre inchirieri de masina in Italia, in regim de TAXI! Noi am fost extrem de multumiti, deoarece am castigat in primul rand TIMP, in al doilea rand am economisit BANI (excursiile organizate fiind destul de cotisitoare in zona) si, nu in ultimul rand, am beneficiat de conditii de confort sporit in deplasarile noastre pe distante lungi. A fost exact ceea ce aveam noi nevoie pentru o escapada de scurta durata si reusita in Puglia.

Consider ca aceasta modalitate de transport este una foarte avantajoasa in mod special pentru cei care calatoresc in grupuri de 6-8 persoane (familii insotite de copii sau mai multe cupluri, de diferite varste). Pentru ceilalti, cred ca inchirierea unei masini chiar din aeroport, ar fi mult mai economica si indicata pentru acest tip de vacanta.

Calatorii cat mai sigure si placute va doresc tuturor!!!

Primul obiectiv turistic pe care mi-am dorit tare mult sa il vedem in scurta noastra vacanta in Puglia a fost, fara indoiala, pitorescul Alberobello, poate cel mai faimos oras din regiunea Puglia. Dar oare ce il face pe acesta asa de special?

Sunt ani de zile de cand am vazut primul instantaneu din Alberobello… Pe vremea aceea, eu nu acordam asa mare importanta destinatiilor turistice mai altfel, dar imi amintesc de parca ar fi fost acum, casutele acelea care pareau desprinse din povestile cu pitici si care aveau acoperisurile tuguiate, ca niste cusme inaltate spre cer.

In Puglia am plecat 2 familii, fiind insotiti de trei copii. Desi intotdeauna m-am gandit ca aceasta nu ar fi o destinatie potrivita pentru cei mici, in sensul ca imi era tare teama ca acestia s-ar fi putut plictisi in lipsa unor obiective turistice adecvate varstei lor, ei bine, marea mea surpriza a fost ca, la sfarsitul vacantei noastre, sa constat exact contrariul! Copiii au fost foarte, foarte incantati de fiecare experienta aparuta in cale si au ramas cu amintiri de neuitat din aceasta frumoasa zona a Italiei.

V-am povestit toate acestea tocmai pentru a intelege de ce mi-am dorit asa de mult sa ne incepem plimbarile prin Puglia cu vizitarea orasului Alberobello. M-am gandit ca celor mici (si nu numai lor) o sa le faca placere sa rataceasca pe niste stradute desprinse parca din basme si sa-si contruiasca propria lor poveste, prin contactul direct cu acesta. Prima impresie conteaza foarte mult, nu-i asa???

Despre modul in care am reusit sa ajungem acolo si experienta primei noastre inchirieri de masina in Italia, in regim de TAXI, v-am povestit deja in articolul anterior. Tot acolo veti gasi si un link util catre site-ul companiei feroviare care asigura legatura intre Bari si Alberobello, care contine atat orarul trenurilor, cat si tarifele de transport.

Dar… sa revenim la subiect!

Ceea ce face din Alberobello o localitate atat de deosebita in comparatie cu altele este faptul ca, in acest oras, se gasesc cateva cartiere alcatuite din casute tuguiate denumite TRULLI („trullo” – la singular), construite incepand cu secolul al XIV -lea, printr-o tehnica de suprapunere si imbinare de pietre (mai mult sau mai putin plate), astfel incat sa nu fie nevoie de nici-un alt material pe post de liant. Daca la prima vedere, poate ca nu o sa dati crezare acestei metode de constructie, mai ales ca in zilele noastre trulli sunt atat de frumos zugraviti, la o privire mai atenta veti constata insa de cata migala si ingeniozitate a fost nevoie pentru ridicarea unor astfel de minunatii.

Pentru cei care nu se vor caza in Alberobello sau care vor avea la dispozitie doar cateva ore de plimbari prin oras, e bine de stiut ca acesta este impartit in trei mari zone de vizitare:

• RIONE MONTI – cartierul turistic al orasului;
• RIONE AIA PICOLA – cartierul sau rezidential;
• si Corso Vittorio Emanuele – artera care separa in doua parti aproximativ egale, cartierul din zona nordica a orasului, unde se afla casa – muzeu Trullo Sovrano.

Din pacate, noi am avut parte de o vreme deosebit de rece si un cer incarcat de nori plumburii. Temperatura nu a depasit 9 grade Celsius, iar ploaia a inceput exact in momentul in care noi am parasit Alberobello. Cu toate acestea, nici frigul si nici cerul innorat nu au reusit sa stirbeasca din farmecul orasului, poate doar sa ne strice planurile legate de fotografii.

Iata ce am reusit noi sa vedem sau sa facem in cele aprox. 3h de vizitare a orasului Alberobello:

1. Chiesa dei Santi Medici Cosma e Damiano

La recomandarea lui Franco, soferul care ne-a ajutat sa ajungem in Alberobello, noi ne-am inceput plimbarea prin oras din fata Chiesei dei Santi Medici Cosma e Damiano. Frumoasa si impresionanta constructie!

Am ocolit-o apoi prin partea sa stanga, unde am vazut un indicator catre…

2. Trullo Sovrano

Despre Trullo Sovrano stiam ca este una dintre cele mai mari case de tip trulli din oras, devenita acum muzeu, avand taxe de intrare de 1,5 eur/ adult si 1,0 eur/copil sub 12 ani si un program de vizitare in intervalul orar 10:00-18:30.

Interioarele acesteia au fost departe de ceea ce m-as fi asteptat eu sa fie: prea golase, prea comerciale, „prea ca la tara” (vorba reclamei)…

Din punctul meu de vedere insa, principalele sale atractiile sunt terasa din dreptul acoperisului…

…si impresionanta expozitie cu vanzare din holul de la intrarea in muzeu, cuprinzand ghiduri si carti de calatorie, albume de arta si traditii locale, ilustrate frumos colorate samd, din care nu stiai ce sa alegi mai intai si mai intai. Pentru mine, a fost pentru prima oara cand am plecat intr-o vacanta fara nici-un ghid turistic la mine, datorita faptului ca la noi in tara nu am gasit unul despre Puglia, asa ca n-am parasit muzeul pana nu mi-am achizitionat si eu unul de acolo („Apulia – From Gargano to Salento”).

Despre faptul ca am lasat acolo si-un „semn” al trecerii noastre prin Alberobello, in Cartea de Onoare a Muzeului, v-am povestit cumva???  

3. Largo Martellotta

Am lasat in urma Trullo Sovrano si ne-am intors spre Corso Vittorio Emanuele, nu inainte de a ne cocota pe acoperisul unui trullo si de a incerca sa vedem orasul de la inaltime. Fiind o zi de joi, in Alberobello era zi de targ… Nimic interesant, cu atat mai putin cu cat comerciantii se pregateau de plecare, speriati fiind de furtuna amenintatoare care se apropia.

Artera Largo Martellotta este una din zonele de „promenada” ale orasului si un loc in care veti gasi foarte multe magazine cu produse traditionale si suveniruri, terase, restaurante si gelaterii. N-am rezistat tentatiei de a ne lua si noi cate o inghetata aromata, mai ales ca stiam deja de faima ei, care a depasit granitele Italiei. Nu pot spune ca a fost cea mai buna pe care am mancat-o (cea ADEVARATA am descoperit-o abia in Polignano a Mare ), insa ma bucur din tot sufletul ca ne-am facut cu totii pofta!

4. Rione Monti

Rione Monti este cartierul turistic al orasului Alberobello. Situat pe un deal, accesul catre acesta se face dinspre Largo Martellotta, fiind un loc in care turistii pot rataci in voie, fara senzatia de plictiseala.

Noi am fost placut impresionati de grija localnicilor pe care o acorda vegetatiei in zona. Desi eram inconjurati numai de piatra, aproape fiecare cladire era impodobita cu ghivece cu flori, arbusti de mici dimensiuni sau jardiniere, de iti era mai mare dragul sa le privesti.

Pentru cei care se intreaba ce semnificatie au insemnele de pe acoperisurile tuguiate ale caselor, ei bine, sa stiti ca acestea sunt niste simboluri despre care se presupune ca ar avea o insemnatate religioase sau chiar superstitie (nici vorba de a reprezenta un fel de emblema a familiei proprietare)! Dupa cum observati, o singura casa poate avea mai multe conuri de acoperis, fiecare fiind pictat cu un alt semn.

5. Chiesa di Sant’ Antonio

Tot ratacind pe stradutele din Rione Monti am ajuns la Chiesa di Sant’Antonio. Aceasta este cea mai mare biserica din oras construita intr-un trullo, de aceea mai este denumita si Chiesa a Trullo.

La momentul la care am fost noi acolo, nu se oficia nici-o slujba, insa interiorul bisericii putea fi vizitat.

6. Parcul din fata Chiesei di Sant’ Antonio

Nu am zabovit mult in biserica, pentru ca atentia ne-a fost atrasa de o zarva mare venita din parcul din fata Chiesei di Sant’ Antonio. Un grup numeros de copii tocmai parasea incinta lui, asa ca fetele noastre abia au asteptat sa se joace putin in zona. In timp ce ele se dadeau in leagane sau in cumpana noi, cei mari, ne faceam de lucru fotografiind cam tot ceea ce ne-a atras atentia in parc.

7. Trullo Siamese

Am coborat din nou in Rione Monti, ratacind iar pe aleile lui. Asa am dat peste Trullo Siamese. Desi accesul era gratuit, noi am preferat sa nu mai vizitam si interiorul ei, ci sa-i fotografiem doar exteriorul.

8. Shopping la Enoteca

Tot colindand noi prin Rione Monti, la un moment dat, deasupra intrarii unei cladiri, am vazut un afis pe care era scris: „ENOTECA – Trullo con veduta panoramica”. Instantaneu, mi-am adus aminte de sfatul prietenei mele, care imi spusese sa nu care cumva sa ratez cataratul pe terasa unui trullo, de unde puteam sa vedem Alberobello de la inaltime. Tot ceea ce trebuia sa fac apoi era sa cumpar la plecare ceva din magazin.

Zis si facut! Am intrat in Enoteca, am studiat putin produsele aflate la vanzare si ne-am hotarat sa cumparam niste orecchiette, pastele traditionale din regiunea Puglia. Oferta era de 3 pungi a cate 500 g la numai 5 eur. Mi-am facut ochii roata si, cum n-am vazut nici-o scara de acces spre terasa, am intrebat cum putem ajunge si noi acolo, pentru a face cateva fotografii. Au zambit si au deschis o usa glisanta, care masca intr-un fel scara care ducea pe acoperis.

Totul a fost… woooow, fiind cel mai bine investiti 5 eur din viata noastra!!!

Super incantati de panorama orasului, am coborat in magazin. Acolo, am fost inspirati sa mai cumparam inca 3 pachete de orecchiette si pentru prietenii nostri, pentru ca trebuie sa va marturisesc ca acestea au devenit pastele noastre preferate. Desi necesita un timp mai mare de fierbere, au un gust si o textura extraordinare! Un alt produs pe care l-am cumparat de acolo si vi-l pot recomanda este un lichiorul din infuzie de frunze masline (Rosolio di Ulivo – Enoteca LA PUGLIA), care este delicios!!!

9. Magazin suveniruri

Nu puteam pleca din Alberobello fara un suvenir… doua… trei…

Magnetii nu sunt scumpi (1 eur/buc), dar sunt tare haiosi si frumos colorati. Si ilustratele color sunt la mare cautare, mai ales in cazul celor care au prins vreme urata in Alberobello si nu au putut face niste fotografii luminoase in zona (oare despre cine o fi vorba???).

10. Chiesa di Santa Lucia

Chiar daca nu am mai ajuns pana in zona Rione Aia Picola, am avut inspiratia sa ma abat putin de la straduta care facea legatura dintre Largo Martellotta si Corso Vittorio Emanuele, ajungand in Piazza del Popolo. De acolo, m-am indreptat apoi catre Chiesa di Santa Lucia, in dreapta intrarii ei existand o terasa „punct panoramic”, de unde poate fi fotografiat de la inaltime aproape intre cartierul Rione Monti. Furtuna devenise inevitabila, asa ca m-am indreptat in graba spre locul nostru de intalnire cu Franco!

Pentru cei care isi vor dori sa si manance in Alberobello, e bine de stiut ca cele mai faimoase si bine cotate restaurante din oras sunt „La Cantina” si „Trullo D’oro”, dar sa fiti pregatiti sa faceti fata si unor preturi pe masura reclamei lor pe TripAdvisor. Acestea sunt localizate foarte aproape unul de celalalt, cu acces chiar de pe Corso Vittorio Emanuele.

De asemenea, pentru cei pasionati, exista si cateva muzee care ar putea fi vizitate:

• Museo del Territorio
• Cantina Albea winery and museum
• Museum of Olive Oil
• Museum of Handicrafts

La ora stabilita, ne-am intalnit cu Franco tot in fata Chiesei dei Santi Medici Cosma e Damiano, pentru intoarcerea noastra in Polignano a Mare. Pe drumul dintre Alberobello si Monopoli, tot vazandu-ma el ca fac fotografii frumoasei Valle d’Itria, a oprit la un moment dat intr-un loc special amenajat ca punct panoramic. Acolo, am urcat pe o carare pana in varful unei coline („Collina del Monte San Nicola”), unde se afla un fel de sanctuar, despre care am aflat mai tarziu ca se numeste „Cristo della Strada Provinciale 113″ sau „Cristo della Panoramica”. De acolo am putut admira toata coasta Adriaticii situata intre Polignano a Mare si Fasano si am fotografiat imprejurimile.

Cea de-a doua oprire a noastra, a fost facuta tot la recomandarea lui Franco, undeva la capatul statiunii Polignano a Mare, acolo unde se termina faleza si de unde pot fi surprinse alte instantanee panoramice.

Aceasta a fost prima fila a povestii noastre denumita Vacanta in Puglia! A fost o experienta foarte frumoasa in care, cu mic cu mare, ne-am transformat in niste copii care au colindat nestingheriti printre „casutele piticilor” din Alberobello. Acesta a fost unul dintre cele mai haioase si pitoresti orase vizitate pana acum si de aceea vi-l voi recomanda cu multa caldura!

Buon viaggio!

Daca aveti de gand vreodata sa ajungeti intr-un loc cu adevarat fascinant, care sa va copleseasca la propriu si care sa va transpuna intr-o stare necunoscuta pana in acel moment, ei bine, duceti-va in Matera – unul dintre cele mai vechi orase din lume!

Desi nu apartine regiunii Puglia, locul in care noi ne-am petrecut o frumoasa mini-vacanta de 4 zile, orasul Matera este principalul punct de atractie al regiunii Basilicata, zona de legatura intre „tocul” si „varful” cizmei Peninsulei Italice.

Citisem o multime de review-uri admirative la adresa acestui oras. Se pare ca „senzational”, „spectaculos” si „o alta lume” erau termenii care defineau cel mai bine Matera, asa ca nu aveam cum sa ratez o astfel de destinatie tocmai eu! 

Daca in prima zi de vacanta vizitasem pitorescul Alberobello, in cea de-a doua era musai sa ajungem in Matera, fiind singura zi mai putin ploioasa din cele care ne mai ramasesera, pana la plecarea spre casa.

Intalnirea noastra cu Franco, soferul Taxibus-ul cu care urma sa ne deplasam pana la destinatie, era programata pentru ora 13:00. Pentru cei care inca nu au citit articolul referitor la Inchirierea unei masini in Italia, in regim de TAXI, revin cu precizarea ca noi am fost nevoiti sa alegem acest mijloc de transport, din cauza legaturilor destul de complicate dintre orarele de circulatie a trenurilor.

Cei care vor sa plece din Bari spre Matera, e bine sa consulte inainte pagina oficiala a companiei private de transport feroviar care asigura legatura intre cele doua orase: Ferrovie Appulo Lucane si sa nu uite ca, la destinatie, statia la care trebuie sa coboare este Matera Centrale.

Dimineata ne-o petrecusem in Polignano a Mare, luand la pas straduta cu straduta, adulmecand aromele locale si bucurandu-ne de o vreme superba, cu foarte mult soare si fara vant.

Din pacate insa, cu cat se apropia ora plecarii spre Matera, cu atat incepea sa se innoreze. N-am pus la inima toate astea, mai ales ca pana la destinatie aveam de parcurs aprox. 100 km, iar lucrurile se puteau schimba oricand in favoarea noastra.

Dar uite ca vremea ne juca feste: pe drumul spre Bari s-au strans din ce in ce mai multi nori, iar dupa ce am trecut de acesta, am avut parte de o ploaie torentiala in toata regula.

Ca sa nu ma mai gandesc la o posibila vizita esuata din cauza conditiilor meteo nefavorabile, am inceput sa recapitulez cam tot ce stiam despre Matera:

• ca este al doilea cel mai vechi oras din lume (locuit in continuu), dupa Petra (din Iordania);
• ca inca de acum 9000 de ani, aici au fost sapate in stanca grote (folosite ca adaposturi) si peste 120 de biserici (chiese rupestri);
• ca a existat o perioada in istoria orasului, cand acesta a fost considerat „Rusinea Italiei”, din cauza conditiilor de viata mizerabile in care traiau locuitorii sai, macinati de malarie;
• ca din anul 1993 a devenit Patrimoniu UNESCO, intrand astfel si in circuitul turistic;
• ca in anul 2003 aici a fost filmata pelicula „Patimile lui Hristos”, in regia lui Mel Gibson;
• si ca Matera a fost ales drept Capitala Culturala Europeana a anului 2019.

Lista ar putea continua mult si bine, Matera avand o istorie foarte interesanta si zbuciumata, dar nu asta e scopul meu. Am vrut doar sa va aduc la cunostinta cateva date despre acest oras si sa va fac sa intrati un pic in atmosfera lui.

Ca printr-o minune, cu cativa km inainte de a intra in citadela, norii s-au risipit, iar soarele si-a facut aparitia…
Nu va pot descrie bucuria noastra!!!

Desi nu ne doream sa ratam oportunitatea vizitarii lui pe vreme buna, avand in vedere ca eram insotiti si de copii, iar dupa ora 15:00 in Italia nu prea mai gasesti nici-un restaurant deschis pentru a manca de dupa-amiaza, am ales sa ne oprim mai intai la Antica Trattoria Lucana, 1900 – recomandare ce ne fusese facuta din Polignano a Mare (o sa va povestesc cu prima ocazie in ce circumstante).

Am fost extrem de multumiti, atat de mancare, cat si de promptitudine personalului si preturile din meniu. Pentru 7 feluri principale, 3 sucuri si o sticla de vin am platit 100 eur, ceea ce este foarte OK, avand in vedere „reputatia” zonei.

Aici am mancat una dintre cele mai bune fripturi de vita din Italia, asezonata cu rucola, parmezan si sos de soia (cred?), iar mezinele (si mofturoasele ) grupului au fost satisfacute pe deplin de pastele Fricielli, cel de-al doilea tip de paste specifice zonei pugliese, cel putin la fel de gustoase ca si Orechiettele.

L-am intrebat mai tarziu pe Fraco, de ce am intalnit de atatea ori termenul de Lucana (la trattorie, nume de strada etc). Asa am aflat ca LUCANIA a fost denumirea anterioara a regiunii BASILICATA si de aceea este atat de populara inca.

Am lasat in urma Trattoria Lucana si ne-am indreptat spre Sassi di Matera, Zona Monumentala a orasului. Primul loc cu care am luat contact a fost Piazza Vittorio Veneto, unde se gaseste un punct panoramic de unde pot fi facute fotografii. A fost momentul acela in care ni s-a taiat respiratia si parca ne venea sa ne ciupim de maini sau obraji, pentru a fi siguri ca nu visam. Ne simteam coplesiti de maretia si energia degajata de acel loc…

Cu greu ne-am desprins de balcon, luand-o apoi pe Via San Biagio spre Sasso Barisano. N-am apucat sa facem doi pasi, caci am si fost abordati de un asa-zis „ghid”, dornic sa ne indrume vizita in zona (contra unei sume de bani, bineinteles). Eu insa aveam cunostinta asupra acestei practici speculative, asa ca i-am multumit frumos individului, spunandu-i ca nu suntem interesati si ne-am continuat plimbarea.

La un moment dat, am parasit straduta principala si am inceput sa coboram spre centrul zonei Sassi di Matera. Nu ne mai saturam sa fotografiem alei, trepte, case impodobite cu flori, precum si zona de sub Piazza Duomo.

Totul parea atat de vechi, atat de misterios si plin de farmec!

Nu am ezitat sa vizitam locul unde era expusa „Sassi di Matera in miniatura”, sculptura la care artistul Materano Eustachio Rizzi a lucrat timp de 3 ani. Impresionanta lucrare, atat prin migala cu care a fost abordata, cat si prin exactitatea cu care a fost reprodus un ditamai orasul, la o scara atat de mica!

Peste drum de acesta loc, se afla o grota-locuinta, in care a fost amenajat un Muzeu, pentru le arata turistilor cam cum traiau oamenii acolo, laolalta cu animalele lor. Din pacate, nu am reusit sa o mai vizitam, deoarece incepuse sa ploua, iar noi ne grabeam sa ajungem la DOM, pentru a ne adaposti. Catedrala nu era chiar asa de aproape, cum am crezut noi initial, asa ca pana am ajuns la ea, ploaia „ne-a murat” de tot!!!

Noroc ca nu a tinut mult si s-a linistit dupa vreo douazeci de minute, dandu-ne astfel posibilitatea sa ne plimbam prin Zona Civita a Materei. In partea sa nordica, pot fi vazute grote sapate in stanci, ramase neamenajate, asa cum au fost ele facute in timpuri stravechi.

Dupa ce am coborat din Cartierul Civita, am urcat in Sasso Barisano, pana la Chiesa San Agostino. Recomand acest loc ca punct panoramic de unde puteti face niste fotografii de exceptie, mai ales cand soarele se pregateste de apus. Lumina care scalda Domul in acel moment al zilei pare desprinsa din alta lume (am „prins” chiar si un curcubeu deasupra Chiesei S. Agostino)!

Ne-am reintors apoi in Piazza Vittorio Veneto cu ceva febra musculara caci, deh, am urcat si coborat la trepte de nu ne venea nici noua sa credem! Ne-am cumparat cate un magnet, de 3 ori mai scump decat in Alberobello  , dupa care ne-am tot invartit prin zona, simtind ca totusi mi-a scapat ceva…

Eu vazusem niste fotografii facute de undeva dintr-un punct panoramic, aflat pe o terasa mult mai larga decat cele pe care fusesem pana atunci. Ne-am intalnit cu Franco, l-am intrebat unde ar putea fi, iar el ne-a indrumat spre acel loc (15 minute dus-intors). Cam asta am gasit noi…

…si tare mi-e frica de faptul ca nici acesta nu este ACEL LOC pentru ca, uitandu-ma acum pe harta turistica a Materei, noi nu am reusit sa ajungem in cartierul Sasso Caveoso, o parte foarte importanta din Zona Monumentala a orasului.

Asta e! Sper din tot sufletul ca voi sa n-o ratati si sa va bucurati de ea, pentru ca acolo veti putea vizita trei dintre cele mai frumoase „chiese rupestri” din oras: San Pietro Caveoso, Madonna dell’Idris si San Giovanni in Monterrone. Va trebui insa sa tineti cont de faptul ca unele dintre ele sunt deschise numai in week-end si ca pentru vizitarea lor este nevoie (uneori) si de o rezervare prealabila.

Ne-am intors obositi la locul unde Franco isi lasase Taxibus-ul, respectiv in Parcarea din fata Palazzo del Governo, de pe Via XX Settembre, pe care o puteti nota undeva, in cazul in care veti ajunge in zona cu masina inchiriata. Apoi am plecat spre Polignano a Mare (v-am mai povestit si aici cate ceva despre acel drum)…

De ce Matera – la granita dintre agonie si extaz?

Pentru ca acest titlu exprima EXACT starile prin care am trecut in acea zi!!!

Pentru ca am cunoscut agonia datorata furtunii care incerca sa ne intoarca din drum, dupa care am trecut la extazul momentului in care am vazut Matera pentru prima oara.

Putin mai tarziu, aceste doua stari iar s-au succedat, fiind prinsi de ploaie (care ne-a inmuiat la propriu) intr-un loc in care nu aveam unde sa ne adapostim, dupa care am avut parte de unul dintre cele mai fascinante apusuri de soare pe care le-am vazut vreodata in vreun oras.

Se spune ca

„Daca vrei curcubeul, trebuie sa te lupti cu ploaia!”

Iar noi am avut curcubeul nostru!

Matera va ocupa pentru totdeauna un loc foarte special in inima mea! 

Se intampla cateodata ca planurile de vacanta sa nu decurga chiar asa cum ne-am dori noi… Un exemplu in acest sens a fost ultima zi petrecuta in mini-sejurul nostru din Puglia, pe care o rezervasem pentru vizitarea orasului Bari.

Inca inainte de a pleca din tara stiam ca in Italia vremea va fi foarte, foarte capricioasa. Oricat mi-as fi dorit eu ca lucrurile sa stea altfel, cuvintele de ordine de pe toate site-urile meteo consultate erau „cloudy”, „rain”, „showers”, „thunderstorms” si „cooler”. Va inchipuiti ca n-am fost deloc incantata de aceste previziuni, dar nici n-am disperat, incercand sa fiu optimista si sa sper ca se va intampla o minune!

Surprizele insa nu au incetat sa apara!!!

Daca in Alberobello am scapat ca prin minune de ploaie (avand insa parte de temperaturi foarte scazute pentru acea perioada, de aveam cu totii mainile reci si obrajii rosii ), ei bine, in momentul in care am ajuns la Matera, cerul si-a dat la o parte perdeaua de nori, pentru ca mai tarziu sa se dezlantuie si sa ne ploua zdravan pentru o scurta perioada de timp. Dar totul e bine cand se termina cu bine, vizita noastra incheindu-se cu un frumos curcubeu, cadou de suflet inaintea plecarii noastre acasa.

In ultima noastra zi din Puglia ulciorul n-a mai vrut sa mearga la apa… Inca de dimineata a plouat cu galeata, iar marea era foarte agitata, valurile spargandu-se cu putere de stanci.

Dupa micul dejun, am asteptat un moment prielnic in care ploaia s-a mai potolit un pic, ne-am imbracat bine, am luat umbrelele cu noi si am plecat cu totii spre Gara din Polignano a Mare, cu gandul de a ajunge la Bari. Am fost norocosi sa nu asteptam prea mult pe peron, urmatorul tren plecand in 15 minute. Calatoria a durat aproximativ o jumatate de ora, pe drum ploaia intetindu-se din nou.

Ajunsi in Bari Centrale, am avut grija ca inainte de a parasi gara, sa cautam Oficiul de Informatii, pentru a afla programul de circulatie a trenurilor spre Lecce, din cursul dupa-amiezii. Un domn de acolo m-a ajutat sa fac o simulare pe unul din ecranele din incinta oficiului, asa ca am fotografiat ceea ce ma interesa si am plecat mai departe…

Principalele repere si atractii ale orasului Bari

1) Piazza Aldo Moro

Primul nostru contact cu orasul a fost Piazza Aldo Moro. Aceasta de afla situata chiar in fata Garii Bari Centrale.

Desi inca mai picura, nu am putut sa trecem nepasatori sau grabiti prin zona, fantana arteziana din centrul pietei si palmierii din jurul ei atragand toate privirile.

2) Via Sparano da Bari

Studiind un pic harta, ne-am dat seama ca Via Sparano da Bari, principala artera pietonala si comerciala a orasului, pornea chiar din dreptul Pietei Aldo Moro (fiind perpendiculara pe Gara). Am lasat in urma Bari Centrale si am inceput sa intram in cateva din magazinele de pe aceasta artera, in speranta ca ploaia se va mai potoli un pic (ceea ce s-a si intamplat, pana la urma).

Imi aduc aminte zambind ca, inaintea plecarii din tara, incepusem sa caut pe google ceva mall-uri sau aqua-parcuri in Bari, in care sa ne facem „veacul” in caz de ploi torentiale prelungite. Daca veti fi si voi tentati sa faceti acelasi lucru (tot din cauza conditiilor meteo nefavorabile), sfatul meu ar fi sa va faceti alte planuri „de interior”, pentru ca in afara de vreo 2-3 centre comerciale aflate la periferia orasului, nu veti gasi mare lucru.

3) Parcul Umberto I

La un moment dat, Via Sparano da Bari traverseaza un frumos parc, plin de verdeata, palmieri si locuri de joaca pentru copii: Piazza Umberto I. Nu stiu care o fi fost motivul sau daca asa este el pazit de obicei, dar cam pe la mijlocul sau am remarcat un grup de soldati inarmati pana-n dinti, in spatele carora era stationat un transportor blindat.

Iesind din parc, ne-am continuat plimbarea pe Via Sparano da Bari, admirand vitrinele magazinelor, cladiri impunatoare, dar si eleganta femeilor din oras.

4) Portul Vechi

De cum am ajuns in capatul arterei Sparano da Bari, am cautat cu privirea impunatoarea cladire a Teatrului Margherita si ne-am indreptat spre ea. Stiam ca se afla amplasata pe malul marii, exact langa Portul Vechi al orasului. Surprinzator, dar norii parca incepusera sa se mai risipeasca, desi vantul batea cu putere in acea zona.

Portul Vechi este foarte pitoresc, mai ales datorita coloristicii ambarcatiunilor acostate la mal, fie ca e vorba de barci sau veliere.

5) Piata de Peste din Portul Vechi

In imediata apropiere a Portului Vechi se afla Piata de Peste. Doritorii pot degusta pe loc vestitii arici de mare, una dintre atractiile culinare ale Pugliei, iar localnicii isi pot cumpara de acolo peste proaspat si fructe de mare. Negocierea se face foarte zgomotos, exact ca la piata. Este o experienta pe care nu trebuie sa o ratati!

6) Lungomare – faleza orasului

Una dintre atractiile principale din Bari o reprezinta zona Lungomare. Este faleza de promenada a orasului, unde pot fi facute plimbari lungi pe malul marii, atunci cand vremea permite acest lucru. Din pacate, noi nu am reusit sa stam decat cateva minute in zona, din cauza vantului puternic care se iscase ca din senin.

7) Teatrul Margherita

Cladirea Teatrul Margherita este emblematica pentru orasul Bari. Desi fatada sa era inca in renovare, nu am putut rezista tentatiei de a-i face zeci de fotografii.

8) Bari Vecchia

Dupa ce am ocolit Teatrul Margherita, ne-am continuat plimbarea spre Bari Vecchia, cartierul istoric al orasului. In drum spre acesta, am vazut o alta fata a Portului Vechi, cea in care sunt acostate velierele.

Bari Vecchia este o adevarata incantare pentru iubitorii de autentic, simplitate si istorie. Fanii Italiei vor fi pe deplin satisfacuti de stradutele inguste si cladirile inalte care le strajuiesc, decorate cu diverse plante ornamentale. Mici afaceri de familie, aprozare si salumerii, cafenele si osterii te imbie la tot pasul.

Din Piazza del Ferrarese si Piazza Mercantile si pana la zidurile Castelului Svevo am ratacit pe stradutele Cartierului Vechi „furand” instantanee din fiecare coltisor al sau. Cladirile intalnite in cale sunt un amestec de vechi si nou si te atrag atat prin coloristica lor, cat si prin modul original in care sunt impodobite.

Nu am putut sa ratez nici vestitele balcoane ale localnicilor, in care cearceafurile intinse pe culme ajungeau pana la etajul inferior , dar nici orecchiettele (paste traditionale pugliese) puse la uscat.

9) Catedrala di San Sabino

Desi intentia noastra era de a ajunge la Basilica di San Nicola, se pare ca prima care ne-a iesit in cale a fost Catedrala Sfantului Sabin. Din pacate, noi am gasit-o inchisa, dar asta nu ne-a impiedicat sa ii facem cateva fotografii la exterior, mai ales ca tocmai iesise soarele, iar cladirea era de-a dreptul impresionanta.

10) Castello Svevo

In doar cativa pasi de la catedrala am ajuns in Piazza Federico II di Svevia, unde se afla impunatorul Castello Svevo. Mi-as fi dorit tare, tare mult sa il si vizitam, numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Copiii erau deja foarte obositi dupa atata mers si li se facuse si foame, asa ca in loc sa imi fac planuri de cocotat pe ziduri a trebuit sa caut pe TripAdvisor cele mai bune restaurante din apropiere, care insa sa fie si deschise la acea ora.

M-am gandit totusi ca printre voi s-ar putea sa fie si persoane interesate de tarifele de acces si orarul de vizitarea a Castelului, asa ca sper ca fotografia urmatoare sa va fie de ajutor.

11) Pranz la Antica Osteria „Vini e Cucina”

Stomacele noastre incepusera sa isi cam ceara drepturile, asa ca a trebuit sa gasesc de urgenta un restaurant cat mai aproape de noi. Dupa vreo doua tentative esuate, am gasit unul foarte bine cotat pe TripAdvisor, la care puteam ajunge in max. 10 min: La Tana del Polpo. Toate bune si frumoase, doar ca odata ajunsi acolo, am aflat ca nu se poate intra decat pe baza de rezervare. So… Daca aveti vreodata de gand sa mancati la acest restaurant, stiti ce trebuie sa faceti!

Am plecat de-acolo dezamagiti, pentru ca nu stiam unde am mai putea gasi ceva deschis la ora aceea (era aproape 15:00). Mergand pe Strada Roberto Il Guiscardo spre Teatrul Margherita, la un moment dat am vazut un fel de carciuma si ne-am oprit in fata ei. In timp ce noi incepusem sa ne sfatuim cam ce-am putea sa facem, a iesit cineva din interior si ne-a invitat in local. Abia atunci m-am uitat cum se numeste: Antica Osteria „Vini e Cucina”.

Restaurantul era atat de plin incat nu aveai loc sa arunci un ac. Ba, mai mult, majoritatea clientilor sai erau localnici, fapt care m-a bucurat. Singura masa libera era una de 8 persoane, care parca ne astepta…

In momentul in care am cerut un meniu, ni s-a spus ca acesta este un restaurant cu pret fix, de 20 de eur/pers, in care ai posibilitatea de a alege din cateva preparate, afisate pe o tablita pe care erau scrise cu creta.

Ce sa facem ? De plecat chiar nu era cazul sa mai plecam, asa ca i-am spus chelnerului ca singura noastra problema e ca cele doua fetite mai mici din grupul nostru abia mananca un fel de mancare, nici vorba de 3! Atunci el ne-a propus sa comandam numai 5 meniuri, fiind arhisuficiente pentru noi toti.

La prima vedere poate ca vi se va parea destul de scump un astfel de meniu, de aceea haideti sa va spun cam ce a cuprins el:

• un antreu alcatuit din prosciuto crudo, mozzarella (cu interior lichid), masline verzi, branza de tip Pecorino, salata de zucchini cu marar si usturoi, vinete marinate
• felul 1 – paste (cu sos de rosii si branza sau cu fructe de mare)
• felul 2 – fructe de mare pane, grill de caracatita sau carnati
• desert – fructe sau cafea
• cate o bautura racoritoare sau o bere la halba.

Este inutil sa va mai spun ca totul a fost proaspat, neasteptat de delicios si pe gustul tuturor.

Cand am iesit din restaurant am constatat ca vantul batea si mai tare si nu prea mai era vreme de plimbare cu copiii prin oras. Ne-am indreptat in graba spre Bari Centrale, nu inainte de a ne opri la o cafenea, pentru desert (am sa va povestesc putin mai tarziu si despre asta).

12) Teatrul Petruzzelli

Teatrul Petruzzelli este cel de-al patrulea teatru ca marime din Italia. Noi nu am reusit sa ajungem pana in fata cladirii pentru a o admira in toata splendoarea ei. Norocul meu a fost ca am zarit-o in capatul unei stradute perpendiculare pe Via Sparano da Bari, asa ca nu am ratat ocazia de a o imortaliza.

Ploaia, vantul, oboseala copiilor si timpul destul de limitat care ne ramasese pentru vizitarea orasului Bari au fost principalii factori care au facut ca plimbarea noastra sa fie una atat de scurta. Din fericire, am profitat din plin de fiecare minut petrecut acolo si am savurat la maxim fiecare experienta din acest oras. Pe lista dorintelor ar mai fi fost cateva atractii interesante si pe care mi-as fi dorit sa le vad, dar pentru ca nu am mai reusit sa ajungem la ele, am sa ma rezum doar la a le enumera pentru voi.

Alte obiective turistice in Bari:

• Basilica di San Nicola (cu acces gratuit la cripta unde se afla moastele Sfantului Nicolae);
• Porto di Bari (de unde pleaca feriboturile catre Grecia, Albania sau Croatia)
• Plaja „Pane e Pomodoro” (plina de localnici si turisti vara)
• Pinacoteca Provinciale „Corrado Giaquinto” (Muzeul de Arta Municipal)
• Stadionul San Nicola (recomandat impatimitilor fotbalului).

A existat si o experienta mai putin placuta in Bari, despre care as vrea sa va povestesc…

Stiti bine ca, atunci cand ceva nu este in regula pe undeva, va spun de indata, ca nu cumva vreunul dintre voi sa repete greaseala noastra. De data aceasta a fost vorba despre o cafenea, la care am oprit chiar inainte de plecarea noastra din Bari. Din pacate, nu i-am retinut numele, ci doar adresa. Cautand-o acum cu Google Maps si Street View, am identificat-o ca fiind vorba despre „SAICAF il Caffe„.

Amplasata la intersectia dintre Via Argiro cu Corso Vittorio Emanulele II (venind dinspre Teatro Margherita spre Via Sparano da Bari), ar fi bine sa o evitati! Lasand la o parte faptul ca agata potentialii clientii de pe strada dupa care uita de ei, produsele de cofetarie si patiserie oferite sunt de toata jena: foarte vechi, neconforme cu denumirea lor si cu un gust indoielnic, iar dupa consumarea fresh-urilor lor de portocale sigur va veti alege cu dureri de stomac. A fost pentru prima oara cand am lasat totul in farfurii, am platit si am plecat extrem-extrem de dezamagiti…

Dar asta nu inseamna ca ne-am schimbat in vreun fel impresia sau sentimentele pe care le avem fata de ITALIA, care se afla in topul preferintelor noastre!!!

Am lasat in urma orasul Bari cu foarte multa parere de rau! In timpul calatoriei noastre cu trenul, am rememorat toate zilele si experientele frumoase petrecute in Puglia (cu sau fara inchiriererea de Taxibus) si ne-am pregatit sufleteste pentru o noua furtuna care urma sa se abata peste micutul orasel Polignano a Mare, care ne-a gazduit pentru 4 zile si caruia intentionez sa ii dedic un intreg articol, in viitorul apropiat.

Pentru ca doar maine nu-i poimaine, iar pentru unii dintre voi se apropie mult asteptatul City Break la Barcelona din primavara aceasta, a sosit timpul sa onorez o promisiune mai veche si anume aceea de a va vorbi despre cateva locuri in care am mancat bine in Barcelona si imprejurimi (respectiv Montserrat).

Cu riscul de a ma repeta, va marturisesc inca o data ca pentru mine Barcelona este fascinanta!!!
Fac parte din categoria persoanelor indragostite de acest oras, care a rezonat din prima clipa cu el si care nu se mai satura vizitandu-l si descoperindu-l!

Daca m-ati intreba ce sau unde am mancat prima oara in Barcelona, nu as sti sa va raspund…   Au trecut prea multi ani de atunci (mai precis vreo 9), plus ca era si prima mea iesire din tara in interes de serviciu, ocazie in care am fost „plimbati” prin diverse restaurante si cervecerii, carora le-am uitat nu numai numele si adresele, dar si ce anume am comandat la vremea respectiva. Important este ca au fost niste experiente fff frumoase, de care imi mai aduc aminte din cand in cand, cu foarte multa placere.

In 2013 am revenit la Barcelona pe cont propriu, iar in 2014 am organizat un City Break in frumoasa capitala catalana, alaturi de fetele noastre (Trip Review pe care l-am finalizat cu cateva saptamani in urma). Cert este ca, la ultima noastra vizita, in incercarea de a repeta unele experientele culinare de care am fost extrem de incantati cu un an in urma, am avut neplacuta surpriza de a gasi unele restaurante si braserii inchise. A fost vorba in principal despre:

• GENIS CAFE MONCHO’S (Avinguda Litoral Mar 12-14), din zona Port Olimpic. Aceasta era un fel de braserie, unde se comercializau sandwich-uri cu branzeturi, somon si jamon, felii de pizza, salate, bere, sucuri, iaurturi, fructe, prajituri, cafea, la niste preturi foarte bune, cele mai mici dintre cele intalnite in Barcelona. Si, ca sa va dau un exemplu, va pot spune ca am dat vreo 16 eur pe 2 sandwichuri imense, o bere, un suc, cate un desert si o cafea. Foarte tare!!!!
• MITSUI BARCELONA (Carrer d’Aribau 112), din apropierea statiei de ferrocarril Provença, la care am ajuns dupa o superba dimineata petrecuta in zona Montjuic. Acesta era un restaurant cu specific japonez, avand pret fix de acces, respectiv de 14,95 eur/ masa de pranz (era zi de sambata). Functionand in sistem „open buffet”, noi am fost coplesiti de varietatea de scoici Saint Jacques si fructe de mare, sushi, felii de carne de vita cruda, legume pentru gratar samd. Din toate acestea, puteai alege orice si oricat iti doreai, existand cativa bucatari care le preparau pe loc la wok, grill sau pe plita incinsa. Mi s-a parut fascinant sa-i urmaresc cum le pregateau si apoi cat de frumos le aranjau pe farfurie. Langa toate acestea am mai adaugat si cativa creveti si inele de calamar pane. La desert am avut de ales de ales intre prajituri, fructe proaspete sau confiate, inghetata sau compoturi. Noi insa am preferat un banal iaurt cu nuca de cocos. Delicios!

Poate ca o sa va intrebati de ce mai pomenesc de ele? Ei bine, mie imi vine greu sa cred ca doua restaurante atat de cautate si ofertante au putut sa fie inchise. Ma gandesc ca poate au fost in renovare sau in extrasezon… nu stiu. Asa ca, daca aveti cumva drum prin zona, nu ezitati sa aruncat un ochi pe-acolo si sa-mi spuneti si mie care mai e situatia lor acum.

De asemenea, as mai avea alte doua recomandari pentru voi:

• CERVECERIA CATALANA (Carrer de Mallorca 236), unul dintre cele mai faimoase localuri cu specific catalan din oras. Aceasta este un fel de pub (sau bar) unde, in afara de bauturi, se serveste si o gama vasta de tapas (antreuri) specifice bucatariei spaniole. Dar… atentie: accesul se face numai pe baza de rezervare! Cand am ajuns noi in zona, nu ne-a fost prea greu sa identificam localul, din cauza aglomeratiei de la intrare. Cand am intrebat de locuri libere, mi-au fost aratate niste liste de asteptare de 45 – 60 de minute. Chiar daca platourile cu tapas aratau intr-un mare fel, am hotarat ca nu are rost sa pierdem atata timp pe acolo, asa ca am inceput sa-mi studiez lista cu restaurante de rezerva, alegand varianta „beta”.
• LA VACA PACA (Passeig de Gracia 21). Desi denumirea localului m-a amuzat teribil la inceput, se pare ca acesta este un loc foarte apreciat de turistii de pretutindeni. In primul rand pentru ca este un loc unde se manaca destul de bine, la preturi decente si in al doilea rand pentru ca este pozitionat direct in buricul targului, ajungand fff usor la el. Colajul de fotografii de mai jos sper sa fie de folos celor interesati.

10 locuri unde se mananca bine in Barcelona si imprejurimi

1. Marina Bay by Moncho’s

(Carrer de la Marina 19-21)

Restaurantul Marina Bay by Moncho’s a fost locul unde am mancat primul pranz al vacantei noastre cu fetele la Barcelona. Desi initial ne indreptasem spre Genis Cafe Moncho’s, dupa ce am descoperit ca localul era inchis, am cautat o alta varianta in imediata sa apropiere.
Nu a trebuit sa mergem prea departe, pentru ca Marina Bay by Moncho’s ne-a aparut in fata imediat dupa colt. A fost o alegere inspirata si o excelenta introducere in gastronomia catalana!!!

Ne-am inceput pranzul cu niste paine prajita frecata cu usturoi, apoi data cu ulei de masline si acoperita cu rosii coapte. Supa de peste si fructe de mare ne-a uns pe suflet, calamarii pane ne-au mai ostoit dorul de Grecia, iar carnita la gratar a fost exact pe gustul mezinei familiei.

Vedeta incontestabila a mesei a fost insa o IMENSA paella cu fructe de mare pe care, oricat ne-am chinuit noi, nu am reusit sa o dovedim, chiar daca eram ditamai familionul!!!

Desi la prima vedere ar putea parea un restaurant ceva mai scump, tin sa precizez faptul ca nota de plata a fost comparabila cu cele de pe la restaurantele bucurestene, specializate in paella si fructe de mare.

2. Taverna del Bisbe

(Av. de la Catedral 6)

Si prima noastra cina la Barcelona a fost una de care ne aducem aminte cu mare drag. Dupa vizitarea Aquarium–ului si plimbarea prin La Boqueria si Barri Gotic, mergand pe Via Laietana, undeva pe la mijlocul distantei dintre statiile de metrou Pl. Jaume I si Urquinaona, privirile ne-au fost atrase de un local plin de clienti: Taverna del Bisbe!

Acolo am avut parte de un adevarat festin: cotlete de berbecut la gratar cu legume, din nou inele de calamar pane, iepure cu legume, frigaruie de caracatita, salata cu fasole si ton, desert cu mere si inghetata Bisbe, „stropite” cu mult cu vin rosu si rose.

Totul a fost delicios si mi-a placut atat de mult, incat cred ca puteam sa mor fericita acolo.  Taverna a constituit o surpriza extrem de placuta nu numai pentru noi, ea fiind plina de turisti englezi, francezi si nordici.

3. La Cafeteria in Montserrat

(MONTSERRAT – Camí de les Canals, 08691 Monistrol de Montserrat Catalonia)

La Cafeteria este o Cafenea – Restaurant, cu specific mediteraneean, situata in incinta Manastirii Montserrat, aflata la o ora distanta de mers cu trenul, in afara Barcelonei. Ea dispune de un spatiu generos de servit masa, impartit in doua mari zone: una de Autoservire („Servei Express”) si alta de Cantina. Din prima zona pot fi cumparate sandwich-uri calde sau reci, paste, cartofi prajiti si bauturi calde sau racoritoare. In cea de-a doua zona sunt servite supe si mancaruri calde, carne sau carnati la gratar. Noi ne-am luat cate o supa, friptura si….calamari pane din belsug. Ce mi-a placut mie mult la ei a fost faptul ca aveau sticle de vin care nu depaseau in gramaj echivalentul a doua pahare… arhisuficiente pentru noi!

4. TAPA TAPA Arenas Barcelona

Despre acest restaurant v-am mai scris deja atunci cand v-am povestit despre „Ce putem face, vedea sau vizita in zona Plaça d’Espanya – Barcelona?” Servirea a fost prompta, iar preparatele comandate au constituit o noutate pentru noi: diverse sortimente de tapas, salate cu fructe de mare, mojito cu capsuni, iar deserturile au intrecut orice asteptare! Cititi articolul respectiv, pentru ca nu cred ca mai e necesar sa repet povestirile de atunci…

5. MariscCO Reial

(Plaça Reial 8, 08002 Barcelona, Spain)

Dupa o plimbare pe Rambla si o hoinareala prin La Boqueria, v-as recomanda sa nu ratati un mic ocol facut in Plaça Reial. Ar fi de preferat sa ajungeti acolo pe inserat, cand atmosfera din incinta pietei este una foarte, foarte speciala.

Am mancat de doua ori in zona si va pot recomanda ambele restaurante, primul dintre ele fiind MariscCO REIAL. Acesta este un restaurant cu specific pescaresc, la care noi am mancat o dorada cu legume la gratar, creveti la cuptor, baby squid pane si, bineinteles, am comandat multa SANGRIAAAAAAAA!!!

6. Les Quinze Nits

(Plaça Reial 6)

Les Quinze Nits este cel de-al doilea restaurant din Plaça Reial pe care vi-l pot recomanda. Este o locatie despre care citisem numai cuvinte de lauda si care noua ne cam „facuse cu ochiul” intr-una din seri, cand trecusem pe acolo si vazusem o coada lunga de asteptare la intrare (aviz doritorilor!!! ).
Pranzul nostru a inceput cu o supa de fructe de mare si o crema de dovlecel cu gorgonzola. Ca fel principal am comandat o paella cu fructe de mare (cam putine pentru gustul meu ), pentru 2 persoane, iar ca desert o crema catalana si un dulce fff ciocolatos.

Totul a fost delicios (in special Sangria), exceptie facand doar crema catalana, care a fost exact „ca la mama acasa” (adica preparata cu lapte putin afumat). Oare asa o fi fost reteta???

Mai am de facut o singura precizare: sa nu va asteptati ca in Plaça Reial sa gasiti restaurante ieftine. Este o zona destul de comerciala, asa ca si preturile sunt pe masura faimei sale, insa nu de speriat!

7. Restaurant WOK Japones

(Passeig Lluis Companys 19)

Daca aveti de gand sa vizitati Zoo Barcelona si Parc de la Ciutadella, atunci e musai sa treceti pe sub Arcul de Triomf, in stanga caruia (cum privesti dinspre parc), se afla amplasat unul dintre cele mai faimoase restaurante din Barcelona: Wok Japones.

Chiar daca v-am mai vorbit despre el si in articolul mai sus mentionat, nu am putut rezista tentatiei de a realiza un nou colaj, cu cropuri din fotografiile de familie facute atunci!
Eu l-as situa in TOP 3 Restaurante Barcelona (frecventate de noi), poate chiar pe primul loc sub raport calitate/ pret, asa ca nu-mi mai ramane decat sa vi-l recomand din tot sufletul si sa va invit sa cititi articolul in care v-am povestit despre el.

Referitor la localurile de tip „all you can eat”, ar mai fi de facut cateva precizari:
– pe perioada week-end-ului, incepand cu seara de vineri, preturile de intrare in local sunt ceva mai mari decat in timpul saptamanii;
– pretul fix nu include si bauturile consumate;
– uneori, pe bonul de casa veti gasi si un adaos de 10% (extra charge), care reprezinta cel mai probabil bacsisul chelnerilor.

8. Restaurantul Balmes/Rossello

(Carrer de Balmes 129)

Daca va veti rezerva bilete la un Flamenco Show desfasurat la Palacio del Flamenco si nu aveti idee unde puteti servi o cina rapida in apropiere, Restaurantul Balmes/Rossello poate fi o alegere inspirata. 

Noi le-am spus inca de la intrare chelnerilor ca suntem in intarziere (pentru ca in trei sferturi de ora incepea spectacolul), iar ei ne-au pregatit rapid niste calamares Brasa, calamares Andaluza, o salata Balmes si o pizza cu anchois, acompaniate de Sangria. Totul a fost foarte bun, asa ca nu am alte comentarii de facut…

9. Pans&Co

(Stadionul Camp Nou – FCB Exterior)

Pans&Co este un lant spaniol de fast-food-uri care comercializeaza sandwich-uri calde sau reci de tip bagheta, cartofi prajiti, salate, bauturi. Chiar daca noi nu prea suntem fanii acestui gen de alimentatie, va pot spune ca acolo am gasit mancare foarte ieftina, destul de sanatoasa si pe gustul tuturor. Acesta este si motivul din cauza caruia il voi recomanda celor infometati, aflati in vizita la Camp Nou sau intr-un circuit cu Bus-ul Turistic „Hop on – Hop off”.

10. Restaurantul Hotelului H10 Marina Barcelona

Ultima noastra cina la Barcelona am servit-o la restaurantul hotelului unde eram cazati: H10 Marina Barcelona. In fiecare seara, Chef-ul localului oferea o selectie de preparate, care mai de care mai apetisante, menite sa rasfete papilele gustative si sa incante ochiul.

Noi am optat pentru un meniu fix, care a constat in antreuri, doua feluri de mancare, desert si bauturi. A fost o optiune eleganta de a ne lua „La revedere!” de la Barcelona…

Cam aceasta a fost experienta noastra culinara catalana: o picatura de apa intr-un ocean de oferte, restaurante si preparate cu specific barcelonez.

Cei care se hotarasc sa isi achizitioneze un BCN Card e bine sa stie ca acesta include si discount-uri la cateva localuri din oras. Iar daca ar fi sa va spun si unde NU as manca niciodata in Barcelona, ei bine, acestea ar fi restaurantele de pe Rambla, care practica preturi prohibitive, precum si cele din Zoo Barcelona, despre care am aflat de curand (din povestirile surorii mele), ca ar avea o mancare de tip fast-food de foarta proasta calitate.

Wooow… cat m-am intins cu povestitul…
Sper insa sa va fie de mare folos!

Buen apetito! Bon apetit!

Desi au trecut mai bine de doua luni de la escapada noastra din Puglia, amintirea celui mai pitoresc oras din aceasta regiune ma copleseste inca! Cum eu mi-am facut un obicei din nu a tine numai pentru mine acele locuri speciale pe care le intalnesc in calatorii, m-am gandit ca poate veti dori sa descoperim impreuna de ce este considerat Polignano a Mare – Perla Adriaticii.

Recunosc cu toata sinceritatea ca, desi despre Bari auzisem inca din copilarie, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal din Italia din 1990 (an in care, simpaticul nostru fotbalist Florin Raducioiu, a semnat un contract cu echipa locala de fotbal – AS Bari), despre PUGLIA am aflat muuuult mai tarziu, incantata fiind de povestirile pline de farmec ale unor colegi de blogging. Si poate ca as fi trecut cu vederea aceasta destinatie insa, de fiecare data, am fost atrasa ca de un magnet de una dintre cele mai spectaculoase imagini de pe coasta Adriaticii si anume cea a golfului care adaposteste Spiaggia Cala Porto (sau Plaja Lama Monachile). Atunci mi-am zis in sinea mea:

„Dac-o fi s-ajung vreodata in Puglia, nu ma voi caza in alta parte decat in Polignano a Mare!!!”

Ceea ce s-a si intamplat…

Asa cum v-am mai povestit deja in primul articol dedicat Pugliei, dupa ce am aterizat in Bari, am luat metroul de suprafata pana la Gara Centrala din oras. Acolo ne-am achizitionat bilete de tren catre Lecce, cu destinatia Polignano a Mare, de la Tutungeria din incinta garii. Tin sa precizez faptul ca, cei aprox. 30 km ce despart Bari de Polignano a Mare pot fi parcursi cu trenul intr-un interval de timp ce variaza intre 19 si 30 de minute, in functie de numarul de opriri de pe traseu.

Intalnirea noastra cu Polignano a Mare a fost dragoste la prima vedere!
A fost suficient sa facem primii pasi prin oras, ca sa ne dam seama ca am facut cea mai buna alegere pentru mini-vacanta noastra in Puglia: liniste desavarsita, vegetatie tipic mediteraneeana, cladiri vechi si stradute pietruite.

Insa imaginea care ne-au cucerit definitiv in drumul nostru spre locul de cazare a fost cea a golfului Cala Porto, care arata senzational indiferent de anotimp, stare a vremii sau moment al zilei.

Prima seara in Polignano a Mare am petrecut-o intr-unul din restaurantele din centrul orasului, in compania prietenilor nostri si a patronilor localului respectiv. A fost o experienta de neuitat, despre care abia astept sa va povestesc intr-un viitor apropiat!

Explorarea propriu-zisa a orasului nu a reprezentat un obiectiv in sine, caruia sa ii acordam o anumita zi sau un interval orar bine stabilit. Ea a fost compusa din mai multe momente, fie ca a fost vorba de plimbari pe malul marii, de vizitarea Orasului Vechi sau mici deplasari catre restaurantele unde urma sa mancam.

10 lucruri pe care le-am putea face sau vedea in Polignano a Mare

1. Primul loc din Polignano a Mare in care am zabovit mai mult a fost Piazzale Marco Polo, situata in partea estica a orasului. Poate ca n-am fi ajuns acolo in plimbarile noastre, dar am avut noroc cu Franco, soferul Taxibus-ului pe care l-am inchiriat in Puglia. La intoarcerea din Alberobello, el a insistat sa ne duca intr-un punct panoramic, de unde putea fi admirata Scoglio dell’Eremita (Stanca Pustnicului). Aceasta este o insula cu o inaltime de 20 m in jurul careia, de-a lungul timpului, s-au tesut numeroase legende.

2. In seara aceleasi zile, am pornit intr-o plimbare pe Lungomare Domenico Modugno. Aceasta faleza poarta numele cantautorului italian care ne-a incantat inimile si auzul cu faimoasa melodie „Volare”, care inca dainuieste peste ani:   „Volare, oh, oh… Cantare, oh, oh, oh,oh… / Nel Blu dipinto di blu… / Felice di stare lassu…”

Deoarece Polignano a Mare este si locul sau de nastere, Domenico Modugno a devenit simbolul orasului, iar statuia sa din bronz – un principal punct de atractie al urbei. Musai sa faceti o poza cu italianul!!!

3. Apusul de soare in Polignano a Mare este de-a dreptul fantastic!!! Fie ca scalda golful Cala Porto in lumini rosiatice, fie ca il admiram de pe faleza orasul sau il urmarim cum se contopeste cu marea, imaginile care ne apar in fata ochilor sunt destul de greu de descris in cuvinte.

Continuandu-ne plimbarea pe malul marii am descoperit si alte plaje, locuri de pescuit, piscine naturale, grote si mici porturi pescaresti.

4. In dimineata celei de-a treia zi, am avut parte de un Polignano a Mare plin de viata si culoare.

Incurajati de vremea extrem de frumoasa, am plecat la colindat Orasul Vechi, pornind de sub arcada L’Arco Marchesale.

Il Borgo Antico nu este un loc de bifat obiective turistice, ci o modalitate de a-ti pierde pasii pe stradute inguste, printre case vechi, decorate cu flori multicolore pe la geamuri (sau cearceafuri puse la uscat ). Piazzete, chiese, ghivece cu plante ornamentale, Fiat 500 de pe vremea bunicii (si chiar sofat de o bunicuta)… nu ai cum sa nu adori linistea si autenticul pe care le emana toate acestea!

5. Principalele puncte de atractie ale orasului sunt insa cele 12 Puncte panoramice sau „Balconate Sul Mare” (Sea View Balconies), locurile de unde Marea Adriatica si Polignano a Mare pot fi admirate in toata splendoarea lor, atat pe timp de zi, cat si pe timp de noapte.

Tot de aici, pot fi vazute si cateva din grotele sapate in stanca de catre valurile marii. Pe timpul verii, in Polignano a Mare se organizeaza excursii cu vaporasul, avand ca principal scop vizitarea catorva grote faimoase din imprejurimi, cum ar fi Ardito, Stalattitica si della Foca, in care se presupune ca s-ar fi descoperit urme ale existentei umane datand din Paleolitic.

6. Cei pasionati de arta si religie ar trebui sa stie ca vizitand Polignano a Mare nu vor fi dezamagiti. Chiesa dei Ss. Medici Cosma e Damiano, Chiesa Matrice, Chiesa di San Antonio, Chiesa della Natività si Muzeul de Arta Pino Pascali sunt doar cateva dintre obiectivele turistice de acest gen.

7. Daca pana acum am vorbit despre puncte de belvedere, simboluri, plaje, piazzete, grote, chiese samd, a sosit momentul sa va povestesc despre locul nostru preferat din Polignano a Mare: Spiaggia Cala Porto. Acesteia i-a venit randul la explorat mai indeaproape abia in penultima zi a sederii noastre in Puglia, inaintea plecarii in vizita la Matera!

Fotografiata de la inaltime din zeci de unghiuri, plaja este una beneficiara de „Blue Flag”. Chiar daca este formata numai din pietricele (asta ca sa nu zic pietroaie ), Spiaggia Cala Porto se remarca prin peretii de stanca foarte abrupti care o flancheaza, precum si prin claritatea si culoarea deosebita a apei.

Am traversat Ponte Lama Monachile, o ramasita din antica VIA TRAIANA construita intre anii 108-110 DC, coborand apoi mai multe trepte pentru a ajunge pe plaja. Soarele ne rasfata cu caldura lui, iar apa era foarte linistita.

Daca atunci eram doar 2-3 grupuri ratacite pe acolo, din cate am inteles, pe timpul verii, in plin sezon estival nu ai loc sa arunci un ac pe plaja.

8. Poate ca ar fi interesant de stiut ca, incepand cu anul 2010, Polignano a Mare a fost introdus in circuitul Red Bull Cliff Diving, un concurs international de sarituri in mare, de la inaltime. Acesta se desfasoara exact in golful Cala Porto, unde se instaleaza niste trambuline speciale, la 21, respectiv 27m deasupra marii.

Pe toata durata competitiei, micutul orasel este invadat de zeci de mii de turisti, fiind practic imposibil sa se mai gaseasca vreun loc disponibil de cazare. Anul acesta, concursul va avea loc in data de 28 August, asa ca daca aveti de gand sa va planificati o vacanta in acea perioada, ar fi bine sa va ganditi sa schimbati data plecarii.

9. Un alt punct de atractie in zona il constituie Abatia San Vito, protectorul orasului Polignano a Mare, despre care v-am mai povestit cu cateva articole in urma. Desi se afla amplasata la cativa km distanta de oras, cred ca merita sa faceti un drum pana acolo, mai ales ca in zona se afla amenajate si doua plaje, un port pescaresc si cateva restaurante.

10. Nu in ultimul rand, Polignano a Mare ar trebui vizitat pentru extraordinarele experiente culinare specifice regiunii Puglia, de care au parte turistii veniti in zona. Am fost atat de incantati de ele si sunt atatea de povestit la acest capitol, incat le voi dedica un articol special. Acum nu am sa va spun decat ca aici am mancat una dintre cele mai bune inghetate din Italia, iar cafeaua… eeeeei, cafeaua a fost minunata!!!

Oameni calzi, simpatici si primitori, cu un simt al umorului extrem de dezvoltat, locuitorii orasului Polignano a Mare ne-au ramas la suflet, fie c-a fost vorba de gazdele noastre, patronul de restaurant, vanzatorul de inghetata sau cel de la salumerie. Toti au vrut sa ne ajute, fiecare in felul sau si ne-au zambit si ne-au salutat, chiar si atunci cand ne aflam pe celalalt trotuar. Oare sa iau toate acestea doar ca pe un avantaj al faptului ca ne aflam in extra-sezon?

Cuvintele sunt prea sarace pentru a putea cuprinde esenta acestui mic colt de rai, care este Polignano a Mare. In locul lor vor vorbi fotografiile, dar mai ales experientele traite acolo!!!

Dupa cum ati observat, nu este nici-o exagerare in alegerea titlului acestui articol! Cine ajunge in Polignano a Mare va putea intelege si mai bine de ce a fost denumit, pe buna dreptate, “Perla dell’Adriatico”: istorie, autenticitate, valori primordiale pastrate cu sfintenie, ospitalitate, sea-view de exceptie si rasfat culinar.

„Asta-i pohta ce-am pohtit!” 

Daca veti dori vreodata sa ajungeti intr-un loc care sa va umple sufletele de frumusete si-n care sa va lasati prada relaxarii ei bine, B&B Gina Chic (Suites & SPA) din Polignano a Mare poate fi un refugiu ideal pentru cei care sunt satui de nebunia cotidiana.

Ideea escapadei noastre din regiunea Puglia (Italia) a pornit de la o fotografie… de fapt de la mai multe , dar toate reprezentand acelasi loc: micuta statiune Polignano a Mare, cocotata pe-un varf de stanca la malul Marii Adriatice.

Dupa rezervarea (la repezeala) a biletelor de avion la Wizz Air, cu destinatia Bari, am inceput sa cautam pe Booking un loc de cazare care sa ne placa cel putin la fel de mult ca pitorescul Polignano a Mare. Din fericire, nu a trebuit sa asteptam prea mult, pentru ca privirile ne-au fost atrase de o locatie superba, situata foarte aproape de centrul orasului: B&B Gina Chic (Suites & SPA).

N-am mai stat pe ganduri si am si facut rezervarea, mai ales ca nu mai era decat un singur apartament disponibil, pe care nu ne doream sa il „pierdem”. Imediat dupa aceasta, am primit un mail de confirmare din partea B&B Gina Chic, prin care ni se aduceau la cunostinta orele de check-in si check-out si eram sfatuiti sa ii anuntam cu 30 minute inainte de sosire, pentru a ne putea organiza primirea (noi i-am sunat cand am ajuns in Bari Centrale).

Distanta de la gara din Polignano a Mare si B&B Gina Chic am parcurs-o pe jos, intr-o plimbare de aprox. 10 minute. Nu a fost greu sa identificam locatia, cladirea fiind amplasata la unul din capetele anticului Ponte Lama Monachile.

Ajunsi in fata intrarii B&B Gina Chic, am telefonat din nou si, in cateva minute, receptionista si-a facut aparitia, inmanandu-ne cheile si punandu-ne la curent cu toate facilitatile apartamentului si restaurantului Donna Gina, unde urma sa servim micul dejun.

Prima impresie pe care ne-a facut-o aceasta locatie a fost una foarte buna, incepand cu faptul ca era extrem generoasa din punct de vedere al spatiului si decorata cu mult bun gust si terminand cu surpriza gazdelor, care ne-au urat „Bun Venit!” intr-un mod original, oferindu-ne in dar o sticla de vin.

Apartamentul este compus din doua camere modern mobilate si zugravite astfel incat lasa impresia ca au fost sapate in stanca. Fiecare dintre ele este dotata cu cate un televizor, iar in cea care probabil ca are rolul de living exista si o mini-chicineta, dotata cu vesela, chiuveta, frigider si plita electrica.

Principalul punct de atractie al apartamentului a fost insa ingeniosul sistem de iluminare din camera principala care, in mod surprinzator, asigura lumina suficienta pentru toata incaperea.

Curatenie impecabila, spatiu generos, paturi confortabile, liniste desavarsita… Ei bine, a existat si un lucru care ne-a dat de furca la aceasta cazare: incalzirea apartamentului! Aceasta se realizeaza printr-o instalatie de aer conditionat centralizata, foarte zgomotoasa pe care, oricat ne-am straduit noi sa o inchidem in mijlocul primei nopti (pentru a nu-i mai auzi uruitul), nu am avut sorti de izbanda. Abia a doua seara am reusit sa o pacalim, inchizand mai intai dispozitivul din camera fetelor, abia apoi pe cel din camera principala.

Terasa apartamentului este deosebit de generoasa si spectaculoasa! Desi are si o parte comuna cu celelalte apartamente (si aici ma refer la cea dinspre Spiaggia Cala Porto), ea reprezinta atuul acestei unitati de cazare si motivul pentru care merita sa faci un drum pana in Polignano a Mare.

B&B Gina Chic este spectaculoasa chiar si atunci cand o privesti de la distanta, din punctele cu vedere panoramica ale orasului. Este foarte greu sa rezisti tentatiei de a fotografia acele locuri over and over again!!!

Cazarea la B&B Gina Chic a inclus si servirea micului dejun la Ristorante Donna Gina, unitatea de alimentatie publica a locatiei. Acesta este aplasat intr-o cladire „perete in perete” cu apartamentele, beneficiind de acelasi senzational sea-view catre Spiaggia Cala Porto.

Interiorul elegant al restaurantului si dimensiunea sa extrem de generoasa m-au dus cu gandul la perioada verii, cand Polignano a Mare e plin de turisti si probabil ca atat terasa interioara, cat si cea exterioara devin neincapatoare.

Micul dejun oferit de B&B Gina Chic a fost pe placul tuturor, inclusiv pe cel al mezinei, cunoscuta fiind drept mofturoasa familiei: produse de patiserie calde, iaurturi, suc natural de portocale rosii, cascaval si prosciutto, lapte, cereale, gemuri si-o selectia de fructe exotice.

Fiecare cu preferintele lui , mie insa mi-a placut la nebunie croissantul din cereale integrale…

…si faptul ca in fiecare dimineata cappuccino-ul imi zambea din ceasca!!!

Prietenii nostri s-au hotarat mai tarziu sa ne insoteasca in scurta noastra vacanta in Puglia (care a inclus vizite la Alberobello si Matera cu Taxibus-ul), asa ca nu au mai gasit locuri de cazare la B&B Gina Chic, ci la Grotonne, situat la cateva strazi distanta, dar tot in apropierea marii. Din punct de vedere al conditiilor de cazare si al consilierii turistice, va recomand cu mare caldura si acea locatie, insa nu si celor care-si doresc un mic dejun adevarat! Grotonne nu ofera decat produse de patiserie, cafea, ceai si cam atat intr-un bar din apropiere, ceea ce poate fi insuficient pentru unii dintre voi. Cei de la B&B Gina Chic au fost extrem de amabili, fiind de acord ca sa-i primeasca si pe prietenii nostri sa serveasca micul dejun alaturi de noi, fara a ne cere bani in plus pentru asta.

La plecare, ne-am desprins cu greu de terasa de la B&B Gina Chic si nu am incetat sa ii mai facem cateva fotografii, in ciuda vremii capricioase care prevestea o noua furtuna pe mare. Sper ca toate cele povestite mai sus sa va fi convins ca B&B Gina Chic merita toata atentia voastra si poate fi o varianta de cazare in Polignano a Mare foarte pitoreasca si convenabila (mai ales in extra-sezon).